Te-ai surprins vreodata dezamagit pentru ca intr-o rugaciune nu ai simtit prezenta lui Dumnezeu? Sau poate de o lunga perioada de timp nu mai simti asta?
Cateodata asta poate insemna ca intr-adevar noi ne-am indepartat de Dumnezeu si de cele mai multe ori mintea si inima ne spun acest lucru. Insa este intotdeauna asa?
"Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?" (Ieremia 17:9)
Nu intotdeauna ceea ce simtim este si adevarat. Putem simti lucruri neadevarate, experiente care sunt doar in mintea noastra, sau putem sa nu simtim nimic. In ambele cazuri putem fi inselati. Putem simti cand nu e nimic acolo, si putem sa nu simtim atunci cand este.
Si eu m-am lovit de aceasta problema, m-am bazat prea mult pe ceea ce simteam si am ajuns sa cred ca Dumnezeu nu ma mai asculta. Multa vreme m-am framantat pe aceasta tema, incercand sa imi dau seama ce am facut pentru a cauza aceasta departare.Insa in acelasi timp am pierdut ideea de baza, credinta in Cuvant si nu in ceea ce simt azi si maine trece.
Ce ne spune Biblia despre aceste situatii?
"Domnul priveşte din înălţimea cerurilor, şi vede pe toţi fiii oamenilor" (Psalmii 33:13)
"Domnul este lângă toţi cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima." (Psalmii 145.18)
Observati diferenta, ne vede pe toti, insa este langa cei ce-L cauta cu toata fiinta lor.
Dumnezeu este langa tine, in fiecare clipa, chiar si acum cand citesti aceste randuri, chiar daca tu nu Il simti. El este cu tine in odaita atunci cand te rogi, te vede si te asculta in fiecare clipa. Crezi tu asta?
Cred ca El vrea mai mult de la noi. Un copil se bazeaza pe ceea ce simte, nu pune mana deasupra flacarii pentru ca simte ca frige, un om matur a invatat ce se va intampla si actioneaza pe baza lucrurilor invatate. Ce fel de crestin esti tu? Ce fel de crestin sunt eu? Copil sau matur?
Data viitoare cand te rogi si raspunsul intarzie, cand ai senzatia ca nimeni nu asculta rugaciunea ta, intoarce-te la ceea ce iti dezvaluie Cuvantul despre Domnul. Adu-ti aminte ca El este acolo cu tine si iti asculta rugaciunea, indiferent de ceea ce simti tu.
Oare nu este aceasta una din cele mai frumoase marturisiri de credinta pe care le poti face?
Wednesday, 15 December 2010
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Posts
ce frumos ai scris, la fix pentru mine.multumesc.
ReplyDeleteStiu ca Tatal meu este mai mare decat problema mea,decat iertarea mea, decat multumirea mea, decat durerea mea, decat speranta mea, decat credinta mea,decat tot universul meu si asta ma ridica in zilele umbrite si noptile fara luna.
ReplyDeleteSarbatori linistite tuturor!
@Lavinia - Ma bucur, slava Domnului pentru ca ne permite sa fim de ajutor unii altora.
ReplyDelete@Damaris - Amin, sa nu uitam asta niciodata!
Uneori exageram in singuratate, am vrea sa fim luati in brate, ca niste copii, sa ni se indeplineasca toate poftele. Nu-L simtim de regula atunci cand nu primim raspuns. Vrem totul palpabil, dar unde mai este atunci credinta? E important sa nu ne lasam condusi de sentimentele si simturile noastre care sunt indoielnice de multe ori.
ReplyDeleteAdevarul e ca nu putem lua pauza din prezenta Lui; El nu se coboara intr-un anume loc, cum mintea omului tinde sa creada, El este peste tot pe unde merg eu, atata timp cat Ii apartin.
Imi e greu sa ma gandesc ca s-ar departa de la mine. Nici nu vreau sa-mi inchipui.