Ce stim? Cat aplicam?

"Nu e destul sa stii, trebuie sa si aplici, nu e destul sa vrei, trebuie sa si faci"  J.W. Goethe

Cel putin la nivel declarativ, stim foarte multe lucruri despre cum sa trecem prin incercari. Cam toata lumea se pricepe sa dea sfaturi altora, insa cand vine vorba de propria viata, parca toata aceasta "cunostinta" dispare. E mult mai usor sa dai sfaturi altora decat sa aplici.Toate aceste lucruri au fost spuse de mii de ori, sub variate forme, insa parca intotdeauna raman la capitolul "Principii bune si neaplicate".

Te-ai intrebat vreodata de ce?

Nu pretind ca am adevarul absolut, insa am observat cateva lucruri la mine. In primul rand faptul ca tind sa fiu preocupat de problema, sa ma afund prea mult in ea. Atunci cand lucrezi la o problema matematica si te impotmolesti, este recomandat sa stergi tot si sa pornesti iarasi de la zero, cu datele initiale ale problemei. De ce nu am aplica asta si in alte aspecte ale vietii?

Ce stim?

1. Dumnezeu ne iubeste, chiar daca nu intotdeauna simtim asta.
2. Totul se intampla cu un scop, incercarea nu vine degeaba. Odata iesiti din ea, suntem mai puternici, mai aproape de Domnul.
3. Nici o incercare nu este prea grea, imposibil de dus. Chiar daca asa pare, Dumnezeu este acolo chiar si atunci cand nu Il simtim.
4. Iesirea din problema este doar o problema de timp, Biblia ne spune ca solutia este deja pregatita.
5. Biblia ne indeamna sa facem liniste in inimile noastre, sa ne incredem in ceea ce ni s-a promis si il laudam pe Domnul. Sa Ii multumim si sa Il laudam.

Cu totii stim aceste lucruri, insa le credem? Toata lumea vorbeste despre ele, suna frumos. Credem noi din toata inima ca sunt adevarate? Crezi tu ca sunt adevarate?

Daca raspunsul este afirmativ, faci si urmatorul pas? Le aplici?

Daca ne uitam la istorisirea trecerii evreilor prin mare, in timpul exodului din Egipt, gasim o analogie perfecta. Dumnezeu facuse minuni uriase in vietile lor, le facuse promisiuni clare, ei se gaseau cu marea in fata iar cu armata egipteana in spate. Ce au facut? Au inceput sa se planga, sa carteasca, sa uite ce Dumnezeu mare era alaturi de ei. Si-au adus aminte de El doar dupa ce s-au vazut scapati. Doar atunci au inceput sa il laude pe Dumnezeu, credinta le-a reaparut miraculos.Oare nu ar fi fost o minunata dovada de credinta sa ii vedem laudandu-l pe Dumnezeu pentru izbavirea ce avea sa vina?


Te-ai gandit vreodata ce parere a avut Dumnezeu despre comportamentul lor?

De fapt rezultatele acestui mod de viata se vad in capitolele urmatoare, cum dadeau de greu cum incepeau sa se teama, sa carteasca.

Data viitoare cand dai de greu, fii diferit, revino la datele initiale ale problemei. Nu te mai uita atat la problema, la ceea ce simti, adu-ti aminte de promisiunile pe care le ai, recapituleaza ceea ce stii si exerseaza-ti credinta. Muta-ti ochii spre Cel care poate rezolva imposibilul, multumeste-i pentru izbavirea care stii ca va veni, si cufunda-te in lauda. Nu e usor, e chiar impotriva firii si simtamintelor noastre, insa nu tocmai asta este ideea?