Dumnezeu face reprosuri oamenilor: "Norodul acesta Ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine." Adica vorbim mult lui Dumnezeu si despre Dumnezeu. Dar totul este o imbatare cu cuvinte. Cand spunem "Dumnezeu", nu avem o persoana concreta inaintea ochilor inimii; cand vorbim despre religie, nu ne simtim cu adevarat legati; cand palavragim despre credinta, nu staruim ca aceasta credinta sa fie cea adevarata prin care se dobandeste mantuirea.
Cuvintele au luat locul realitatilor - iata un mare defect al mecanismului sufletesc, defect pe care pocainta il inlatura, invatandu-l pe om sa vorbeasca putin, ceea ce nu se refera atat la numarul cuvintelor, cat la examinarea staruitoare ca in dosul fiecarui cuvant pe care-l rostesc sau accept sa stea o realitate.
Incolo, multi tinichigii se numesc "Croitoru", multi pagani se numesc "crestini" si asa mai departe. Sa tinem minte ca marele preot care l-a osandit pe Isus se numea Ana, care in ebraica inseamneaza "induratorul!!". Si ce om dornic de sange era, in ciuda numelui sau frumos!
*din "Oglinda sufletului omenesc" de R Wurmbrand*
Tuesday 7 April 2009
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Posts
No comments:
Post a Comment