Efectele pazirii Legii

Când l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: ,Vezi, frate, câte mii de Iudei au crezut, şi toţi sunt plini de râvnă pentru Lege.
Dar ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi Iudeii, care trăiesc printre Neamuri, să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi taie copiii împrejur, şi să nu trăiască potrivit cu obiceiurile.
Ce este de făcut? Negreşit, mulţimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit.
Deci, fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi, care au făcut o juruinţă.
Ia-i cu tine, curăţă-te împreună cu ei, şi cheltuieşte tu pentru ei, ca să-şi radă capul. Şi astfel vor cunoaşte toţi că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că şi tu umbli întocmai după rânduială, şi păzeşti Legea.
Cu privire la Neamurile, care au crezut, noi am hotărât şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate şi de curvie."
Atunci Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curăţit, şi a intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească sfârşitul zilelor curăţirii când se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.

Fapte 21:17-26

Chiar aseara am recitit aceste randuri si mi-a sarit in ochi atitudinea ucenicilor.

Vedem din capitolele anterioare ca Pavel stia ca va fi dat in mainile iudeilor, Dumnezeu il avertizase. El stia ca e necesar sa treaca prin aceasta incercare. Insa ma uimeste cum s-a intamplat acest lucru. Ucenicii, ca unii luminati de Duhul au scris neamurilor ca nu este nevoie sa traiasca sub Lege ci sub har. Au stabilit ca nici parintii lor nu au putut tine aceasta lege, asa ca nu e nevoie sa puna o povara pe cei ce se intorc la Hristos. Si totusi ei ce fac? Il sfatuiesc pe Pavel sa arate ca el traieste sub Lege si sa indeplineasca ritualurile cerute de aceasta. Cred ca ei erau sinceri in acest demers, in sensul ca nu au realizat atunci ce fac si motivatia, desi gresita, li se parea corecta.

De cate ori si noi nu incercam sa ne justificam in fata oamenilor? Si poate facem lucruri pe care nu le simtim in inima, dar care dau o nota placuta in fata semenilor? Un soi de fariseism. Cantam in biserica si nu simtim nevoia sa ridicam mainile, dar totusi o facem pentru ca poate ne vede cineva. Sau ne rugam cat mai tare, cateodata tipam de nu se mai poate ruga nimeni pe langa noi, ca sa aratam cat de plini de Duhul suntem. Ca doar cu cat tipi mai tare cu atat esti mai plin, nu? Uitam ca, de fapt, prin aceasta atitudine noi il mintim pe Dumnezeu. El e singurul care stie cu ce motivatie facem aceste lucruri, iar pentru asta avem exemplul lui Anania si al Safirei.

Asa si ucenicii, nu stiu daca Petru chiar mai credea in ritualurile Templului. Dumnezeu ii aratase ca iudeii nu trebuie sa se considere superiori si chiar el fusese luat la rost de ucenici pentru ca intrase in casa lui Corneliu si ii propovaduise Evanghelia. Si atunci de ce il pune pe Pavel sa faca asta? S-ar parea ca nu invatase lectia.

Cat din ce facem noi, eu si tu, atunci cand mergem la adunare este din Duhul si cat din firea noastra pamanteasca, doar o forma fara fond?

Poate cateodata ne si consideram superiori celor "din lume." Am uitat ca trebuie sa iubim toti oamenii, ca nu avem noi vreun merit ci faptul ca noi avem cunostinta adevarului este meritul lui Isus Hristos care a murit si pentru penticostali si pentru baptisti si pentru ortodocsi si pentru orice natie a acestui pamant. Cand te consideri superior celorlalti oameni faci exact ce au facut ucenicii cu Petru! Sa nu uitam ca Dumnezeu curateste si noi nu suntem cu nimic mai buni decat alti oameni, decat fratii si surorile noastre. Am uitat sa iubim, suntem prea ocupati cu slujirea in biserica si cu auto-multumirea.

Ce ar fi sa ne trezim?