Jupiter, Regele Planetelor si marturie a Creatorului

Jupiter este cea mai mare planeta din sistemul nostru solar. Aceasta planeta mamut, este de peste 1300 de ori mai mare decat Pamantul. Si are o masa mai mare de 2.5 ori decat masele combinate ale tuturor celorlalte planete, din sistemul nostru solar. Cum a aparut aceasta planeta? Biblia ne spune ca Jupiter, impreuna cu toate celelalte corpuri ceresti, a fost creat in ziua a 4-a a Creatiei (Geneza 1:14-19).

Totusi, astronomii evolutionisti neaga aceasta marturie biblica. Ei pretind ca Jupiter a fost creat, prin procese naturale, cu aproape 4.6 miliarde de ani in urma. Din pacate pentru ei, Jupiter prezinta probleme enorme pentru cei care doresc sa nege crearea sistemului nostru solar.

Un gigant gazos

Spre deosebire de Pamant, care este in mare parte solid, Jupiter este o planeta preponderent gazoasa. Poate avea un mic nucleu solid, nu se stim sigur. Jupiter este la o distanta de 5 ori mai mare fata de Soare, decat Pamantul. Din cauza acestei distante vaste, Jupiter apare noaptea pe cer, ca o stea de un alb stralucitor. Totusi, multumita diametrului sau enorm, chiar si un telescop modest va arata ca nu este o stea, ci o planeta – arata ca un disc, in vreme ce stelele arata ca niste puncte luminoase.

Cea mai faimoasa caracteristica a planetei este Marele Punct Rosu. Este un sistem enorm, o furtuna extrem de violenta, mai mare chiar decat Pamantul! Aceasta furtuna s-a dezlantuit continuu, timp de cel putin 300 de ani. Din cat de mult stim, ar putea sa existe inca de la crearea planetei.

Cum poate exista Jupiter?

Jupiter este mai mult decat un obiect frumos, pe cer. Chiar existenta sa, ridica niste intrebari pentru cei care vor sa creada in originea evolutionista a universului nostru. Explicatia clasica evolutionista, pentru existenta sistemului nostra solar, este ca s-a format dintr-un nor de gaz si praf cosmic. Acum 4,6 miliarde de ani, acest nor s-a contractat sub forma unui disc. Praful s-a condensate in granule, acestea se presupune ca s-au unit pentru a forma roci de mici dimensiuni, si aceste roci, la randul lor, s-au unit pentru a forma roci de mari dimensiuni. Dar, o mare problema a acestei teorii este ca pietrele care se misca cu o viteza foarte mare, au tendinta sa ricoseze si nu sa se uneasca.

Conform evolutionistilor, planetele solide ca Venus si Pamant, s-au format atunci cand aceste roci s-au ciocnit si s-au sudat impreuna. Gigantii gazosi ca Jupiter si Saturn, s-au format initial in acelasi mod. Dar, in contrast cu planetele aflate mai aproape de centrul sistemului solar, acestea erau destul de departe de soare pentru ca gheata sa condenseze. In consecinta, o masa suplimentara s-a putut acumula, de peste 10 ori mai mult material decat contine Pamantul. Cu ajutorul acestei gheti, aceasta acumulare avea o gravitatie atat de mare incat gazul a fost atras spre ele, in final formand planetele pe care le vedem astazi. Datorita faptului ca acumularea de fragmente solide a devenit miezul acestor planete gazoase, aceasta idee este numita “modelul acumularii miezului”.

Acest model este prezentat si astazi pe toate canalele stiintifice. Cu toate acestea, oamenii de stiinta stiu de mult timp ca acest model nu este adevarat.

Un model falsificat

Aceasta teorie are cel putin patru probleme fatale.

Problema 1 Teoria face predictii foarte clare despre compozitia chimica a planetei Jupiter. Cu toate acestea, in 1995, sonda Galileo a lansat un modul care a analizat atmosfera planetei Jupiter. Evolutionistii au fost socati sa descopere ca atmosfera continea concentratii mari de argon, xenon si krypton. Modelele evolutioniste spun ca aceste elemente nu pot exista acolo, in concentratii atat de mari.

Asa cum a explicat un astronom evolutionist:

“Jupiter este planeta cea mai mare. Dar rezultatele.... ne arata acum, ca de fapt nu stim aproape nimic despre cum sau unde s-a format.

Problema 2 Aceasta teorie presupune ca Jupiter are un miez solid, de mari dimensiuni ( de 10 pana la 30 de ori mai mare decat masa intregului Pamant). Dar Galileo a descoperit ca miezul lui Jupiter nu poate fi atat de mare, nici pe departe. In cel mai bun caz, ar fi doar de 6 ori mai mare decat Pamantul. Si chiar exista posibilitate ca el sa nu existe deloc.

Problema 3 Acest model necesita cel putin 10 milioane de ani, pentru ca destul roci si gaz sa se acumuleze pentru a forma Jupiter. Unii oameni de stiinta cred ca ar dura chiar mai mult, cateva sute de milioane de ani. Dar totodata oamenii de stiinta, recunosc ca un disc de gaz si praf nu avea cum sa reziste atata timp, in jurul soarelui nostru. Multi oameni de stiinta cred ca un astfel de disc, s-ar fi disipat in mai putin de 5 milioane de ani, nelasand suficient timp pentru formarea lui Jupiter.

Problema 4 Chiar daca acest disc, format din praf cosmic si gaz, ar fi rezistat atata timp, tot nu s-ar fi putut forma Jupiter. Simulari computerizate recente, au dezvaluit o eroare fatala in aceasta teorie. Pe masura ce gigantii gazosi s-au format in interiorul discului, ei ar fi interactionat gravitational cu praful ramas in disc. Aceste interactiuni, ar fi tras planetele in curs de formare, inspre interiorul sistemului solar, inspre Soare.

Asadar, Jupiter si Saturn s-ar fi deplasat spre interiorul sistemului, lovindu-se de Soare. Si asta s-ar intampla “repede” in termeni evolutionisti, doar 300.000 de ani de la inceperea procesului de formare.

Evident, conform evolutionismului, Jupiter nu ar trebui sa existe. Nu este de mirare ca evolutionistii fac astfel de declaratii:

“Formarea lui Jupiter este de mult timp o problema pentru teoreticieni.”

Sau:

“Nu cred ca existenta lui Jupiter ar fi putut fi prezisa, dacar nu ar fi fost observata.”

Cand respingi adevarul, trebuie sa accepti o minciuna.

Evolutionistii au respins invatatura biblica a Creatiei. Prin urmare, ei trebuie sa accepte “cea mai buna” alternativa evolutionista. Chiar daca modelul lor a fost infirmat de dovezi, “trebuie” sa fie adevarat. In multiple randuri, modelul evolutionist a fost demascat ca fiind fals. Asa cum se plangea un evolutionist recent, “...aproape orice teorie despre formarea planetelor a fost dovedita ca fiind falsa.” Un altul spunea, “Ceea ce am invatat in ultimii ani este ca modelul standard nu poate functiona.”

Totusi, evolutionistii se agata de acest model, in ciuda dovezilor coplesitoare impotriva lui. Nu sunt dispusi sa accepte ca Jupiter arata maretia Creatorului.

In adevar, marimea lui Jupiter, frumusetea si grandoarea sa constituie o minunata marturie despre maretia Creatorului nostru – Dumnezeul Bibliei, care nu numai ca a facut stelele si planetele, ci chiar si pe noi!

*tradus cu acordul autorului*

Originalul il gasiti aici