de Mihai Eminescu
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramai la toate rece.
Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Cand cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.
Nici incline a ei limba
Recea cumpana-a gandirii
Inspre clipa ce se schimba
Purtand masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.
Privitor ca la teatru
Tu in lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plange, de se cearta,
Tu in colt petreci in tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.
Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat inceputul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te intreaba si socoate.
Caci acelorasi mijloace
Se supun cate exista,
Si de mii de ani incoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atat de-adese
Nu spera si nu ai teama.
Nu spera cand vezi miseii
La izbanda facand punte,
Te-or intrece nataraii,
De ai fi cu stea in frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dansii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.
Cu un cantec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste in varteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.
De te-ating, sa feri in laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramai la toate rece.
Tu ramai la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te intreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.
Friday, 24 December 2010
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Posts
“Totul este desertaciune si goana dupa vant” si atat de efemer, cum spune si Eclesiastul.
ReplyDeletePoate ca e mai bine sa ne detasam de tot, sa ne retragem din “lume” ca sa-L cautam pe Dumnezeu ca sa intarim relatia noastra cu El. Este bine sa putem ramane reci in lucrurile pentru care nu merita, dar nu la toate, altfel ar insemna sa nu mai traim in lume.
La ce folos un geniu eminescian rece, care se conserva doar pentru sine? Oamenii sufera datorita lipsei de “caldura”.
Foarte complexa poezia….
Foarte bine ai subliniat, sa ramanem reci la lucrurile care nu merita, si totusi nu putem sa iesim din lume.
ReplyDeleteCred ca ne si indeamna la o analiza foarte atenta a valorilor dupa care traim, ce este cu adevarat important si ce este doar moda trecatoare.
"Ce e val, ca valul trece."