Thursday 30 June 2011

Convorbire cu un Rege - partea I

Mi-a picat in mana, recent, cartea "Convorbiri cu Mihai I al Romaniei", scrisa de Mircea Ciobanu, din care as vrea sa va impartasesc cateva ganduri. Practic un dialog intre autor si Regele Mihai, m-a impresionat modul in care acesta din urma vede relatia cu Dumnezeu. Este una din cele mai bune predici pe care le-am citit si vine de la un om care nu este slujitor intr-o biserica. Asta ne arata cat de mult conteaza cautarea individuala si cat de important este sa citesti. Textul este destul de lung, asa ca l-am impartit in trei parti, insa va rog sa il cititi cu atentie si sa va ganditi la ceea ce ati citit.

[...]
"M.: Observand, deci, cat de mult imi lipseste tara cu oamenii ei, am constatat ca lipsa aceasta nu e singura.
       Imi lipsea chiar puterea de a pune in aplicare in viata de toate zilele a ceea ce Isus a incercat sa faca in timpurile Lui. Vezi atatia oameni care se duc la biserica, se bat in piept, isi fac mea culpa, dovedind astfel ca sunt constienti de slabiciunile lor, pe urma ies din biserica si continua sa traiasca la fel ca inainte. E ceva grav. Cei care spun ca se bizuie pe Dumnezeu e ca si cum nu l-ar lasa pe Dumnezeu sa se apropie de ei si sa le faca viata mai usoara.
       Se spune ca credinta in Dumnezeu inmoaie inimile si caracterele, le face slabe si le pune, intr-un fel, la dispozitia semenilor lor mai puternici. Nu e asa, nu e adevarat decat, poate, daca credinta omului nu este unita cu fapta. Daca este unita cu fapta, credinta noastra ne intareste, se face scut in fata necazurilor. A fi crestin este un mod de existenta, nu a face din tine un membru al unei asociatii sau unei confesiuni. Nu e de ajuns sa cunosti fundamentele credintei, pentru ca asa orice teolog ar fi mantuit. Sunt oameni simpli, care nu isi bat capul cu dogmele, dar care stiu sa se roage si care au convingerea nestramutata ca rugaciunea lor este ascultata. Se vede in felul de viata al omului daca credinta lui nu este numai o insusire de precepte. Nici nazistii, nici comunistii nu-i iubesc pe cei care se apropie de Dumnezeu cu toata puterea lor de credinta. Pentru ca acestia nu se lasa mintiti. Un crestin adevarat este o fiinta lucida, nu se lasa ademenita pe cai potrivnice naturii lui. El apartine adevarului, si adevarul ne elibereaza.

M.C.: Cum deosebiti un crestin de un crestin doar cu numele?

M. Dupa faptele lui. Credinta in Christos da o anumita tinuta morala. Sunt lucruri care nu merg impreuna. Atunci cand esti patruns de invataturile lui Christos, nu este posibil sa accepti idei de alta natura, sa propovaduiesti, de exemplu, rasismul, dispretul pentru om, legea celui mai tare si asa mai departe. Cateodata dusmanul se afla foarte aproape de tine, in tine chiar, in dorintele tale pe care nu ai invatat sa le deosebesti. Ce fel de crestin pot fi eu daca din atatea ore cate are ziua nu rup nici macar un ceas pentru reculegere? Mai multa grija sa am de pantofii mei, sa ii lustruiesc, sau de hainele mele, pe care le perii si le feresc de noroi, decat de sufletul meu? Atat de putin pret pun pe darul acesta de la Dumnezeu?
    Multi spun ca natura umana nu se poate schimba. Dar omul este alcatuit in asa fel incat sa depinda de el daca face binele si tot de el sa depinda daca face raul. Vreau sa spun ca omul poate fi si bun, daca o doreste. Or, eu am observat ca unora le place sa le spui ca sunt rai, necrutatori, peste poate de aspri cu semenii lor, nedrepti. Parca le adresezi o lauda spunandu-le asemenea lucruri. Este de neinteles. Eu cred ca natura omului este si buna. Si daca omul vrea, ea se exprima prin ceea ce are sadit in el mai bun. Noi, oamenii, ducem lipsa unei comuniuni in credinta. Nu este de ajuns ca eu cred. Ceea ce am obtinut eu prin credinta trebuie sa devina si bunul aproapelui meu; el trebuie sa stie in ce fel l-am primit pe Christos in viata mea; dovezile mele ca sunt pe calea cea buna trebuie sa devina si calea lui.
    Se spune ca principiile care trebuie sa calauzeasca pe om sunt vorbe goale. Fara valorile morale absolute nu putem sa vietuim. Cum adica, absolute? intreaba unii. Simplu: ori esti cinstit, ori nu esti cinstit, nu poti fi in doua feluri intr-unul si acelasi timp, cum nu poti sa ocupi simultan doua locuri diferite in spatiu. Daca legea spune sa conduci pe dreapta, nimeni nu sta la tocmeala cu tine daca tu vrei sa conduci pe stanga; esti sanctionat; poti sa te plangi oricui ca totul e relativ, cine sta sa te asculte? Sa nu ucizi. Sa nu ravnesti la bunul aproapelui. Ce este relativ in aceste prescriptii? Daca ai ucis nu poti sa spui ca n-ai ucis. Daca prescriptia suna sa mergi pe dreapta, mersul pe toate cararile arata doar ca se poate merge si asa, dar nu fara riscul pedepsei. Da, se zice, dar perfectiunea este o utopie, valorile absolute sunt si ele utopii. De acord, dar sa ne aducem aminte de navigatorii din timpurile vechi. Ei aveau in loc de busola Steaua Polara. Cine spune ca, pentru asta, ei au vrut sa ajunga acolo, la Steaua Polara? Navigatorii aveau in ea un reper neinselator: ridicau ochii si-si dadeau seama imediat daca se afla pe drumul cel bun ori s-au ratacit.
     Unii spun in gluma ca exista o mie de feluri de-a fi cinstit. Spun asa pentru ca vor sa justifice, probabil, neputinta lor de a fi astfel. Nu exista decat un singur fel de a fi cinstit, dupa cum nu exista decat un singur fel de-a fi curat, daca te-ai spalat bine din crestet pana in talpi. Sa nu fii egoist. Sa-ti iubesti aproapele - in spiritul lui Christos.
    Cand am descoperit toate acestea, m-am simtit mai putin insingurat. Mi-a fost mai usor sa ma gandesc la patria mea. Mi-am recapatat linistea, intelegand ca istoria se afla in mana lui Dumnezeu, nu in mana muritorilor.
     Mama era o credincioasa. Fara credinta, n-ar fi reusit sa treaca peste atatea suferinte. Poate ca ea gasise cu mult inaintea mea reazemul despre care spuneam ca incepusem sa-i simt lipsa. Poti sa te ocupi de orice, de politica, de industrie, de literatura.... dar nu in afara credintei in Dumnezeu. Daca Europa a avut de suferit mai mult decat oricand in secolul acesta, este pentru ca s-a indepartat de El cu buna stiinta, pentru ca a vrut sa vada daca popoarele pot sa supravietuiasca fara credinta.
     Nu, nu pot sa supravietuiasca decat coborand sub conditia umana.
     Cand lipseste credinta, nu mai poti deosebi intre bine si rau. Bajbai, te ratacesti, azi mergi dupa unul, maine dupa altul si pana la urma spui ca nu exista nimeni care sa cunoasca adevarul sau ca adevarul nu exista.
     Dar ceea ce stie omul din punct de vedere teoretic nu e de ajuns, trebuie sa si traiasca. Un om care cunoaste bine legile si savarseste o infractiune, el nu este absolvit de pedeapsa pentru ca este un bun cunoscator al legilor...
     Astept o renastere spirituala nu numai in Romania, ci si in intreaga Europa. Legile si conventiile nu sunt destul ca oamenii sa renunte la violenta. La violenta oamenii ajung penru ca duc o viata tulbure, agitata, fara puncte de orientare.
     Am vazut ca oamenii nu mai stiu sa discute. Ori se inchid in tacerea lor, ori se cearta. Suferintele il fac pe om necomunicativ. Eu nu spun ca toate acestea vor disparea; dar daca ai o credinta vie in Dumnezeu, poti sa le iei altfel, le stapanesti. Prin credinta chiar datoria fata de patrie ti-o indeplinesti mai tare. Eu stiu ca de nimic nu s-au temut comunistii mai mult decat de credinta oamenilor in Christos. Ei intelegeau mai bine decat toti ca un om credincios este un rob mai putin. Daca ei au propovaduit ateismul, a fost pentru ca numai asa puteau sa scoata pe oameni de sub cea mai puternica protectie.

M.C. Invatatura lor n-a prins, in cele mai multe cazuri. In schimb, a produs un numar mare de indiferenti, de sceptici si, in fond, de deznadajduiti.

M. Poate. Dar in Occident, unde ateismul n-a fost o religie, ca sa spun asa, ce s-a intamplat? Sunt aici mai putini indiferenti, mai putin deznadajduiti? Intai este important ca omul sa stie ce trebuie sa faca pentru ca propria lui credinta sa devina eficace. Pentru ca sunt multi oameni care spun ca au credinta in Dumnezeu, dar nu stiu cum s-o foloseasca. E ca si cum ai avea o arma minunata, dar n-ai avea pricepere s-o manuiesti si s-o intrebuintezi. Un om care este credincios si stie ce sa faca cu credinta lui este in sine o dovada ca Dumnezeu are putere sa schimbe mintea oamenilor, conteaza mai mult decat o predica.    "

Continuarea aici.

1 comment:

 

Dumnezeu este dragoste

Grab this Headline Animator

Dovezi in favoarea lui Dumnezeu

Grab this Headline Animator