Ce facem atunci cand ajungem in fata incercarii? Este un subiect despre care am mai scris, dar totusi de actualitate in fiecare zi.
Te rogi sau intri in panica? Ai pace sau esti nelinistit?
Vreau sa impartasesc cu voi cateva lucruri pe care le-am observat citind povestea profetului Daniel si a celor 3 tineri. (Daniel cap 3 si 6) Cred ca e vorba de niste lectii pentru noi toti si nu strica o reimprospatare a memoriei.
In ambele situatii cei despre care vorbim s-au confruntat cu incercarea suprema, pierderea vietii. Insa ce m-a impresionat la ei a fost modul cum au tratat aceasta situatie. Nu s-au plans, nu au intrat in panica, ci au privit inainte cu calm si incredere in Dumnezeu.
Nu il vedem pe Daniel disperat si infricosat de perspectiva mortii, si nici razbunator atunci cand este scos din groapa. El doar Il lauda pe Dumnezeul care l-a scapat si isi sustine nevinovatia. Nu isi acuza parasii.
Iar raspunsul pe care cei trei tineri il dau calaului lor este dezarmant: "Dumnezeu ne poate scapa si chiar daca nu o face..." Cati dintre noi ar putea, cu toata sinceritatea, sa vorbeasca asa in fata mortii? Eu unul nu stiu daca as putea. Ma vad atat de mic pe langa ei, imi este atat de greu sa imi gasesc pacea in incercari mai mici decat cele prin care au trecut acesti oameni.
Stau si ma gandesc ce credinta au avut acesti oameni si cat de slab sunt eu pe langa ei. Nu au intrat in panica, nu s-au lamentat, nu s-au clatinat in credinta lor, au privit cu calm si credinta incercarea care era pusa inaintea lor.
Tu cum esti? Te poti asemana cu ei?
Si daca nu, ce e de facut ca sa ajungem acolo?
Wednesday 25 May 2011
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Posts
Cred ca in acest caz deja nu mai este vorba de noi ca si fire, pentru ca din fire, fizic, ne temem (si de lucruri minore), dar aici intervine o credinta puternica si o putere pe care Dumnezeu o da in anumite imprejurari pentru slava Sa ( noi de la noi insine nu cred ca o putem avea, chiar si cei considerati cu un caracter tare pot fi doborati in asemenea cazuri). Puterea de a sta drepti, cu o hotarare ferma pentru Dumnezeu cred ca tine tot de Domnul, care ne da fiecaruia potrivit cu puterea noastra, nu mai mult decat putem duce si celui “slab” ii va pregati o sarcina pe masura, ca si unuia mai tare, El cunoscandu-ne limitele. In fata mortii cred ca fiecare ne temem, si e natura sa fie asa. Dar, in acele momente, Duhul lui Dumnezeu le-a dat celor 3 o putere care depasea omenescul.
ReplyDeleteNu stiu o solutie, dar cred ca este important sa nu ne temem mai dinainte, ci sa ne incredem mai mult pentru ca Domnul Isus a spus ca “va voi da o gura si o intelepciune careia nu-i vor putea raspunde, nici sta impotriva, toti potrivnicii vostri.”. Multumim, Doamne!
Nu ai decat cele doua alternative: sa te plangi sau sa infrunti pericolul. Ce castigi daca te lamentezi??? insa.. daca o iei ca pe o provocare, chiar atunci cand lucrurile se inrautatesc, poate ducand la moartea fizica, este muuult mai usor de sustinut o astfel de cauza,.. si sa nu uitam Ioan 14:1-2, am venit aici, stam o vreme si plecam.
ReplyDeleteAcum nu ne putem asemana cu acesti tineri, suntem nespus de slabi si teama e lipita de noi, dar atunci cand Domnul va ingadui sa fim si noi in fata cuptorului incins, a incercarii de foc, Duhul Domnului va cobori peste noi ca si peste ei (insusi Nebucadnetar recunoaste ca Daniel are in el “duhul dumnezeilor celor sfinti”). El ne va da putere sa fim curajosi si biruitori. De unde au avut acesti tineri puterea sa ramana fermi in credinta lor? Desi erau straini in Babilon s-au hotarat sa ramana fideli Dumnezeului lor si “nu s-au spurcat cu bucatele alese ale imparatului si cu vinul lui”. Atunci cand ne hranim cu “Painea vietii” si bem din “Izvorul de apa vie” ne maturizam, crescand in cunostinta si pricepere, iar in fata incercarii ne bazam pe promisiunile Lui: “Nicidecum n-am sa te las, cu nici un chip nu te voi parasi”. Scopul incercarii acestor tineri a fost acela ca Dumnezeu sa-si scoata slava; si Darius si Nebucadnetar recunosc pe Dumnezeul cel adevarat si poruncesc ca toti oamenii sa se inchine Lui. Pana atunci sa urmam indemnul apostolului Pavel: ”sa ramanem tari in acelasi duh fara sa ne lasam inspaimantati de potrivnici”.
ReplyDelete