Haideti sa vedem pasii pe care i-a urmat Iosafat, in lupta lui.
1. Si-a indreptat fata spre Dumnezeu
În spaima sa, Iosafat şi-a îndreptat faţa să caute pe Domnul, şi a vestit un post pentru tot Iuda. ( v. 3)
2. L-a laudat pe Dumnezeu si s-a smerit inaintea Lui, recunoscandu-L ca pe singurul Dumnezeu care poate aduce izbavire
Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, nu eşti Tu Dumnezeu în ceruri şi nu stăpâneşti Tu peste toate împărăţiile neamurilor? Oare n-ai Tu în mână tăria şi puterea, aşa că nimeni nu Ţi se poate împotrivi?
Oare n-ai izgonit Tu, Dumnezeul nostru, pe locuitorii ţării acesteia dinaintea poporului Tău Israel, şi n-ai dat-o Tu pentru totdeauna de moştenire seminţei lui Avraam care Te iubea?
[...]O, Dumnezeul nostru, nu-i vei judeca Tu pe ei? Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi, care înaintează împotriva noastră, şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!" (v. 6-12)
3. Tot poporul aflat sub stapanirea lui s-a smerit in fata lui Dumnezeu
Tot Iuda stătea în picioare înaintea Domnului, cu pruncii, nevestele şi fiii lor. (v.13)
4. Ei au crezut cuvantul rostit de Dumnezeu prin proorocul Iahaziel si au actionat pe baza acestuia. Au pornit la lupta increzatori, laudandu-L pe Dumnezeu
A doua zi, au pornit dis-de-dimineaţă spre pustia Tecoa. La plecarea lor, Iosafat a venit şi a zis: "Ascultaţi-mă, Iuda şi locuitorii Ierusalimului! Încredeţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, şi veţi fi întăriţi; încredeţi-vă în proorocii Lui, şi veţi izbuti."
Apoi în învoire cu poporul, a numit nişte cântăreţi care, îmbrăcaţi cu podoabe sfinte, şi mergând înaintea oştirii, lăudau pe Domnul şi ziceau: "Lăudaţi pe Domnul, căci îndurarea Lui ţine în veac!" (v. 20.21)
5. Nu au uitat, asa cum facem noi de multe ori, sa ii multumeasca Domnului pentru izbavirea pe care le-a dat-o.
A patra zi, s-au strâns în valea Beraca (Binecuvântare); unde au binecuvântat pe Domnul; de aceea au numit locul acesta valea Beraca, nume care i-a rămas până în ziua de azi. (v. 26)
Un alt verset care m-a pus pe ganduri, este versetul 22:
În clipa când au început cântările şi laudele. Domnul a pus o pândă împotriva fiilor lui Amon şi ai lui Moab şi împotriva celor din muntele Seir, care veniseră împotriva lui Iuda. Şi au fost bătuţi.
In clipa cand au inceput cantarile si laudele, dusmanii au fost batuti. Israelitii nici macar nu au apucat sa scoata sabiile din tecile lor, lauda la adresa lui Dumnezeu a fost singurul lucru de care au avut nevoie pentru a isi infrange adversarii.
Ce am putea invata noi din lectia asta?
Putem invata ca in lupta este nevoie sa-L cautam pe Dumnezeu prin rugaciune si post de smerire, recunoscandu-ne micimea si aducand pricinile noastre inaintea Sa cu increderea ferma in Cuvantul Lui, ca El ceea ce a promis va face si va aduce biruinta chiar daca pentru noi acest lucru uneori pare imposibil omeneste. Sa nu uitam ca niciodata, indiferent de cat de grea ar fi lupta, biruinta este a Domnului si daca nu putem face noi mare lucru prin propria putere, un singur lucru il putem face: sa-L laudam pe El… De multe ori facem planuri pentru lupta, ne framantam in zadar, cand de fapt izbavirea urmeaza sa vina dintr-o cu totul alta parte. Si pentru ca acum lupta se desfasoara pe taramul spiritual, este cu atat mai multa nevoie de lauda la adresa Domnului nostru care va pune pe fuga pe potrivnicul nostru care da tarcoale ca un leu care racneste, si cauta pe cine sa inghita.
ReplyDeleteAcest tablou al biruintei ne invata ca, pornind in lupta imbracati cu toata armatura lui Dumnezeu si pe deasupra cu haina laudei, vom fi mai mult decat biruitori prin Acela care ne-a iubit.