Cei doi sutasi ciudati

De cateva zile tot invart un gand. In Biblie, avem doua povestiri despre niste sutasi romani, care erau foarte diferiti de oamenii din zilele lor. Sutasul care vine la Domnul Isus si il roaga sa ii vindece robul si sutasul Corneliu. Oare sunt una si aceeasi persoana?

După ce a sfârşit de rostit toate aceste cuvântări înaintea norodului, care-L asculta, Isus a intrat în Capernaum. Un sutaş avea un rob la care ţinea foarte mult, şi care era bolnav pe moarte. Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutaşul a trimis la El pe nişte bătrâni ai Iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui. Aceştia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul, şi au zis: "Face să-i faci acest bine; căci iubeşte neamul nostru, şi el ne-a zidit sinagoga." Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casă, când sutaşul a trimis la El pe nişte prieteni să-I spună: "Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu. De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci, zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit. [...] Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaş, S-a întors spre norodul, care mergea după El, şi a zis: "Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare." Luca 7:1-9

Iata ce ne spune Biblia despre Corneliu:

În Cezarea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numită "Italiana". Omul acesta era cucernic şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului, şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu. [...] Ei au răspuns: "Sutaşul Corneliu, om drept şi temător de Dumnezeu şi vorbit de bine de tot neamul Iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu, printr-un înger sfânt, să te cheme în casa lui, şi să audă cuvintele, pe care i le vei spune." [...] În cealaltă zi au ajuns la Cezarea. Corneliu îi aştepta cu rudele şi prietenii de aproape, pe care-i chemase. Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s-a aruncat la picioarele lui, şi i s-a închinat. [...] şi a zis: "Cornelie, rugăciunea ta a fost ascultată, şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de milosteniile tale. Fapte 10:1-31


La prima vedere, am zice ca sunt persoane diferite. Pe primul il vedem in Capernaum, pe al doilea in Cezareea. Dar oare sunt diferiti? Nu era posibil, ca intre anii care s-au scurs de la episodul descris in Evanghelii si cel prezentat in Fapte, ca acest sutas sa fi fost detasat in alta localitate? Distanta intre cele doua localitati cred ca era undeva in jur de 80km.

Ma gandeam la acest lucru, pentru ca descrierile lor sunt foarte asemanatoare. Pe sutasul din Capernaum il vedem ca pe un roman, un militar care isi iubea robul. Suna foarte frumos, dar ciudat, cand ne gandim ca in acele vremuri un rob era pretuit mai putin ca o vita. Era privit ca un obiect al casei si stapanul putea sa faca cu el orice dorea, chiar sa il si omoare. Romanii considerau celalte popoare ca pe niste oameni inferiori, iudeii erau pentru ei niste semi-barbari. Si totusi acest om vine la Isus, un evreu, pe care el avea dreptul sa il priveasca ca pe un salbatic, sa il roage sa vindece un rob, pe care il iubea. Nu e ciudat? Mai mult chiar, el era cunoscut de farisei ca un om bun, un om care ajutase evreii, care chiar ii iubea. Fariseii, care ii urau pe romani si abia asteptau venirea lui Mesia pentru a se putea razbuna pe ei, vorbesc despre acest om in termeni atat de ciudati. Iar acest roman, ii spune Domnului Isus "Doamne", nu invatatorule sau profetule. Mai mult chiar, el un roman se smereste in fata unui evreu si se considera nevrednic sa il gazduiasca sub acoperisul sau. Ar fi fost mai normal sa considere ca e o onoare pentru un evreu sa intre in casa sa si ca ii face o favoare acestui evreu. In concluzie, vedem un roman care se smereste in fata unui evreu, care iubeste neamul evreilor si robii. Ce tablou ciudat pentru acele vremuri.

La cativa ani distanta, avem descrierea celuilalt sutas. Il vedem ca pe un om cucernic, cu frica de Dumnezeu, care se ruga Dumnezeului evreilor impreuna cu toata casa lui. Chiar si cu robii. El facea milostenii si era bine privit de tot neamul iudeilor. Ce ciudat. Nu seamana? Si la el vedem aceeasi atitudine smerita, ii iese inainte lui Petru, potrivit obiceiurilor vremii asta era o cinste oferita vizitatorului, ii cade la picioare si i se inchina. Un roman unui evreu, un superior unui semi-barbar!!!!

Care este probabilitatea, ca in Palestina acelor vremuri, sa existe doi sutasi romani care sa aiba o astfel de atitudine fata de Dumnezeu si fata de poporul evreu? Este posibil sa fie una si aceeasi persoana, este posibil sa fie persoane diferite. Poate nu vom sti cu siguranta niciodata, dar important este ce putem invata de la ei.

Oare ce putem invata de la ei?