De ceva timp, nu am mai scris nimic. Sunt suparat pe mine. Sunt suparat pe mine pentru ca nu am aplicat ceea ce am afirmat in ultimul articol. M-am luat cu treaba, am tot amanat de pe o zi pe alta, pana am realizat ca sunt iar de unde am plecat.
Nu stiu de ce tot timpul repetam greselile, de ce atunci cand spunem niste lucruri nu le facem. E mai usoara delasarea, e mult mai comod sa spui lasa ca fac maine, sau reversul, sa te cufunzi in munca si sa te trezesti ca nu ai facut decat sa pierzi timpul.
Ce e de facut? Cred ca un singur lucru, incerci sa vezi unde ai gresit, stergi cu buretele si o iei de la capat, incercand sa nu mai repeti greselile.
Stiu ca Dumnezeu ma iubeste, stiu ca El intelege prin ce trecem, cateodata poate chiar intelege mai bine ca noi si stiu promisiunile Lui. In aceasta perioada l-am vazut alaturi de mine in fiecare zi. Si atunci, ma intreb de ce nu ma trezesc odata si nu aplic?
Trebuie sa fiu mai atent la nevoile oamenilor din jurul meu, sa fiu mai atent la atitudinea in fata problemelor, pentru ca traiesc cu un scop pe acest pamant, sa fiu un indicator spre El. Atunci cand cineva se uita la mine, sa vada prin mine, spre El. Viata nu are sens altfel. Stiu ca multi oameni afirma aceste lucruri, insa oare cati dintre noi le si aplicam?
Tu ce faci?
Thursday, 21 October 2010
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Posts
Descoperind voia lui Dumnezeu
ReplyDelete"Promisiunea lui Dumnezeu pentru noi în această perioadă a Noului Testament sună astfel, „acesta este legământul pe care-L voi face.... Voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor..... toţi Mă vor cunoaşte în ei înşişi” (Evrei 8:10; 10:16).
Reînnoirea aceasta ne va aduce nu doar înţelegerea voii lui Dumnezeu, dar şi a metodelor Lui şi a scopului Lui – vom cunoaşte nu doar ce doreşte Dumnezeu de la noi să facem, ci şi cum doreşte El să facem şi de ce.
A face voia lui Dumnezeu poate fi o corvoadă, dacă nu preţuim scopurile Lui. Când le preţuim, voia lui Dumnezeu devine pentru noi ceea ce a fost pentru Isus – o desfătare."Zac Poonen.
Cred ca multi dintre noi intelegem voia Domnului, fara a cunoaste metoda si scopul.. si aici intervine "pasul pe loc" sau cercul vicios - ca cel de 40 de ani din pustie.
Eu va doresc
Si eu am restante la aplicare :(
ReplyDelete“dupa omul dinlauntru imi place Legea lui Dumnezeu; dar vad in madularele mele o alta lege, care se lupta impotriva legii primite de mintea mea, si ma tine rob legii pacatului, care este in madularele mele."(Romani 7.22,23)
Dorim sa fim mai sfinti, mai asemenea Celui pe care Il urmam, dar vedem mereu neputinta de a respecta promisiunile facute intorcandu-ne de unde am pornit. Sentimentul infrangerii sleieste de putere. Sau poate ca sa nu ma ingamf ca am reusit eu…cad din nou. Nu am ajuns la desavarsire. Doar cand Il vom vedea pe El, vom fi ca El. Si pana atunci inca mai “gemem in cortul nostru plini de dorinta sa ne imbracam peste el cu locasul nostru ceresc.”(2 Corint. 5.2) Un lucru este totusi bun: constientizand starea sau greseala noastra, inseamna ca avem cugetul treaz si mai este vreme de indreptare.
@Symona Si eu cred ca, pana la urma, aceste stari reprezinta un "rau necesar". De multe ori numai asa ne trezim, ne montam mai tare pentru lupta. Ne dam seama cat de neputinciosi suntem si cat de fina e linia de demarcatie intre cadere si biruinta. Un fir de par. Domnul sa ne ajute sa continuam sa luptam pana la capat.
ReplyDelete