Cu ceva timp in urma, am scris un articol despre iertare, la care m-am bucurat sa vad atatea comentarii pertinente. Simt nevoia sa aduc niste completari. As vrea sa accentuez doua aspecte importante, cat de mult trebuie sa iertam si de cate ori.
Exista pacate/greseli prea mari pentru a putea fi iertate?
Daca ne uitam la povestirea despre femeia prinsa in adulter, vedem ca Domnul Isus nu a facut diferenta intre pacatul ei si pacatelor celor din jur. Poate ei nu erau vinovati de adulter, ci de pacate mai mici. Insa Domnul nu le-a spus ca pot arunca piatra cei ce au pacate mai mici decat adulterul, ci doar cei neprihaniti. Poti spune tu ca esti neprihanit?
Iar daca ne uitam la fapta lui Petru, care s-a lepadat de invatatorul sau, in clipa cand acesta era in pericol de moarte, putem spune ca noua ne-a gresit cineva atat mult cum i-a gresit Domnului ucenicul Sau? Si totusi, a fost iertat? A fost aceasta iertare conditionata?
Nu ai gresit niciodata in fata Domnului sau in fata unui om?
Eu nu pot spune asta in dreptul meu, de aceea nu cred ca am dreptul de a nu ierta pe cineva care mi-a gresit. Nu cred ca beneficiem de dreptul de a ierta, ci cred ca nu avem dreptul de a NU ierta.
Cred ca noi oamenii, din cauza ca pacatuim asa de mult si de des, am inceput sa ne ocupam cu organizarea pacatelor pe clase, cautand un fel de justificare pentru pacatele mai mici, pentru linistea noastra. Insa in Biblie nu ni se spune nicaieri ca sunt pacate acceptabile, ci doar pacate. Atat!
Ai tu o limita a pacatelor/greselilor peste care poti trece? Si daca da, cum o stabilesti? Poti tu spune ca esti neprihanit si ai dreptul sa judeci pacatele/greselile altora?
A nu se intelege ca a ierta exclude luarea de masuri de precautie pe viitor. Daca un om ti-a gresit, il ierti, insa in acelasi timp este intelept sa iti iei masuri de precautie pe viitor, ca sa previi situatiile in care ai mai putea fi ranit.
Apoi, de cate ori sa ierti unui om pacatele/greselile sale? Poti spune mi-ai gresit de 5 ori, este prea mult, nu te mai pot ierta?
Oare tie cate pacate in care ai cazut in mod repetat ti-a iertat Dumnezeu? Ti-a spus El vreodata ca daca depasesti un anumit numar ai pierdut iertarea?
Daca ne uitam la intrebarea lui Petru, de cate ori sa iertam pe fratele nostru, raspunsul Domnului Isus pare surprinzator: de saptezeci de ori cate 7. Adica de 490 de ori. Nu stiu daca Petru, un pescar simplu, cunostea tabla inmultirii, este posibil ca el sa nu fi stiut la ce numar se refera Domnul, si cred ca nu exista un numar maxim de iertari. Iar daca ne uitam la ultimul verset din Matei 18, sfarsitul pildei care face parte din raspunsul Domnului, vedem ca trebuie sa iertam din inima pe fratele nostru care ne greseste, asa cum face Dumnezeu cu noi.
Mai mult, in rugaciunea domneasca, ne rugam: "iarta noua greselile noastre, asa cum iertam si noi gresitilor nostri". Dar facem noi asta? Iertam asa cum am vrea sa fim iertati?
Asa, cred eu, ca ar trebui sa punem problema. Domnul Isus spunea sa facem oamenilor asa cum am vrea sa ne faca si ei noua. De ce nu am aplica asta in domeniul iertarii? Doresti sa iti ierte oamenii greselile? Iarta si tu la randul tau.
Atunci cand cineva iti greseste, gandeste-te cum te-ai simti in locul lui, ti-ai dori sa fii iertat?
Saturday 19 March 2011
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Posts
"Saul se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim
ReplyDelete„Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.”
Daca ar aparea Domnul Isus pentru toate pagubele facute in viata altora si ar intreba: "pentru ce ma prigonesti?" am trai mai curat si mai simtit.
Stiu ca Domnul Isus s-a identificat cu toate victimile lui Saul, femei, copii, barbati, nu stim noi ce relatii au avut acestia: mame, tati, frati, bunici, pentru ca acestia au ramas in El si nu au judecat pe Saul.
Foarte bun exemplul tau, la asta nu ma gandisem.
ReplyDeleteDaca imi mai permiti... ma tot gandesc la procesul iertarii. Dupa intoarcerea lui Saul la Dumnezeu, el a primit un nume nou Pavel, insa Dumnezeu il scoate din contextul evreiesc si ii da o noua misiune - il trimite la neamuri. Stiu ca Dumnezeu este intelept si nu da omului mai mult decat poate duce, Saul intre evrei..hhhmmm
ReplyDeleteDumnezeu este sfant si nu accepta ca oamenii sa permita mania in viata lor (masuri preventive pentru o viata normala) insa eu tind sa cred ca Domnul Isus s-a coborat la Saul pe drumul Damascului pentru ca nu mai ingaduia ca acesta sa ii persecute Biserica si pentru ca dorea totoada sa se foloseasca de El. El totdeauna intoarce raul in bine, daca il lasam pe El sa judece.
Daca mai alunecam pe alocuri, si ne lasam condusi de manie, stim ca nu il cinstim pe Domnul Isus. Manie este o emotie foarte puternica. Iertarea un act voluntar prin care se spala toata mania si se curateste sufletul.
PACE TUTUROR!
"Atunci cand cineva iti greseste, gandeste-te cum te-ai simti in locul lui, ti-ai dori sa fii iertat?"
ReplyDeleteFrate drag imi place cum scrii, dar am totusi un mic lucru pe care nu il mai agreez de ceva vreme!:D De cativa ani incoace, crestinii, oricum s-ar numi ei, au tendinta sa vorbeasca doar din ceea ce mai aud prin predici sau interpretari ale fratilor predicatori, pastori, etc.
Te rog sa te uiti prin CUVINTELE din Cuvant, CUVINTELE domnului ISUS...
El nu a spus niciodata "Iertati" si atat, ci a mai adaugat si alte lucruri pe care ar trebui sa le studiem mai mult!
Ex: Luca 17:3 "Daca fratele tau pacatuieste impotriva ta, mustra-l! Si daca ii pare rau, iarta-l" Inteleg de aici ca nu trebuie sa iert doar de dragul de a ierta, ci sa ma aseman cu Domnul Isus, adica sa-i arat ca a gresit si doar daca ii pare rau sa-l iert! Dumnezeu s-a jertfit pentru toata omenirea de la Adam pana la cel din urma om care va fi pe pamant! Dar nu toti sunt iertati, pentru ca nu le pare rau de ceea ce au facut, de ceea ce sunt in ei insisi! Asa cred ca trebuie sa fim si noi crestinii, adica sa avem pregatita iertarea pentru oricine in orice moment, dar acel om care va fi iertat sa stie si sa ii para rau pentru pacatul sau!
Sper ca nu supar pe nimeni cu cele scrise mai sus dar cred ca trebuie sa inlaturam vorbaria de amvon, lasand CUVANTUL LUI DUMNEZEU sa ne calauzeasca!
Dumnezeu sa va binecuvanteze! Maranata!!!
PS: Pacatul nu e tot un cu greseala!
Iti multumesc pentru incurajari.
ReplyDeleteSa stii ca ai dreptate. Si eu cred ca orice se spune de la amvon trebuie trecut prin filtrul Bibliei. Aici incerc sa scriu numai din convingerile mele si nu sa tratez idei luate din alte surse. Din pacate, nu pot in fiecare articol sa acopar toate aspectele unei probleme, incerc sa exprim o idee si sa ma limitez la ea, altfel articolele ar fi foarte lungi.
Legat de iertare, si eu cred ca exista o linie foarte fina. Tu spui ca e ok sa nu iertam daca oamenilor nu le pare rau. Aici, eu unul nu sunt neaparat de acord, insa asta nu inseamna ca tu gresesti.
Daca un om iti greseste si nu ii pare rau, e ok sa fii suparat pe el tot restul vietii? Eu nu cred asta, cred ca e bine sa il ierti, pentru pacea ta, insa asta nu inseamna ca acel om iti mai poate fi prieten sau ca nu iti iei masuri de siguranta. Cred ca acel om trebuie iertat, dar tinut la distanta. Iertarea nu presupune ca nu ii vom arata unde a gresit, sau ca nu ne vom lua masuri de precautie vis-a-vis de persoana respectiva. Asa cum inteleg eu versetul luat ca exemplu, daca un prieten iti greseste si isi cere iertare trebuie sa il ierti si sa nu il impovarezi mai mult.
In alte locuri Domnul Isus ne spune ca daca nu iertam oamenilor greselile lor, nici Tatal nu ne va ierta greselile noastre, si acolo nu spune nimic despre conditii.
Cred ca trebuie si sa tinem cont de faptul ca Domnul Isus le-a vorbit si ne-a vorbit ca unor copii. Oamenii nu erau pregatiti sa auda asa ceva si a fost nevoie sa explic la un nivel de baza, de asta a vorbit si foarte mult in pilde.
Si totusi, presupunand ca e 100% adevarat ceea ce ai spus tu, ca nu trebuie sa iertam daca oamenilor nu le pare rau, si noi mergem mai departe si ii iertam chiar daca nu le pare rau, ce rau exista in asta?