Geneza si Crucea

Poate parea ciudat ca oamenii sa sarbatoreasca infrangerea umilitoare a conducatorului si eroului lor. Dar suferinta, rusinea si moartea Domnului Isus Cristos reprezinta o sursa de speranta pentru crestini.

Nimeni nu vrea sa traiasca intr-o lume in care raul este ignorat, sau chiar mai rau, incurajat. Toti oamenii tanjesc dupa dreptate, atunci cand au fost batjocoriti, insultati, tradati sau loviti.

Cine nu s-a aprins atunci cand a fost tratat ca un animal sau ca un banal obiect? Dorim din toata inima ca greselile sa fie indreptate, ca suferinta noastra sa aiba un sens.

Crucea lui Cristos raspunde acestei nevoi. In Isus Cristos descoperim ca in spatele acestui univers este un Dumnezeu pentru care fiecare dintre noi este pretios, care tine la dreptate.

Pentru evolutionisti moartea lui Cristos nu are nici un sens. Richard Dawkins, in cartea sa Ceasornicarul Orb, cap 4 (The Blind Watchmaker), spune ca noi traim intr-o lume despre care el crede ca nu are scop, bine si rau, nimic in afara de o crunta indiferenta.

Crucea lui Cristos arata ca lui Dumnezeu ii pasa

Crunta indiferenta? Dawkins gandeste asa pentru ca el crede ca teoria evolutiei este adevarata, ca suntem doar rezultatul proceselor oarbe. Daca nu exista Dumnezeu, Dawkins are dreptate. Nimeni nu stie ca tu existi. Si Dawkins iti spune sa te obisnuiesti cu aceasta idee.

Dar viata, moartea si Invierea lui Isus Cristos distrug aceasta viziune lipsita de speranta. Ele dovedesc odata pentru totdeauna ca Dumnezeu exista si Lui ii pasa de ceea ce se intampla in aceasta lume- despre ce se intampla cu tine, si de modul in care tu iti traiesti viata.

Anthony Flew, descris odata ca 'cel mai cunoscut ateu', a surprins audienta in May 2004 cand a anuntat ca si-a schimbat gandirea si ca "a acceptat existenta lui Dumnezeu".

Desi inca nu este sigur ca Isus Cristos este Dumnezeu intrupat, el a spus: "As spune ca ideea reinvierii este mai impresionanta decat orice alta componenta religioasa si nu are concurent in nici o alta religie.".

Anterior, in 1985, Dr Flew a participat la o dezbatare cu filozoful si teologul Dr Gary Habermas pe aceeasta problema, propozitia care afirma ca Domnul Isus Cristos a cucerit moartea insasi. Aceasta dezbatare a fost tinuta in Dallas in prezenta a trei mii de spectatori. A fost arbitrata de doua jurii, experti de la cele mai bune universitati americane: un juriu era compus din cinci filozofi, care au fost instruiti sa judece continutul dezbaterii, iar celalalt a fost compus din cinci judecatori, care au fost rugati sa analizeze calitatea argumentelor aduse.

Patru din cei cinci filozofi au votat pentru Habermas, ei au considerat ca pledoaria in favoarea Reinvierii a fost mai puternica decat incercarile lui Flew de a o discredita, iar unul dintre membri a considerat ca a fost o remiza. Judecatorii au votat trei la doi in favoarea lui Habermas. Acestea au fost comentariile a doi dintre judecatori:

"Sunt de parere ca vorbitorul [Habermas] a adus dovezi semnificative pentru a isi sustine pledoaria. Diversele surse istorice m-au convins sa adopt argumentele acestuia. Dr Flew, pe de alta parte, a esuat, in special in partea de contra-argumentare si in sesiunea directa, in a aduce dovezi in favoarea sa. Dr Habermas a pus o povara grea pe umerii Dr Flew pentru a combate argumentele aduse. Pe masura ce discutia s-a derulat, am simtit ca Dr Flew incerca sa eludeze discutia argumentata."

"Cred ca dovezile istorice, desi cu unele lipsuri, sunt suficient de puternice pentru ca la o examinare rezonabila sa se ajunga la concluzia ca Isus Cristos, intr-adevar a inviat din morti. Habermas a castigat dezbaterea.... Prin combatarea criticilor sceptice la adresa miracolelor (inspirate de Hume) aduse de Flew si prin demonstrarea veridicitatii si credibilitatii dovezilor istorice, Habermas a sfarsit prin a oferi "dovezi foarte probabile" pentru autenticitatea istorica a invierii "fara a exista dovezi naturaliste plauzibile impotriva ei". In concluzie, parerea mea este ca Habermas a castigat aceasta dezbatere."

Totul se bazeaza pe Invierea Domnului Isus Hristos. Apostolul Pavel a scris despre Hristos ca El a fost "dovedit cu putere ca este Fiul lui Dumnezeu... prin invierea din morti" (Romani 1:4). Stim ca Isus este ceea ce El a spus ca este din pricina Invierii. Intr-adevar, sunt cel putin 17 factori care arata ca Crestinismul nu ar fi putut avea succes in lumea antica, daca nu ar fi fost sustinut de dovezi irefutabile ale Invierii.*

Invierea lui Hristos ne ofera speranta si scop

Nici un scop? Dawkins crede astfel din cauza ca el isi imagineaza ca nu exista un Creator cu un plan si un design, in spatele existentei noastre. Totusi, chiar si oamenii care cred in El sunt cateodata striviti de lipsa unui scop. Cum poate fi Dumnezeu in acelasi timp iubitor si atot-puternic, cand exista atata suferinta si rau in aceasta lume? Totul pare sa fie haotic si fara scop.

Dar moartea si suferinta nu erau parte din lumea creata initial de Dumnezeu. Ele sunt rezultatul pacatului. "Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos; " (1 Corinteni 15:22). Toti suntem urmasi ai lui Adam si ai Evei si toti suferim si murim ca o consecinta a neascultarii lor, si a neascultarii noastre. Pacatul lui Adam a avut consecinte catastrofale asupra intregii creatii. Dar din cauza ascultarii lui Isus Cristos, putem fi readusi la viata, cu totii, atunci cand suntem in El. (nota trad: pe aceasta tema vor urma alte articole, versiunile in engleza pot fi gasite pe site-ul http://creation.com)

Faptul ca Isus Cristos a murit pe Cruce pentru pacatele noastre, ne arata ca pacatul este un lucru serios si ca acesta are consecinte. Moartea nu este o parte integranta a procesului de selectie naturala, care a produs diversitate biologica de-a lungul a milioane de ani. Moartea este o consecinta a indepartarii de Dumnezeu. "Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru." (Romani 6:23).

Invierea lui Isus Cristos, pe care o celebram de Paste, ne ofera speranta. Darul lui Dumnezeu este viata vesnica. Si aceasta nadejde ne da un scop pentru a trai.

Odata, apostolul Pavel i-a infruntat pe invatatii vremii: "Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu învie morţii? " (Fapte 26:8). Chiar si oameni care cred in Dumnezeu nu pot accepta ca El, in mod supranatural, a inviat din morti.

Daca Dumnezeu nu l-a creat, in mod supranatural, pe Adam, atunci nu putem afirma ca El va invia mortii in viitor. Daca Dumnezeu era obligat sa urmeze legile naturale care actioneaza asupra materiei si energiei de-a lungul milioanelor de ani, inainte de crearea primului barbat si a primei femei, atunci de ce ne-am astepta ca El sa isi schimbe modul de operare in viitor si sa invie mortii supranatural?

Dar nu acesta este modul in care Dumnezeu a creat. La inceput, in cea de-a sasea zi a Creatiei, Dumnezeu l-a facut pe om din tarana, si a respirat viata in narile lui, iar omul a prins viata (Geneza 2:7). In a treia zi dupa Crucificare, intr-o secunda, El a adus trupul rece, fara viata, al Domnului Isus Cristos la viata.

Si din cauza ca Domnul Isus a inviat, si noi vom fi ridicati. "într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. " (1 Corinteni 15:52).

Pentru crestini, moartea lui Cristos simbolizeaza ca pacatele noastre au fost sterse, ca am fost reimpacati cu Creatorul nostru, si ca avem o nadejde vie in propria noastra inviere.

Si din aceasta cauza stim ca tot ceea ce facem in aceasta viata, are un rost pe termen lung.
"De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică. " (1 Corinteni 15:58)

Tradus cu acordul autorului. Originalul il gasiti aici