Mi-am luat ultimele doua saptamani, ca un timp de auto-analiza. Am incercat sa cresc timpul petrecut in rugaciune, sa ma concentrez mai mult pe Dumnezeu. Credeti ca am reusit?
Bineinteles ca au aparut tot felul de probleme, situatii urgente, etc. Acum cateva zile, luni mai exact, eram aproape la pamant. Simteam ca totul merge in jos sau ramane constant, parca nici rugaciunea nu mai este cum era si oricat m-am straduit eu tot nu ajungeam acolo unde imi doream, in sus.
Ma simteam ca ultimul om. In loc sa ma apropii de Dumnezeu..... Si parca vad ca in jurul meu, toti oamenii patesc la fel. Chiar cand scriam acest text m-a sunat un prieten care este fix in aceeasi situatie. Parca totul merge prost, el se agita si tot nu rezolva nimic. Nu stie in ce directie sa o apuce cu slujirea, cu viata. Totul e o agitatie si parca o calauzire clara lipseste. De ce? Ce e de facut?
Nu pot sa pretind ca am toate raspunsurile, pot sa va spun ce am experimentat acum 2 zile. Eram daramat, mergeam pe strada doar ca sa am timp sa ma gandesc, sa am un pic de liniste, un pic de timp in care sa vorbesc cu El. Nu stiu de ce, parca atunci cand ma plimb pot sa imi deschid sufletul cel mai bine. Si mi-am varsat tot "of-ul" in fata Lui, am stat si m-am uitat la viata mea. Sincer, eu ma vad la pamant, pacatos, slab, si lista poate continua. Nu stiu cum ma vede El. Si mi-am dat seama ca doar un lucru stiu clar, daca ma dau batut acum, daca ma las daramat, tot ce am facut pana acum, toata lupta se duce pe apa sambetei. Totul va fi zero barat.
Si am luat o decizie, am zis: "Doamne nu stiu cum ma vezi Tu, stiu cum ma vad eu, sold zero, dar asa cum sunt vin la Tine. Nu vreau sa ma dau batut. Daca sunt pe genunchi, merg taras pe coate. Daca sunt complet la pamant ma tarai pe burta, dar de batut nu vreau sa ma dau batut. Nu vreau sa ma las daramat, vreau sa lupt in continuare pentru ceea ce am visat, vreau sa lupt in continuare pentru a fi alaturi de Tine. Chit ca va fi o viata intreaga de lupta, chiar daca nu va fi niciodata usor, prefer sa mai lupt 10-20-30 cine stie cati ani decat sa ma dau batut acum si totul sa fi fost in zadar."
Acum am pace. Lucrurile nu s-au rectificat in mod miraculos, nu am avut nici o experienta speciala. Doar ca acum am putere si, cel mai important, dorinta de a merge mai departe. Asa cum sunt eu, slab si pacatos, vreau sa merg mai departe, sa lupt pana la capat, sa incerc sa fiu asa cum ar trebui sa fiu.
Stiu ca vor mai fi astfel de situatii, stiu ca si voi ati experimentat asta la un moment dat si ne vom lovi de aceste lucruri, iar si iar.
Dar nu doar cred, ci stiu, ca singura solutie este sa ne ridicam de jos, sa ne scuturam de praf, sa strangem din dinti si sa mergem inainte asa cum putem. Luptandu-ne zi de zi. Altfel nu se poate. Nu exista alta cale.
Domnul sa ne ajute!
Wednesday 14 July 2010
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Posts
Imi pare bine ca te-ai intors! Numai omul care sta in lumina se vede slab si pacatos:)si primeste Puterea LUI de a merge mai departe.
ReplyDeleteimi place cum suna: Drum bun pe calea vesniciei!
uau!! Foarte bine!! Continua sa mergi,asa cum poti,pe genunchi, pe burta, târâş...ridica-te , scutura-te, dar MERGI MAI DEPARTE!!!! Dumnezeu nu lasa pe cel pe care l-a ales inca din pantecele mamei sale. Domnul fie slavit in veci!!!!!
ReplyDeleteTrairi ale sufletului neintelese… un proces care dureaza.. de multe ori nu le-am inteles sensul, dar cu siguranta toate lucreaza spre bine, chiar daca acum nu le vad rostul. Vrem raspunsuri repede, dar oare cum s-ar mai naste in noi indelunga rabdare daca le-am primi pe loc? Ceea ce infaptuieste Dumnezeu in noi in timp ce asteptam este de multe ori mai important decat lucrul asteptat, chiar daca asta implica zdrobire.
ReplyDeleteToata viata este o lupta, si mai ales pentru un crestin. Pretuim sinceritatea cu care va expuneti gandurile si va deschideti inima, pentru ca si noi trecem uneori prin situatii asemanatoare.
Imbracati-va dar, cu toata armatura lui Dumnezeu si continuati lupta cea buna a credintei, pentru ca ceea ce a inceput Dumnezeu va duce la bun sfarsit. (“Indrazniti, Eu am biruit lumea!”)
"Nicidecum n-am sa te las, cu nici un chip nu te voi parasi!"
Atunci cand simtim ca nu mai avem putere "si cel rau cere sa ne cearna ca pe grau" avem un Domn minunat care se roaga pentru ca sa nu se piarda credinta noastra.
ReplyDeleteDe cate ori nu am experimentat ca si apostolul Pavel sa fim "trantiti jos dar nu omorati" si de fiecare data Pastorul cel bun s-a coborat si ne-a legat ranile, ne-a ridicat si ne-a condus la pasuni verzi si ape de odihna.
Ca si in Calatoria Crestinului, atunci cand Plin-de-nadejde si Crestinul au ajuns in Cetatuia Indoielii unde au fost inchisi si batuti de Uriasul Deznadejde, dar au descoperit ca au la ei o cheie cu care au descuiat usa temnitei si au reusit sa fuga si noi avem cheia fagaduintelor lui Dumnezeu pe care ne bazam in orice imprejurare. Ce bine ca au fost doi si au putut sa se ridice unul pe altul (acesta fiind rolul madularelor din trupul Dl Hristos) si astfel n-au fost invinsi de Urias.
Dumnezeu isi are planurile Sale, EL stie sa conduca pe ai sai pe un drum necunoscut pentru ei, El a ascuns pentru noi bogatii nespuse in acest intuneric trecator si ni le va descoperi la timpul Sau. "Celui fara prihana ii rasare o lumina in intuneric."
Sa nu deznadajduim, ci sa ne punem increderea in Dumnezeul oricarei indurari caci Domnul Isus este lumina noastra. "Si chiar daca am cazut ma voi ridica iarasi, chiar daca stau in intuneric, totusi Domnul este lumina mea si voi privi spre Domnul, imi voi pune nadejdea in Dumnezeul mantuirii mele." Mica.7.7-8