Crezul primar al Pastelui

Invierea trupeasca a Domnului Isus Hristos este baza crestinismului. Primii crestini propovaduiau cu indrazneala Invierea ca dovada suprema a divinitatii Domnului Isus. Fara Inviere, crestinismul este mort. Apostolul Pavel a afirmat succint: "Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre" (1 Corinteni 15:17)

Ca si brutala crucificare, Invierea Mantuitorului nostru isi are radacinile in istoria Genezei. Apostolul Pavel confirma veridicitatea cartii Genezei in 1 Corinteni 15:21-22: "Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos."

Evident, Pavel credea intr-un Adam real si o cadere reala petrecuta in Gradina Edenului. Din cauza neascultarii lui Adam, moartea si pacatul au intrat in lume. Construindu-si pledoaria pentru Invierere pe fundatia solida a cartii Genezei, Pavel face o distinctie (si un contrast) clara intre Adam si Domnul Isus Hristos. Adam a adus moartea, dar Hristos a adus viata. Pavel continua in versetul 47: "Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer." Cu alte cuvinte, Adam a fost creat de Dumnezeu, pe cand Isus Hristos este Creatorul tuturor lucrurilor, cu putere de viata si de moarte.

Astazi, de multe ori scepticii ridiculizeaza Invierea, ca fiind un produs al mistificarii, o legenda dezvoltata de-a lungul timpului. Cu toate acestea, Invierea este un eveniment istoric real, confirmat de marturii timpurii, ale unor martori oculari demni de incredere. Cea mai bine fundamentata istoric marturie a Invierii se regaseste in crezul bisericii primare.

Continutul crezului

Crezul primar al bisericii, marturiseste despre moartea, ingroparea, Invierea si aparitiile ulterioare Invierii, ale Domnului Isus Hristos. Este o relatare extrem de specifica si argumentata pe baza relatarilor martorilor oculari. 1 Corinteni 15:3-8 afirma:
"V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit. În urmă s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toţi, ca unei stârpituri, mi s-a arătat şi mie."

Autorul crezului

Apostolul Pavel a fost primul care a consemnat in scris acest crez. Pavel, numit si Saul din Tars, fusese un fariseu fervent, inainte de a Il accepta pe Domnul Isus ca Mesia. Ca fariseu, avandu-l ca profesor pe Gamaliel, un renumit Rabin din acea perioada, Pavel era un expert in traditia iudaica si scrierile Vechiului Testament (Fapte 22:3). Era un membru marcant al comunitatii iudaice din acele vremuri.

Atunci cand crestinismul a inceput sa se raspandeasca rapid, dupa moartea si Invierea lui Hristos, Pavel a persecutat energic crestinii. In Fapte, Luca consemneaza ca Pavel a participat la pedepsirea, incarcerarea si executia primilor crestini. Totusi, pe drumul Damascului, Pavel a avut o intalnire spectaculoasa cu Hristosul inviat (Fapte 9:1-8). In cateva zile, Pavel a fost botezat si a inceput sa predice ca Isus Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu cel inviat din morti. Multi dintre primii crestini erau sceptici si se temeau de Pavel, indoindu-se de motivatiile sale (Fapte 9:21,26). Pavel renuntase dintr-o data la o viata de bunastare pentru a propovadui o credinta, pe care el insusi o persecutase brutal si o respinsese deliberat. Fara a avea nimic de castigat pe plan politic, economic sau social, Pavel va deveni unul din cei mai mari misionari ai tuturor timpurilor. Pavel a mers pe ultimul sau drum predicand ca Isus Hristos este Domn si Mantuitor.

Datarea crezului

Multi cercetatori cred ca Pavel a scris 1 Corinteni in jurul anului 55, sau cu circa 22 de ani dupa moartea si Invierea Domnului Isus. JAT Robinson, un cercetator al Noului Testament, a efectuat un studiu in profunzime descoperind puternice dovezi, de ordin istoric, textuale si logice, conform carora Noul Testament ar fi fost scris intre anii 40-65. In plus, cartea Faptele Apostolilor se incheie cand Pavel era inca in inchisoare. In concluzie, e posibil ca 1 Corinteni sa fi fost scris chiar mai inainte.

Totusi, multi cercetatori cred ca acest crez primar a fost formulat si adoptat la mai putin de cinci ani de la moarte si Inviere. Ulrich Wilckens nota ca "indubitabil dateaza din perioada incipienta a crestinismului." Joachim Jeremias afirma ca "este cea mai veche traditie." Gerd Ludemann, un sceptic, confirma ca "elemente din aceasta traditie dateaza din primii doi ani de dupa crucificarea lui Isus...nu mai mult de trei ani..." Michael Goulder, un anti-crestin, considera ca "dateaza din perioada in care Pavel a fost convertit, la cativa ani dupa crucificare." Thomas Sheehan crede ca "crezul dateaza probabil dintr-o perioada de doi pana la patru ani, dupa crucificare." Din punct de vedere istoric, crezul a fost formulat, distribuit si scris atat de timpuriu incat nu se poate pune problema unei misticizari sau a dezvoltarii unei legende.

Un crez oficial

Poseda toate elementele unui crez oficial. In primul rand, Pavel foloseste cuvintele "invatat" si "primit", care sunt termeni rabinici care indica ca el da mai departe o traditie sfanta. In al doilea rand, structura gramaticala si stilul indica un crez. In al treilea rand, textul original foloseste numele Chifa, care este numele ebraic/aramaic pentru Petru. Folosirea unui astfel de limbaj este o dovada a originilor timpurii. In al patrulea rand, Pavel foloseste fraze neconventionale (in textul orginial) ca "a fost inviat", "a treia zi" si "cei doisprezece". Aceste fraze dateaza din perioada primara a crestinismului. In al cincelea rand, continutul si cuvintele particulare folosite sunt similare naratiunilor aramaice si ebraice din acea vreme.

Acuratetea istorica a crezului

Istoricum german Hans von Campenausen afirma: "Aceasta relatare intruneste toate conditiile de verificare posibile, pentru un astfel de text." Pinchas Lapide, unul dintre putinii cercetatori evrei ai Noului Testament, considera crezul ca fiind o relatare atat de exacta, incat poate fi considerata o marturie data de martori oculari.

Crezul este construit pe marturiile martorilor oculari, primii crestini, precum si Petru, Iacov si Pavel. Este foarte probabil ca Pavel sa fi confirmat continutul crezului, atunci cand s-a intalnit cu Pavel si Iacov in Ierusalim, la cativa ani dupa convertirea sa. Pavel documenteaza calatoria sa in Galateni 1:18-19, unde foloseste un cuvant grecesc cu o semnificatie speciala -historeo. Inseamna ca vizita lui Pavel la Ierusalim avea statutul unei investigatii istorice. Pavel a vizitat Ierusalimul pentru a examina cu atentie relatarile martorilor oculari Petru si Iacov. Aceasta confera o credibilitate puternica a veridicitatii crezului.

Referinta la cei 500 de martori

Crezul afirma ca Domnul Isus s-a aratat, dupa Inviere, unui grup de 500 de oameni. Evangheliile nu mentioneaza acest eveniment. Nici una din epistolele Noului Testament nu mentioneaza aceasta aparitie. Nici unul din istoricii primului secol nu mentioneaza asta. Scepticii, de multe ori, afirma ca aceasta lipsa de dovezi indica ca acest eveniment nu s-a petrecut niciodata. Totusi, scepticii ignora un aspect - daca nu este mentionat nu inseamna ca nu s-a intamplat. Nu putem sa credem ca fiecare scriitor contemporan va documenta fiecare eveniment istoric, in particular. Mai important, crezul este timpuriu, fundamentat istoric si specific. El ne invita sa testam, mentioneaza doi fosti sceptici, si majoritatea continutului este coroborata de alte surse istorice demne de incredere.

Criticii mai argumenteaza ca Evangheliile arata o crestere constanta a numarului de aparitii de dupa Inviere. Ei sustin ca incepand cu Evanghelia lui Marcu, pana la Evanghelia lui Ioan, aparitiile cresc in numar si in intensitate. Pe masura ce timpul trece, istoria este distorsionata de mituri si legende. Totusi, crezul din 1 Corinteni 15, care consemneaza cele mai multe aparitii, preceda Evangheliile.

Este crucial sa tinem cont de faptul ca Pavel era contemporan cu acesti oameni. In crez, el afirma ca mare parte din cei 500 inca traiau. Ori Pavel ii cunostea pe acesti oameni, ori avea o sursa care ii cunostea. Dr Gary Habermas concluzioneaza:
"Acum, stai un pic si gandeste-te: nu ai include niciodata aceasta fraza, daca nu ai fi absolut singur ca acesti oameni ar confirma ca l-au vazut pe Isus Hristos viu. Practic, Pavel ii invita pe oameni sa verifice ei insisi!"

Concluzie

Crezul din 1 Corinteni 15 ofera dovezi istorice timpurii pentru Invierea Domnului Isus Hristos. Este scris prea devreme pentru a fi rezultatul unei legende si este bazat pe marturia martorilor oculari. Mai mult, citeaza doi fosti sceptici, Iacov si Pavel, care in final au platit pretul suprem pentru credinta lor in Mantuitorul pe care initial il respinsesera.

1 Corinteni 15:45 spune: "De aceea este scris: "Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu." Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă." Ca ultim Adam, Hristos a biruit pacatul si moartea, pe care Adam le adusese in lume. Invierea lui Hristos a fost punctul de cotitura al istoriei umanitatii si a oferit speranta vietii vesnice pentru cei care isi pun nadejdea in El ca Domn si Mantuitor.

William Lane Craig, un apologet de marca, afirma ca Invierea lui Isus Hristos este cea mai buna explicatie pentru un numar de evenimente istorice (inmormantarea, mormantul gol, aparitiile post-mortem si originea credintei discipolilor). James Patrick Holding, fondatorul Tekton Apologetics Ministries, afirma ca sunt 17 factori care ar fi facut imposibil ca noua credinta crestina sa aiba succes in lumea antica, daca nu ar fi fost sustinuta de dovezi irefutabile ale Invierii. (nota trad.: urmeaza si traducerea acestui articol)

Sir Lionel Luckhoo, faimosul avocat britanic, care si-a castigat un loc in Cartea Recordurilor datorita unui sir de 245 de procese de crima castigate, a studiat dovezile istorice ale Invierii. Dupa ani de studiu amanuntit, el a declarat:

"Pot afirma fara echivoc, ca dovezile care sustin Invierea lui Isus Hristos sunt atat de coplesitoare incat nu lasa nici un loc pentru dubii."

Acest eveniment cosmic, incredibil, submineaza toata filozofia naturalista/materialista, care sta la baza argumentatiei evolutioniste. Si confirma ca Isus Hristos, al doilea Adam, este Domnul spatiului, timpului si al istoriei - Creatorul - Dumnezeu, ceea ce El ( si toata Biblia ) afirma. Ca urmare, istoria universului pe care El a confirmat-o (existenta unui Adam real, un potop biblic si o pamant tanar) este validata in acelasi timp, in cel mai puternic mod posibil.

Tradus cu acordul autorului. Articolul original aici