Capul plecat sabia nu-l taie

De cate ori nu am auzit acest dicton? Si de cate ori nu il aplicam si noi, in multe aspecte ale vietii noastre?

Mi-am adus aminte aseara de Pilat. S-au starnit adevarate dezbateri si se vehiculeaza tot felul de teorii. Unii spun ca s-a pocait dupa evenimentele descrise in Evanghelie, altii ca nu. Ezitarile lui mai sunt descrise si ca incercari de a il salva pe Domnul Isus din mainile evreilor, se incearca promovarea ideei ca de fapt era un om bun pus intr-o situatie ingrata.

Nu stiu care este adevarul despre acest personaj, insa stiu ce vad in Biblie despre el. Gasim o mentiune despre innabusirea in sange a unei rascoale si descrierile evanghelistilor despre episodul "Gabata".

Ce am observat eu citind textul?

Eu unul nu cred ca Pilat dorea sa il trimita pe Isus la moarte, se vede destula sovaiala in atitudinea lui si chiar niste incercari timide de a schimba starea de fapt. El era cel care avea puterea de viata si de moarte, el decidea daca Mantuitorul va trai sau va muri, evreii erau neputinciosi in aceasta privinta, de asta au si venit la el. Altfel ar fi rezolvat "intern" problema.

Si totusi, desi el nu era convins de vinovatia Lui, ba se pare ca din contra, Biblia afirma ca a decis sa le faca pe plac. De ce? Din ceea ce am citit din alte surse, Pilat nu era deloc in relatii bune cu superiorii sai, iar o revolta a evreilor era ultimul lucru de care avea nevoie. Daca refuza sa le faca pe plac, era posibil ca fariseii sa provoace o rascoala si acest lucru ii periclita lui pozitia. A facut un compromis.

Oare noi cate facem in viata de zi cu zi? Poate nu omoram pe nimeni, dar de cate ori ne compromitem in ochii Domnului?

Noi de cate ori plecam capul si ne lepadam asemenea lui Petru? Poate nu lepadare prin cuvinte, ci prin atitudine.

Eu m-am surprins in aceasta ipostaza, de mai multe ori decat vreau sa imi aduc aminte. Si totusi, este un pericol omniprezent. Incerc sa ma pazesc intotdeauna, sa fiu atent la ceea ce scot pe gura, insa cateodata parca imi ies raspunsuri pe negandite, raspunsuri cu care mai tarziu imi este rusine si de care incerc sa ma pocaiesc.

Si totusi de ce o fac?

Tu, care citesti aceste randuri, de ce o faci?

E mult mai usor sa facem compromisuri, ca sa nu ne punem rau cu seful, cu pastorul, cu prietenii, asta e calea usoara. Pilat si Petru ne pot servi de exemple, e atat de usor sa pleci capul si atat de greu sa il tii drept, chiar daca asta aduce si consecinte neplacute.

Ce e de facut?

Sunt sigur ca stii, insa ai curajul sa o faci?