de la Vladimir Pustan

“Lumea e o mare grădină zoologică în care toţi stau cuminţi în cuşti şi latră la lună. Nu există vizitatori pentru că toată lumea e prezentă. Salutul nostru ar trebui să fie: ‘Să-ţi fie colivia suportabilă!’ Aştept ziua frângerii gratiilor şi a primului zbor liber. Aştept să-mi fac pernă dintr-un nor pufos…”


“Oamenii trebuie iubiţi chiar dacă nu ne cad bine la stomac. Nici Iona n-a fost o încântare pentru stomacul obosit al chitului. […] Când te hotărăşti să-ţi iei bilet spre Tars, trebuie să iei în calcul şi balena, cu suc cu tot. Dar mai înainte, trebuie să faci pe scafandrul în propriul gunoi. Dumnezeu a intenţionat să umbli pe mare ca Petru, nu să înoţi zglobiu pe fundul Gropii Marianelor.”


“Iarna - vara sufletului. Trăim plenar doar o lună de februarie urmată de 11 luni de iarnă spirituală. Noi suntem pocăiţi doar atunci când nu trebuie jertfit. Vine primăvara şi apoi vara şi cine mai are vreme de biserică? Începe munca, iarba verde, plimbarea prin parc, concediile, piscina, iar lucrul. Creştinism sezonier se numeşte chestia asta. ‘Cu harul şi pacea Domnului, biserica este liberă până la iarnă.’”


“Sunt mulţi care vor să lucreze pentru Dumnezeu doar în calitate de consilieri, dar Dumnezeu n-are nevoie de multe şedinţe de comitet. El are nevoie de pălmaşi, de oameni care dau tare cu securea, care văd nevoia extinderii Regatului Divin.”


“Dumnezeu e un fel de Moş Crăciun bonom şi risipitor, cu braţele pline de daruri, gata pentru a fi distribuite celui ce strigă mai tare, e insistent sau mai credincios. De fapt, cei mai mulţi nici n-au nevoie de El, ci numai de ceea ce dă El şi asta e o diferenţă mare cât veşnicia. Rugăciunea e Cenuşăreasa bisericilor, iar rugăciunea de mulţumire e Alba ca Zăpada după ce a mâncat mărul hîrcii ştirbe. E la urmă şi numai dacă rămâne loc. […] Dumnezeul nostru e cât vrem noi să fie de mare. Dacă ne gândim la El doar pentru a ne binecuvânta buticurile şi a ne vindeca de spondiloză, înseamnă că avem un Dumnezeu mic.”


“Ceea ce numim noi evanghelizare, o săptămână pe an, e ceai intelectual care nu se pedepseşte cu nimic. Vor intra în puşcărie poate martorii lui Iehova, deşi mă îndoiesc că sta acolo, pentru că ei au pile sus. Nu la Dumnezeu… Evanghelizarea agresivă e să schimbi compoziţia lumii. Din gunoi să iasă sfântul, din nimic să curgă mântuirea, bisericile să fie pline şi localurile cu bară de inox, goale.”

"Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors şi le-a zis: Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. (Luca 14:25,26)

Isus nu mai cere ceva care costă, ci cere ceva dureros."

material preluat de pe blog-ul Romania Evanghelica