Cuvantul fara valoare

Acum cateva zile citeam versetul de mai jos si m-a fulgerat un gand. De multe ori noi intelegem din acest verset ca e de preferat sa evitam sa juram pe ceva. Unii spun chiar ca trebuie evitate orice fel de juraminte.


"Dar Eu vă spun: Să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu; "
Matei 5:34

Eu ma gandesc daca nu cumva am putea duce intelegerea acestui verset chiar mai departe de atat. Oare nu ar trebui sa ne gandim si la cum suntem perceputi de oamenii din jurul nostru?


Suntem noi priviti ca niste oameni de incredere? Seriosi? Oameni pe care sa te poti baza ca atunci cand spun ceva se si tin de ceea ce au spus?


Gandeste-te tu, cum percepi un om care iti spune ca la ora x este la tine acasa, si totusi apare cu o intarziere de o ora. Sau nu mai apare deloc si nici macar nu da un telefon sa anunte. Iti place sa interactionezi cu un astfel de om?


Dar tu cum te porti?

Eu cred, ca spiritul versetului cuprinde si acest aspect, al seriozitatii. Al respectului si bunului-simt fata de semenii tai.

Oare nu degeaba ii vorbesti tu despre Dumnezeu unui coleg de birou, daca el tot timpul vede dezorganizare si neseriozitate in viata ta? Ce valoare are cuvantul tau, daca tu tot timpul intarzii la intalnirile stabilite?

Uneori, poti strica tot ceea ce ai construit din cauza modului in care iti organizezi timpul.

Te-ai gandit vreodata serios la asta?

Gandeste-te bine omule la ce marturie aduci celor din jur.