Cu placere sau de rusine?

"Isus Şi-a ridicat ochii, şi a văzut pe nişte bogaţi care îşi aruncau darurile în vistierie. 
A văzut şi pe o văduvă săracă, aruncând acolo doi bănuţi.  
Şi a zis: "Adevărat vă spun, că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi ceilalţi; 
căci toţi aceştia au aruncat la daruri din prisosul lor; dar ea a aruncat din sărăcia ei, tot ce avea ca să trăiască."
 Luca 21:1-4

De ceva timp ma tot gandeam daca sa scriu acest articol. Insa am asistat, intamplator, la o discutie care m-a convins. Poate e prea mult, din punct de vedere al regulilor redactarii unui articol, dar astazi vreau sa tratez doua subiecte. Doua subiecte pe care eu le vad legate. Zeciuala si cum dam darurile de bunavoie. Sper sa fie un articol coerent.

Eu unul am avut multa vreme o problema in a aduce zeciuala la biserica, problema izvorata din experientele traite de-a lungul timpului cu asa zisii "slujitori ai Domnului". Decat sa dau un ban unei biserici, preferam sa folosesc banii aia pentru a ajuta un sarac. Nu era vorba de zgarcenie, pur si simplu nu aveam incredere ca acei bani vor fi folositi spre binele celor care au nevoie de ei, ci ma gandeam ca vor intra in buzunarul preotului/pastorului. Nu stiu cati dintre voi ganditi la fel.

Saptamana trecuta, am asistat la o discutie intre doi crediniciosi, despre modul in care se face colecta. Unul dintre ei, lauda o biserica in care omul responsabil de strangerea darurilor, se uita la fiecare cat da si il apostrofa: "poti mai mult" sau fraze asemanatoare. Si de rusine, omul scotea mai mult din buzunar. Ideea este ca acea biserica merge bine la incasari si acesti doi oameni discutau ce bine ar fi daca si in biserica lor s-ar intampla la fel. Oare chiar ar fi bine?

Scuza oamenilor din textul de mai sus era ca: "pana la urma scopul scuza mijloacele si bisericii ii prind bine banii respectivi, chiar daca oamenii dau de rusine si nu din toata inima". Oare? Da, sunt convins ca bisericii ii prind banii respectivi, dar nu cumva am uitat sa ne punem intrebarea: ce parere are Domnul despre asta?".  In multe texte din Biblie ni se spune ca darurile noastre trebuie aduse din toata inima si fara regrete. Avem chiar exemplul Ananiei si al Safirei, oameni care au murit pentru ca au mintit, iar darul lor a fost o uraciune. De ce?

Ei erau liberi  sa dea orice suma, oricat de mica, nu le impunea nimeni un barem minim. Si totusi au ales sa se prefaca, sa spuna ca ei sunt sfinti si ei au dat toti banii incasati din vanzare, pentru a aparea intr-un anumit mod in fata adunarii. Nimeni nu ii condamna daca nu dadeau toti banii pentru biserica.

Asa si in acest caz. Nu cumva noi il limitam pe Dumnezeu? Oare Domnul are nevoie de banii pe care noi ii dam cu o strangere de inima? De rusine? Eu unul, poate gresesc, dar eu cred ca acel dar este o scarba in fata Lui. De acord ca oamenii sunt zgarciti si ar trebui sa dea, mai mult. Dar asta e o problema la nivelul inimii care trebuie rezolvata. Analog, discutia despre tinuta in biserica. Degeaba impui reguli de tinuta, daca oamenii in inima lor nu simt sa se poarte cuviincios, nu reusesti decat sa bagi mizeria sub pres, si sa te minti ca totul e bine, cand de fapt.....

Oare nu ar fi mai de folos ca oamenii sa inteleaga ca de fapt tot lor isi dau? Oare atunci cand omul ala care a dat de rusine bani, va ajunge in Cer, care va fi rasplata lui? La asta se gandeste cineva?

Prin aceste daruri de rusine, eu cred ca noi il limitam pe Dumnezeu, cred ca il jignim. El, care a creat cerul si pamantul, care tine viata fiecaruia dintre noi in mana Sa, are nevoie de 5 lei in plus la colecta, obtinuti cu de-a sila? Asta nu e dar de bunavoie ci dar de rusine.

Poate gresesc eu, si banii sunt buni obtinuti prin orice mijloace, ca vremurile sunt grele. Prin analogie, putem face bani oricum, mintind, furand, ca doar banii aia ii dam la biserica. Oare Domnul astfel de daruri vrea?

Noi de fapt de ce ducem banii la biserica? Pentru ca Dumnezeu are nevoie de ei? De ce a instituit Dumnezeu zeciuala sau darurile de bunavoie? Pentru ca nu putea El sa sustina biserica?

Eu unul, cred ca Dumnezeu a impus zeciuala si darurile de bunavoie, pentru ca poporul lui Israel sa nu devina lacom. Era o forma de educatie, prin care Dumnezeu ii sustinea si pe leviti. Indeplinea un scop dublu. Si cred ca aceasta idee se pastreaza si in ziua de azi. Problema nu e daca dai 10 lei sau 50, ci problema e cum dai si cat dai proportional cu cat ai. Aici omule cerceteaza-ti inima. Reciteste versetele de la inceputul acestui articol, femeia aceea a dat tot ce avea sa traiasca. Crezi ca Dumnezeu a lasat-o sa moara de foame? Nu iti spun eu cat sa dai, dar gandeste-te daca dai cat ai putea.

Eu unul, atunci cand mi-am pus problema zeciuielii, m-am lovit de zidul ideilor mele, bazate pe experientele trecutului. Si am zis, dau zeciuala, ca sa ii arat Domnului ca nu sunt zgarcit, dar nu am incredere sa o duc la biserica. Prefer sa gasesc un om sarman si sa ii dau lui acei bani. Si asa Domnul vede ca am dat din toata inima, ca nu am o problema cu zgarcenia si stiu cum au fost folositi banii. Pe masura ce timpul trecea, tot ajungeam la partea din Vechiul Testament in care se spune ca darurile trebuie aduse la Casa Domnului. Sincer sa fiu, nu imi convenea deloc.

"Se cade să înşele un om pe Dumnezeu, cum Mă înşelaţi voi?" Dar voi întrebaţi: "Cu ce Te-am înşelat?" Cu zeciuielile şi darurile de mâncare. 
Sunteţi blestemaţi, câtă vreme căutaţi să Mă înşelaţi, tot poporul în întregime!  
Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare."
Maleahi 3:8-10

Am ascultat o gramada de predici, am tot citit versetele de mai sus, pana mi-am dat seama de ceva. Partea mea, este sa aduc acea zeciuiala si sa ma asigur, pe cat posibil ca omul responsabil de ei ii va cheltui cum trebuie. Adica, daca eu stiu ca acest slujitor are roade, ca este un om cumpatat si in viata personala, are o buna marturie publica ( criteriile biblice de evaluare a unui slujitor ), atunci eu nu mai am nici o scuza sa nu duc zeciuala. De ce? Atunci cand eu predau acei bani, de buna credinta, in fata Domnului eu m-am achitat de responsabilitate, aceasta trece la omul care a primit acei bani. Si daca nu ii cheltuieste cum trebuie, el va da socoteala in fata lui Dumnezeu. Si vai si amar de el, daca isi bate joc. Daca acel slujtor este betiv, cartofor, etc ( am vazut cazuri ), atunci, eu unul, nu sunt impacat sa ii las acei bani pe mana. Pentru ca e clar unde vor ajunge.

Cred ca Dumnezeu vrea sa gandim, asta inseamna maturitatea spirituala, nu avem acest creier degeaba, ci trebuie folosit.

Nu o sa mai repet versetele biblice care ne indeamna la darnicie, nenumaretele predici, etc. O sa va spun doar ca am experimentat aceste lucruri. Aducand zeciuala la biserica, daruind de bunavoie - odata mai mult, odata mai putin- in functie de cat am avut, Dumnezeu nu s-a facut niciodata de rusine si niciodata nu am dus lipsa. Cateodata chiar nu am putut sa inteleg cum de nu am iesit pe minus la sfarsit de luna. Intotdeauna pe plus sau in cel mai rau caz pe zero. De ce?

Eu zic ca e destul de clar. El a promis si ne-a provocat sa il punem la incercare. Si El isi tine toate promisiunile.

Pune-l la incercare si tu, da de bunavoie, cu bucurie. Si poate nu vei vedea pe moment o schimbare majora, poate chiar o perioada mai lunga iti va fi greu si vei avea indoieli, mie mi s-a intamplat. Dadeam zeciuala si la sfarsit de luna de abia ieseam la lumina. Si ma gandeam, Doamne dar nu ai zis Tu ca daca dau va fi belsug? Dar cine spune ca nu poti fi incercat, sa vezi si tu cat te tine aceasta hotarare?

Am avut luni in care ma gandeam ca am foarte multe cheltuieli si nu voi putea da zeciuala. Pana la urma, m-am decis sa o dau orice ar fi si mai vad eu cum fac. Am zis, partea Ta Doamne inainte de toate. Si nu pot sa zic ca am dus lipsa de ceva, ba din contra.

Omule, uita-te bine in inima ta. Vezi cat esti dispus sa dai fata de cat ai. Si cat dai, da din toata inima. Nu te lasa inselat. Domnul iubeste ce dai cu placere si nu ce dai cu de-a sila.