Sunday 21 August 2011

Exemple din Biblie

De multe ori auzim in predici ca trebuie sa ne comportam si sa semanam cu marii oameni ai credintei din Biblie. Si e bine, daca semanam cu ei in partile bune.

Am ramas surprins prima data cand am citit despre oameni ca Avraam sau Moise. Eram convins ca erau niste super-oameni, niste sfinti fara pacat. Am descoperit ca Biblia mentiona si slabiciunile lor, oare de ce?

Eu cred ca Domnul a vrut sa ne arate ca nici ei nu au fost perfecti, asa cum nici noi nu vom fi, pe acest pamant.

Daca ne uitam, de exemplu, la Avraam, un om privit de multe ori ca stramosul credinciosilor, vedem un om oscilant. El a crezut atunci cand Domnul i-a spus sa plece din tara lui si s-a aventurat in necunoscut prin credinta.
Dar ce a facut cand a ajuns in Egipt? Si-a pierdut curajul si a mintit ca Sara e sora lui. Oare nu putea Dumnezeul care i-a vorbit sa ii ofere protectie? Putere si slabiciune.

De fapt, toata povestea lui Avraam consta in aceasta alternanta putere - slabiciune. Dumnezeu ii face fagaduinte, el crede si totusi nu se comporta ca atare, ii invinge pe imparati, insa intra la roaba sa si face un copil. Apoi ajunge in Gherar, unde repeta greseala din Egipt si iar spune ca Sara este sora lui.

Si totusi, Dumnezeu, in ciuda slabiciunii si alternantei lui Avraam, face legamant cu el. De ce?

Eu cred ca acesta este un exemplu pentru noi toti, Dumnezeu nu asteapta perfectiunea de la noi. Stie ca suntem slabi, lasi, schimbatori, insa El vrea de la noi altceva. O inima sincera care sa il caute, in ciuda tuturor aspectelor noastre negative.

De multe ori noi ne condamnam singuri si uitam ca Dumnezeu nu asteapta perfectiunea de la noi, eu cred ca El asteapta sinceritate fata de El. Asta a avut Avraam, el nu a pretins ca este sfant, l-a cautat pe Domnul cu o inima curata, chiar daca a fost un om slab, supus greselii.

Si acesta e lectia pe care trebuie sa o invatam noi, sa nu ne mai condamnam singuri, exista un paras care are grija sa ne parasca, noi trebuie sa venim in fata Domnului cu sinceritate si smerenie. El nu asteapta perfectiunea, ci sinceritatea.

Daca ne uitam in Biblie, majoritatea oamenilor mari sunt infatisati cu tot cu slabiciunile si lor. Oare nu tocmai ca sa fie un exemplu pentru noi?

3 comments:

  1. Oamenii mari ai Bibliei = Oameni mici in care Dumnezeu e Mare!

    ReplyDelete
  2. Aleluia, Domnul sa fie laudat pentru gandurile acestea!

    ReplyDelete
  3. Intr-adevar, fiind oameni supusi slabiciunii ca si noi, ne sunt mult mai degraba un exemplu practic. Aceasta perspectiva poate elibera pe multi care cred ca Dumnezeu vrea sa fim “sfinti” care nu gresesc niciodata.
    Dar, deoarece “nu este nici un om fara pacat”, ba inca ceea ce ne pune in uimire si mai mult este ca “nu este nici un om fara prihana, care sa faca binele fara sa pacatuiasca”.
    Perfectiunea aduce si suferinta, de fapt este imposibil sa fii pefect, adica totdeauna corect, fara greseala. Liberatea pe care o avem in Dumnezeu ne indeamna prin cugetul nostru sa fim corecti, sa ne ferim de pacat, dar atunci cand am cazut sa ne ridicam “Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.”(Evrei 4.15)

    ReplyDelete

 

Dumnezeu este dragoste

Grab this Headline Animator

Dovezi in favoarea lui Dumnezeu

Grab this Headline Animator