Cu Dumnezeu pe buze...

Aud din ce in ce mai des oamenii pomenind cuvantul Dumnezeu. E bine, e rau?

Cred ca e rau atunci cand acest cuvant este folosit ca un tic verbal. Atunci cand iti exprimi mirarea prin cuvintele "Doamne Isuse", oare ce simte cel pe care tu il pomenesti? Chiar la unii oameni am senzatia ca au inlocuit o injuratura cu aceste cuvinte. Si sigur, e bine sa nu injuri, dar poate fi bine sa dai drumul gurii asa oricum?  Atunci cand tu esti cu Dumnezeu pe buze, inima si mintea ta unde sunt? La El? Nu mai bine taci?

Ce inseamna a lua numele Lui in desert? Eu cred ca facem asta de fiecare data cand folosim aceste cuvinte, intr-un context nepotrivit. Oare degeaba ni se spune ca omul va da socoteala pentru fiecare cuvant nefolositor?

Daca va trebui sa platim pentru fiecare cuvant nefolositor, oare ce ne aduce o vorba pacatoasa?

In nenumarate locuri din Biblie ni se spune sa veghem asupra cuvintelor care ne ies pe gura. Si de multe ori nu facem acest lucru, decat pana la un punct. Sa nu injuram. In rest nu prea suntem atenti la ceea ce ne iese pe gura, barfa, cuvinte nefolositoare, promisiuni neonorate, etc. Suntem noi oare constienti ca vom da socoteala si pentru acestea?

Esti tu constient(a) de asta?