Wurmbrand si rabinul G.

Atunci cand a auzit ca sunt o oaie pierduta, rabinul G., care era succesorul unei dinastii binecunoscute de rabini facatori de minuni, m-a chemat la el.
Era o figura impresionanta. Fata sa stralucea de bunatate. S-a scuzat ca mi-a cerut sa vin in casa sa, spunandu-mi ca, daca nu ar fi fost atat de batran, ar fi venit el la mine. Si m-a intrebat ce m-a atras la crestinism.
I-am spus pe scurt istoria vietii mele traita in pacat si despre pacea cugetului pe care am gasit-o atunci cand am avut siguranta ca pacatele mele au fost iertate prin Isus.
- Isus mi-a daruit pace in suflet si bucurie.Eu stie ca El a daruit pace la milioane de oameni, Nu stiu de nici un rau pe care El sa-l fi facut. Spuneti-mi rabi, de ce sa-L abandonez?
Rabinul mi-a raspuns:
- Isus nu a facut nici un rau. Din contra, prin El multi oameni au fost mantuiti din inchinarea la idoli si au ajuns sa-L cunoasca pe adevaratul Dumnezeu. Dar tu esti evreu. Este datoria ta sa ramai in religia iudaica.
- Nu, am raspuns vehement. Religia iudaica este falsa pentru ca este iudaica.Religia trebuie sa-i aduca omului cunostinta exacta despre Dumnezeu si despre felul in care poate ajunge la o unitate deplina cu El. Asa cum nu poate exista o fizica romaneasca sau o matematica germana, la fel nu poate fi o religie iudaica. Exista doar o religie sau non-religie. Religia este ori adevarata pentru toata lumea, ori gresita pentru toata lumea.

In religie noi trebuie sa aplicam aceleasi principii ca in justitie. Nici o forma de justitie careia ii dam un sufix de rasa, casta, clasa, armata, urgenta, nu poate fi justitie adevarata. Justitia sta prin ea insasi, fara nici un sufix. Si pentru acelasi motiv eu nu accept nici un sufix la credinta mea. Eu caut o relatie personala cu Dumnezeu si unirea cu El. Orice religie care are un prefix poate deveni un obstacol in realizarea acestei uniri. Religia iudaica ma leaga de iudaism, cele ortodoxa si romano-catolica de anumite traditii, cea protestanta de ideile reformatorilor. Toate acestea sunt legaturi orizontale si nu o unire verticala cu Dumnezeu. Eu caut aceasta unire verticala.

Spre uimirea mea, rabinul m-a intrebat:
- As vrea sa-ti spun cu mare regret si cu profunda simpatie, si nu cu batjocura sau rautate, ca vad in tine o persoana dezradacinata din poporul sau. Nu auzi in tine vocea stramosilor care te cheama inapoi?
I-am explicat:
- Da fiecare evreu care are parul in carlionti, muzica din sinagoga, vederea scrisului ebraic, toate acestea imi amintesc de stramosii mei. (…..) Dar biografiile personale si istoria sunt un lucru, adevarul obiectiv alt lucru.
Cei mai profunzi filozofi, politicieni si invatatori religiosi au oferit intotdeauna ca gandire obiectiva un sistem care nu era altceva decat rezultatul tragediei vietii lor si ei insisi au recunoscut aceasta uneori. Marx i-a scris lui Engels: “ Daca Titus nu mi-ar fi distrus patria, eu nu as fi ajuns dusmanul tuturor patriilor.” Nimeni nu trebuie sa isi permita sa fie calauzit de un criteriu de acest tip in a decide sa fie sau sa nu fie un patriot. Tot astfel in sfera religioasa, noi nu trebuie sa ne permitem sa fim calauziti de sentimente, ci noi trebuie sa cautam adevarata religie. Pe asta o doresc.
Atunci rabinul a scuturat din cap sceptic:
- Care este adevarata religie?
I-am raspuns:
- Nu stiu, inca dar cred ca am facut un mare pas spre a o descoperi. Am descoperit, cel putin, religia care este incompleta. Aceasta este religia careia ii apartin prin nastere. In opinia mea, este absurd sa socotesti convingerile religioase dependente de rezultatele unei asocieri sexuale. Un barbat cu credinta mozaica sa uneste cu o femeie de aceeasi credinta. Copilul nascut din aceasta unire este considerat un apostat daca nu crede in Moise.Unul dintre vecinii sai este un baiat care e copilul rezultat din casatoria unui barbat catolic cu o femeie catolica. El crede ca este obligat sa se supuna dogmei catolice. Aceleasi lucruri se aplica si unui protestant sau unui mahomedan, sau unui budist si rezultatul este o confuzie incomparabila. Acest fel de religie in mod evident nu este cea adevarata si nu intentionez sa ma supun ei.

Rabinul a raspuns:
- Isus nu a facut ceea ce faci tu. El a urmat caile stramosilor Sai, a tinut sabatul, legile referitoare la alimentatie si celelalte legi. El s-a inchinat lui Dumnezeu in sinagoga. De ce nu vrei sa faci si tu acelasi lucru?
I-am raspuns:
- Isus a fost o persoana unica cu o vocatie unica. Revelatia pe care El a adus-o a fost noua. El a oferit un adevar nou si vesnic. Pentru a castiga bunavointa celor care L-au auzit, El a facut ceea ce ar face orice faptura sensibila: Si-a imbracat invatatura intr-o forma care a fost acceptabila si atractiva pentru ascultatorii Sai. Asa putem intelege conformismul Sau. Dar prin El s-a indeplinit profetia din Ieremia, capitolul 31: "Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou.
Nu ca legământul, pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână, să-i scot din ţara Egiptului, legământ, pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul.
Ci iată legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.”
Noi nu suntem guvernati de vechiul legamant, ci de noua revelatie, pe care o pot caracteriza in cateva cuvinte: libertate in viata de zi cu zi si dragoste. Unul din invatatorii crestini renumiti, Augustin, a declarat ca norma crestina in viata este aceasta: ” Iubeste pe Dumnezeu si fa ce-ti place!” Eu nu mai gasesc obiceiurile evreiesti imperative sau necesare.
Spre uimirea mea rabinul a raspuns:
- Nu pot sa imi amintesc un asemenea pasaj in Ieremia.
L-am rugat sa ia cartea de pe raft si i-am aratat referinta.
Unii rabini neglijeaza intr-adevar profetiile pentru ca ei sunt preocupati in mod deosebit cu Talmudul, Kabala sau numeroase comentarii. De regula, cartile lui Moise sunt singura parte a Bibliei pe care o cunosc bine.
In clerul crestin, multi care au doctorate in teologie sunt intr-o situatie si mai rea. Deseori am descoperit o necunoastere profunda a unor texte biblice foarte simple. Daca sunt catolici sunt obisnuiti cu Toma d’Aquino si daca sunt protestanti, cu lucrarile lui Barth sau Bultman. De regula ei sunt ignoranti in ce priveste scrierile teologice ale marilor mistici crestini si nici macar nu-si cunosc Scripturile.
Rabinul a incercat sa sfarseasca discutia:
- Inteleg ca nu are rost sa discutam. Nu voi fi niciodata in stare sa te intorc in iudaism.
- Nu aveti adevarul si astfel nu va datorez incredere, i-am replicat inainte de a-l parasi. Ati renuntat la speranta de a ma aduce inapoi la credinta mozaica, la care niciodata nu am subscris. Dar eu niciodata nu voi renunta la speranta ca intr-o zi veti deveni discipol al lui Isus.
Rabinul mi-a strans mana in graba si am plecat.

Ca rezultat a ceea ce crestinii mi-au spus despre Isus, eram in inca in dubiu daca El este cu adevarat Mantuitorul. Rabinii au dat la o parte ultima umbra de indoiala cu privire la acest lucru, datorita incapacitatii totale pe care au aratat-o de a raspunde argumentelor crestine.

*preluat din "Cristos pe ulita evreiasca" de R Wurmbrand.*