Asa cum puteti citi in marturia mea, eu merg la o biserica nou-testamentara. Desi nu am eu foarte multa vreme de cand m-am intors la Dumnezeu (deci nu am foarte multa experienta), am observat in jurul meu un fenomen ciudat. Aici oamenii postesc foarte des ca sa primeasca raspunsuri de la Dumnezeu.
Am incercat si eu sa aplic acest lucru, pentru ca il vedeam peste tot in jurul meu, si am gasit si referinte in Biblie referitoare la post. Asa ca atunci cand am avut o dilema, am zis , ma rog si incep sa postesc. Si s-au intamplat doua lucruri, in primul rand nu am primit nici un raspuns, iar in al doilea rand am inceput sa simt ca nu fac ceva cum trebuie. Am inceput sa ma gandesc din ce in ce mai mult la asta.
Atunci am inteles de ce aveam o apasare vis-a-vis de problema asta.
Simteam ca parca fac un troc cu Dumnezeu. Eu ma rog si postesc si El imi va da raspunsul.
Apoi am gasit un exemplu in Biblie. Moise vorbea direct cu Dumnezeu, si totusi pe muntele pe care a primit poruncile, el a postit 40 de zile. De ce? Eu cred ca el a postit nu pentru a primi tablele legii de la Dumnezeu ( el deja vorbea direct cu Dumnezeu), ci pentru a se sfinti si a putea sta in prezenta lui Dumnezeu.
De multe ori oamenii postesc si se roaga inainte de a lua anumite decizii. Cu cine ma marit/insor? La ce facultate sa ma duc? Sa accept locul asta de munca sau sa astept altul? Si tot asa.
Dar oare acestea sunt lucrurile pentru care ar trebui sa postim? Nu cumva avem tendinta sa ne dorim sa rezolvam lucrurile exterioare prin post si rugaciune si uitam de cele interioare?
Oare nu cumva lui Dumnezeu, Ii pasa mai mult de gradul de sfintire din inima noastra si mai putin de locul de munca, sot, facultate, etc? Daca inima ta e pusa sa faca voia Lui, sa dea afara toate poftele lumesti, toata necredinta, toate lucrurile rele, oare nu vei intelege tu foarte clar voia Lui?
Oare nu postim noi pana ajungem in spital, ca sa vedem cu cine ne vom casatori, si lasam problemele din inima noastra nerezolvate?
De aceea cred, ca de multe ori, Dumnezeu ne spune:"N-ai decat sa postesti cat vrei, pentru un raspuns. Asta nu e o problema adevarata, vine din inima ta netaiata imprejur". Si noi disperam pentru ca nu stim ce sa facem.
Dumnezeu ne spune foarte clar, ca voia Lui este sfintirea noastra si asta este cel mai important lucru. Toate celelalte aspecte ale vietii sunt secundare, in comparatie cu acesta.
1 Tesaloniceni 4:3 Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie;
Evrei 12:14 Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.
De aceea, eu personal, cred ca sfintirea noastra ar trebui sa fie motivul postirii noastre. Bineinteles ca in plan secundar, poti posti si pentru raspunsuri atunci cand chiar ai nevoie de ele. Este o linie de demarcatie foarte fina si este foarte usor sa uiti partea cu sfintirea, pentru ca noi simtim mai tare durerile lumesti. Dar oare pe Dumnezeu ce Il doare cel mai tare? E ca si cum ai avea sansa sa stai fata in fata cu Dumnezeu, si tu sa ii zici :"Doamne iti multumesc, ma onorezi, dar Sf Petru imi ajunge".
Asa ca pana ce nu esti sigur ca esti pe calea sfintirii, lasa deoparte toate celelate probleme. Pune pe primul loc apropierea de Dumnezeu si lasa la o parte toate lucrurile din lumea asta. Si atunci Dumnezeu, care e suveran, iti va rezolva si problema casatoriei, a facultatii, a locului de munca, etc.
Crezi tu ca El e suveran? Daca da, de ce nu te comporti ca atare?
Friday, 20 February 2009
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Posts
"Crezi tu ca El e suveran? Daca da, de ce nu te comporti ca atare?" - aceasta este o concluzie potrivita.
ReplyDeleteEl este suveran, iar pt noi a recunoaste asta inseamna ascultare, asa cum supusii unui rege i se supun fara rezerve. Nimic altceva nu poate tine loc de ascultare in viata noastra - nici postul si nici rugaciunea, care sunt uneori folosite ca "formule magice" pt a obtine de la D-zeu ceea ce vrem noi.
Ascultare inseamna sa ne supunem fara rezerve voii lui D-zeu revelate in Biblie. Daca postim ca sa obtinem ceva, in timp ce D-zeu a aratat deja clar in Biblie care este voia Lui, atunci ne inselam singuri si pierdem vremea. Sunt intru totul de acord ca trebuie sa cautam inainte de toate sfintirea: "Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră" (1 Tesaloniceni 4:3). Daca asta nu este motivatia centrala a vietii noastre, D-zeu nu se va lasa induplecat de nimic altceva.
Postim după cuvântul Scripturii, ca de exemplu Luca capitolul 5, versetele 33-35:
ReplyDelete"33. Iar ei au zis către El: Ucenicii lui Ioan postesc adesea şi fac rugăciuni, de asemenea şi ai fariseilor, iar ai Tăi mănâncă şi beau.
34. Iar Iisus a zis către ei: Puteţi, oare, să faceţi pe fiii nunţii să postească, cât timp Mirele este cu ei?
35. Dar vor veni zile când Mirele se va lua de la ei; atunci vor posti în acele zile"
Prin Răstignire s-a luat Mirele deci adevăraţii Lui ucenici postesc aşteptând întoarcerea Lui întru slavă.
Nu am afirmat ca postul nu e bun si biblic. Ma refeream la faptul ca de multe ori a ajuns sa fie denaturata natura postului si oamenii au ajuns sa tina post ca si cum Dumnezeu ar fi obligat sa le rezolve problema pentru care postesc. Postul e bun atunci cand e tinut cum trebuie, altfel este ca orice alt lucru - forma fara fond.
ReplyDeleteNatura multor lucruri este denaturata, de multe ori.
ReplyDeleteUn lucru e sigur:
Dumnezeu nu poate fi obligat sa rezolve problemele, dar o face, şi nu dintr-o obligaţie, ci din iubire.
Sa nu uitam ca postul, fără a călca libertatea umană a fost recomandat şi lui Adam în Rai, iar pe de altă parte şi Iisus a postit patruzeci de zile...
Sunt perfect de acord! Eu ma refeream strict la postul tinut asa cum il tineau fariseii ( il tinem pentru ca asa e traditia ) sau la faptul ca unii oameni inteleg ca daca se roaga si iau un post suficient de lung, Dumnezeu automat va rezolva problema. El poate rezolva orice, dar un post tinut din motive gresite nu va schimba nimic si este doar o "asprime impotriva trupului" fara nici un folos. Nu am spus ca postul nu este bun, chiar tin si eu post. Daca nu am fost suficient de clar in postare, sper ca am lamurit cu aceste comentarii.Iti multumesc pentru precizari, au fost la obiect, e foarte important sa se inteleaga mesajul corect.
ReplyDeleteÎn zilele noastre postul şi postirea au fost mult denaturate.
ReplyDeleteSpre exemplu se uită că Biserica a rânduit postul din ziua de vineri în amintirea Răstignirii pe Cruce a lui Iisus şi ziua de miercuri când Iuda L-a vândut şi se aleg alte zile de post precum lunea sau joia (ca la iudei) şi unori marţea.
Nu stiu daca putem stabili niste zile standard pentru post. Pana la urma cred ca Dumnezeu lasa la latitudinea noastra destul de multe aspecte ( ca tinem Sabatul sambata sau duminica, etc). Accentul, zic eu, se pune pe trairea cu Dumnezeu, pocainta, sfintire, etc.
ReplyDeleteUite ce spune Cuvantul:
ReplyDeleteRomani 14:5 Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.
Romani 14:6 Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă; şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu.
As avea ceva de spus in legatura cu ce a scris Dranik mai sus: "În zilele noastre postul şi postirea au fost mult denaturate. Spre exemplu se uită că Biserica a rânduit postul din ziua de vineri în amintirea Răstignirii pe Cruce a lui Iisus şi ziua de miercuri când Iuda L-a vândut şi se aleg alte zile de post precum lunea sau joia (ca la iudei) şi unori marţea."
ReplyDeleteNu cred ca in acest sens au fost denaturate postul si postirea. Faptul ca Biserica a stabilit zilele de miercuri si de vineri este o practica pur omeneasca si nu are o baza biblica. Domnul Isus spune in Matei cap 6: "Cand postiti ..." (v16 ); "Tu cand postesti ..." (v17), "ca sa nu arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau care este in ascuns..." (v18). Domnul Isus spune doar atat "cand postesti",adica oricand o faci. Nu spune in "zilele de post". Conform Bibliei, nu exista zile de post "oficiale", exista doar ideea de post asociat cu rugaciunea, ca o cale de se apropia de D-zeu pt a cunoaste voia Lui si a avea comuniune cu El. Din acest punt de vedere, nu exista nici o denaturare. Domnul Isus primeste postul nostru in oricare zi ar fi, daca este cu adevarat biblic, adica dupa cerintele lui D-zeu (a se vedea Isaia cap. 58, unde se arata care este postul placut Domnului). Denaturarea postului are loc tocmai atunci cand nu se mai respecta criteriile cerute de D-zeu.
Precizare importanta: in Biblie postul are intotdeauna sensul de post negru, adica abtinere de la orice fel de mancare (nu doar de la carne, oua etc.). In acest sens a postit Domnul Isus, si acesta era postul practicat de evrei de multe secole. Dranik s-a exprimat corect cand a spus "se uită că Biserica a rânduit postul ...". Asa este, Biserica a raduit acest fel de post, nu Biblia. Ideea de a tine post miercurea si vinerea in sensul de a nu manca de "dulce" nu este biblica, este o adaugare a oamenilor.
Insa nu asta ar fi problema. Problema este motivatia cu care cineva tine post: daca este o cale de a obtine iertarea de pacate, este deja gresit. Biblia spune foarte clar ca pt iertarea pacatelor a murit Cristos tocmai pentru ca nu era o alta cale de mantuire: "Nu resping harul lui D-zeu, caci daca neprihanirea vine prin Lege (*adica prin efortul uman*), atunci Cristos a murit degeaba" (Galateni 2:21).
Omul nu poate decat sa se pocaiasca (sa se lase de pacate) si sa primeasca harul lui D-zeu (iertarea) pt care a platit Cristos pe cruce. Omul nu poate adauga nimic: nu are rol de co-mantuitor. D-zeu este singurul care merita sa primeasca slava pt lucrarea de mantuire a omului, si El nu-si va imparti slava cu nimeni.
Pt ca D-zeu sa ne poata ierta pacatele, a trebuit ca Domnul Isus Cristos sa-si verse sangele Lui pretios pe cruce. Cum ar putea oare cineva sa obtina iertarea de pacate doar prin faptul ca nu mananca branza si carne miercurea si vinerea ??
Pentru Andra:
ReplyDelete1. referitor la:
"Biserica a raduit acest fel de post, nu Biblia"
Trebuie luat aminte la ce a rânduit Biserica, deoarece însăşi existenţa Bibliei se datorează Bisericii.
Cum a ajuns Biblia vreme de 2000 de ani până azi?
- Prin Biserică!
Cine a hotărât care din scrierile care au circulat vreme de mai multe secole să fie considerate ca făcând parte din Biblie?
- Biserica, prin Părinţii ei (Episcopi, preoţi, etc) în cadrul unor sinoade ecumenice sau locale.
În aceeaşi măsură Biserica a rânduit postul în anumite zile şi după anumite rânduieli.
2. referitor la:
""Nu resping harul lui D-zeu, caci daca neprihanirea vine prin Lege (*adica prin efortul uman*), atunci Cristos a murit degeaba" (Galateni 2:21)."
Expresia "Lege" din versetul citat se referă la Legea Vechiului Testament şi nu la efortul uman cum sugerezi.
3. referitor la:
"Omul nu poate adauga nimic: nu are rol de co-mantuitor. D-zeu este singurul care merita sa primeasca slava pt lucrarea de mantuire a omului, si El nu-si va imparti slava cu nimeni."
Nimeni nu afirmă că omul are rol de co-mântuitor, dar credinţa trebuie să fie însoţită de fapte (Vezi Epistola lui Iacov)
şi de aceea omul trebuie să îşi aducă şi el aportul la propria lui mântuire.
Nu e suficient ca Hristos să fi murit pe cruce pentru ca toţi oamenii să se mântuiască - ştiut fiind faptul că Jerfta de pe Cruce a fost pentru toţi.
Pe de altă parte nu e vorba de o "împărţire a slavei" ci de faptul că "Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui, Dumnezeul lui Israel" (Ps 67, 36), adică de faptul că Dumnezeu îi preamăreşte pe "sfinţii Lui" cu slavă.
4. referitor la:
"Pt ca D-zeu sa ne poata ierta pacatele, a trebuit ca Domnul Isus Cristos sa-si verse sangele Lui pretios pe cruce. Cum ar putea oare cineva sa obtina iertarea de pacate doar prin faptul ca nu mananca branza si carne miercurea si vinerea ??"
Se cer evidenţiate şi nuanţate în această afirmaţie două aspecte:
a) Dumnezeu este atotputernic şi putea să ne ierte păcatele şi fără Jertfa de pe Cruce, însă Jertfa de pe Cruce se desăvârşeşte prin Înviere şi prin aceasta (Înviere) a biruit nu doar păcatul ci şi moartea.
b) Postul nu aduce cu sine iertarea păcatelor. Postul nu este o magie: posteşti - ţi se iartă păcatele. postul este un mijloc de conştientizare a păcatului, a stării de păcătoşenie, a modului şi modelului de îndreptare. Iertarea păcatelor are loc abia după căinţa pentru ele (părerea de rău, mustrarea de conştiinţă, hotărârea de a nu mai săvârşi păcatul), după mărturisirea lor la preotul duhovnic, şi după dezlegarea primită. Abia după aceea poţi spune că sunt iertate păcatele.
Postul te ajută şi te aduce în starea premergătoare spovedaniei. Nu prin post ţi se iartă păcatele.
E foarte important întreg capitolul 14 din Epistola către Romani, nu doar versetele 4-5.
ReplyDeleteDupă cum ştiţi Biblia în întregul ei nu este o "adunătură de citate", ci o "adunătură de cărţi / epistole / scrisori" care au fost scrise cu un scop anume, pentru anumiţi destinatari.
Tema predominantă este mâncarea de carne, şi nu orice carne, ci carnea jertfită idolilor, care se vindea în pieţe şi acest fapt punea problema comunităţii din Roma de a o mânca sau nu. Pavel aduce două argumente unul pro: adică poţi mânca carne, pentru că "nimic nu este întinat în sine" (v. 14) şi unul contra: Nu mânca carne dacă fratele tău se sminteşte şi se mâhneşte din aceasta (v. 15-17).
"1. Primiţi-l pe cel slab în credinţă fără să-i judecaţi gândurile.
2. Unul crede să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume.
3. Cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.
4. Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-l facă să stea.
5. Unul deosebeşte o zi de alta, iar altul judecă toate zilele la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.
6. Cel ce ţine ziua, o ţine pentru Domnul; şi cel ce nu ţine ziua, nu o ţine pentru Domnul. Şi cel ce mănâncă pentru Domnul mănâncă, căci mulţumeşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă, şi mulţumeşte lui Dumnezeu.
7. Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine.
8. Că dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem.
9. Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii.
10. Dar tu, de ce judeci pe fratele tău? Sau şi tu, de ce dispreţuieşti pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea judecăţii lui Dumnezeu.
11. Căci scris este: "Viu sunt Eu! - zice Domnul - Tot genunchiul să Mi se plece şi toată limba să dea slavă lui Dumnezeu".
12. Deci, dar, fiecare din voi va da seama despre sine lui Dumnezeu.
13. Deci să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă judecaţi aceasta: Să nu daţi fratelui prilej de poticnire sau de sminteală.
14. Ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Iisus că nimic nu este întinat prin sine, decât numai pentru cel care gândeşte că e ceva întinat; pentru acela întinat este.
15. Dar dacă, pentru mâncare, fratele tău se mâhneşte, nu mai umbli potrivit iubirii. Nu pierde, cu mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos.
16. Nu lăsaţi ca bunul vostru să fie defăimat.
17. Căci împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt.
18. Iar cel ce slujeşte lui Hristos, în aceasta este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.
19. Drept aceea să urmărim cele ale păcii şi cele ale zidirii unuia de către altul.
20. Nu strica, pentru mâncare, lucrul lui Dumnezeu. Toate sunt curate, dar rău este pentru omul care mănâncă spre poticnire.
21. Bine este să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se poticneşte, se sminteşte sau slăbeşte (în credinţă).
22. Credinţa pe care o ai, s-o ai pentru tine însuţi, înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judecă pe sine în ceea ce aprobă!
23. Iar cel ce se îndoieşte, dacă va mânca, se osândeşte, fiindcă n-a fost din credinţă. Şi tot ce nu este din credinţă este păcat. "
Pt ca articolul scris de Crestinul pe blogul lui se refera la semnificatia si motivatia postului, as vrea sa pun aici un pasaj scris de John MacArthur Jr.:
ReplyDelete"... I think fasting is a very important part of Christian experience. He's talking about verse 16, of Matthew 6, "Whenever you fast do not put on a gloomy face as the hypocrites do." A Couple of things to say about fasting. First of all, fasting is never commanded, prayer is: "pray without ceasing," "praying always, with all prayer and supplication," "watch and pray," repeatedly we are called to pray, we are commanded to pray. We are never commanded to fast. In fact, fasting is obviously identified with unique circumstances. The best way to illustrate that is: when the disciples of Jesus were confronted by the Jewish leaders, the Jewish leaders said to Jesus, "Why don't your disciples fast?" Now, it was typical of devout traditionalist Jews to fast twice a week. You remember that the Publican in Luke 18, said, "I fast twice a week," so he was following, not the Biblical prescription, but the traditional prescription, that if you wanted to be spiritual, that you fasted twice a week. You deprived yourself of food twice a week, and to them that was emblematic of holiness. So the Jews came to Jesus and said, "Your disciples don't fast! Why?" Well that's very interesting. Jesus' response was, "When the bridegroom is with you, you don't fast, in other words, this is not a time for fasting, because this is a time of joy. Jesus was telling us that fasting is an unique experience that is identified with times of grief, and sorrow, and pain, and isolation, and loneliness, and fear--those kinds of times that would not exist while you were walking around in the presence of Jesus Christ. ..."
Va las sa cititi continuarea aici: http://www.biblebb.com/files/macqa/70-17-4.htm
http://www.biblebb.com/files/macqa/1301-C-8.htm
Recomand site-ul lui MacArthur Jr. (www.biblebb.com). Invatatura lui mi se pare biblica si echilibrata.
Din experientele multor oameni care au crezut in Dumnezeu, s-a observat ca cel care se imbuiba cu carne, produse lactate si altele incep sa fie molesiti, sa se gandeasca la cele lumesti mai mult si sa se departeze de cele spirituale. Atunci cand ne imbuibam cu mancaruri, mai ales de origine animala, creste si posta pentru placerile vietii. In post se produce si o purificare, daca il facem corect, insotit de rugaciune. Rugaciune poate fi doar a trai in Duhul rugaciunii in permanenta, rostind numele lui Iisus Hristos in gand. Asa ne departam mintea de ganduri rele si ne aducem aminte in permanenta de Domnul Dumnezeul nostru. Apoi, numele rostit, care patrunde in inima noastra, are putere purificatoare, de a alunga tot raul. Chiar si orientarea noastra in tot ceea ce infaptuim va fi spre bine. Vom vedea o calauzire a mainii nevazute a lui Dumnezeu.
ReplyDeleteRevenind la post, nu acesta este rolul, de a cere lui Dumnezeu diverse raspunsuri sau favoruri, ca si cum l-am considera un Oracol. Dumnezeu, vorbeste cu fiecare dintre noi in procesul Rugaciunii.
Daca am dezlega lanturile rautatii din inima, am hrani pe cel flamand, am gazdui pe cel fara de casa, am avea in vedere pe vaduva si orfan, nu ne-am mai chinui stomacul pentru a afla raspunsul lui Dumnezeu la vietile noastre, pentru ca Lumina Lui rasare peste noi... insa pare mai usor sa ne chinuim stomacul in speranta unui raspuns :).
ReplyDeletefrate un loc de munca te poate duce in jos oare chiar crez ca DUMNEZEU este de acord cu toate locurile de munca?Omul este orbit de bai asa ca munceste in baruri cazinouri etc si tot asa si celelalte pt ca decizia lui Dumnezeu este mai importanta decat amea si ata si acelorlalti
ReplyDelete.multa pace
Nu am zis ca orice loc de munca e bun, am zis ca trebuie sa cautam in primul rand sfintirea. Este normal ca nu poti sa te sfintesti lucrand intr-un cazinou sau cine stie ce alt loc. Vroiam sa subliniez ca nu e o diferenta asa de mare daca lucrezi la o firma de IT sau una de contabilitate, atata timp cat nu incalci principiile biblice si cauti apropierea de Dumnezeu.
Delete