Cand crezi ca faci bine

Ascultam acum ceva vreme, o predica intitulata "Cand mersul la biserica face mai mult rau decat bine". Ieri ma gandeam la un subiect asemanator, "cand vorbitul despre Dumnezeu face mai mult rau decat bine". E posibil?

Eu cred ca da. De ce? Biblia ne incurajeaza sa evanghelizam, sa le vorbim tuturor despre Dumnezeu. Si bine face. Si atunci ce poate fi rau in asta? Sau mai bine spus, cum poti gresi facand asta?

In ziua de astazi oamenii sunt obisnuiti sa auda cuvinte frumoase, care nu au nimic in spate. Politicienii promit de toate, cu toate ca pana si ei stiu ca nimeni nu ii crede, oamenii promit tot felul de lucruri si nu se mai tin de cuvant, flutura principii care suna bine si traiesc asa cum ii taie capul. Si nu la fel fac si multi "crestini"?

Trambiteaza sus si tare despre Dumnezeul lor, despre cat de mare si de neatins este El. Asa de mare incat nici ei nu au habar cine este de fapt. Si majoritatea oamenilor vor fi de acord, suna frumos acest Dumnezeu, insa daca este de neatins de ce sa se mai oboseasca? E bun de pus in rama ca o diploma pe perete, de trecut la principii bune dar imposibil de aplicat.

Boala vorbitului mult si frumos si traitului putin si prost este peste tot.

Vorbesti despre un Dumnezeu, poate la locul de munca, poate la scoala, si totul suna frumos, insa oamenii se uita si mai adanc. La cum vorbesti, la cum te imbraci, cum te porti, pe scurt cum traiesti. Si din pacate, toate vorbele frumoase pe care tu le-ai spus, toata evanghelizarea pe care o "raportezi" cu mandrie, valoreaza zero barat. Oamenii carora tu le-ai vorbit au vazut inca un om care spune si nu face. Si atunci ce ai reusit? Sa faci rau sau bine?

Iti propun o abordare diferita, incearca sa traiesti mai mult si sa vorbesti mai putin. Stiu ca toata lumea vorbeste despre asta, si fiecare se preface ca asculta, insa doar aude. Aude, se gandeste ca bine a zis cel care a vorbit despre asta, si minunea tine pana a doua zi. Cand o ia de la capat. A asculta presupune si a baga la cap si a aplica.

Nu mai bine taci, si arati prin traire spre Dumnezeul tau? Eu cred ca oamenii pot intelege si isi doresc un Dumnezeu care se tine de cuvantul dat, un Dumnezeu punctual, un Dumnezeu care stie sa rada dar si sa planga, un Dumnezeu care stie sa fie atent la nevoile oamenilor. Oare nu acesta este Dumnezeu?

Oare nu cumva noi il complicam pe Dumnezeu si il facem de neatins?

Totul se rezuma la a iubi. E atat de simplu, iubeste-L pe Dumnezeu, iubeste-l pe semenul tau. De ce ratacim noi in necunostinta?

PS: Predica poate fi ascultata aici.