Un gand despre versetul zilei

Auzim de atatea vorbindu-se despre crucea pe fiecare o are de dus. Dar la ce se referea Domnul Isus? La un sot betiv? La niste copii neascultatori? La suferinta pricinuita de boala? Ce a fost in mintea ucenicilor, atunci cand Domnul le vorbea despre crucea pe care o au de dus? Sa ne aducem aminte de acele vremuri, crucificarea era o metoda de pedepsire practica de romani, pentru crimele considerate de ei grave. Crucea nu exista ca si simbol al crestinismului, care nici macar nu exista atunci. Si atunci? Ce au inteles ucenicii? Ei vedeau cruci in jurul lor, ei vedeau oameni rastigniti, murind in chinuri groaznice. Ei au inteles ca Domnul Isus se referea la faptul ca ei trebuie sa fie pregatiti sa treaca prin asta pentru numele Lui. Sa isi ia crucea, asa cum El a facut-o, sa o duca in spate cativa kilometri si sa moara pe ea. Esti tu pregatit sa iti iei crucea? Esti tu pregatit sa faci asta, sau esti prea prins de ingrijorari, prea prins in pacat. Esti gata sa mori, dar sa nu te lepezi de El? Il iubesti atat de mult?
Degeaba mergi la biserica zi de zi, degeaba participi la toate conferintele de tineret, degeaba canti in cor, degeaba mergi la bolnavi, degeaba traiesti....... daca nu Il iubesti cu toata fiinta ta.