Marturia intoarcerii lui Richard Wurmbrand

Era in 1937; Hitler ajunsese la putere.
Intr-un catun din Romania,un dulgher german isi petrecea anii batranetii, atatia cati ii mai ramasesera. Se numea Christian Wolfkes.
Fusese convertit la crestinism in timpul unei campanii de inviorare spirituala a Bisericii Luterane din Romania, condusa de pastorul Scherg. Mai tarziu s-a alaturat unui grup de credinciosi care se numeau “Crestini dupa Evanghelie”.
Wolfkes a inteles ca un crestin care nu este misionar, cel putin la o scara redusa, nu isi implineste menirea, aceeaa de a fi lumina pentru lume. Intr-o noapte, pe cand era grav bolnav, un crestin evreu a vegheat langa patul lui. De aceea, in semn de recunostinta, a inceput sa tanjeasca din adancul sufletului sa aduca evrei la Cristos.
Rugaciunea sa zilnica era:”O, Doamne, Te-am slujit pe pamant si doresc sa ma rasplatesti tot pe pamant. Ma rog Tie sa nu mor pana nu voi aduce un evreu la credinta. Dar nu sunt evrei pe aproape, iar eu sunt batran, bolnav si sarac. Nu-s in stare sa ma duc sa-i caut, dar Tu esti Atotputernic. Adu un evreu in satul meu si eu voi face totul sa-l convertesc la credinta”.
Primul evreu care a venit in sat in acea primavara am fost eu. Si cred ca nu a fost vreodata o fata curtata cu atata pasiune de catre iubitul ei pe cat am fost eu de curtat de catre acest batran, care a vazut in mine raspunsul la rugaciunea sa.
El mi-a dat sa citesc Biblia. O mai citisem pana atunci, dar nu-mi facuse nici o impresie.
Biblia pe care o aveam acum in mana nu era una oarecare. Mai tarziu aveam sa-i descopar secretul. Wolfkes si sotia sa petreceau ore intregi in rugaciune pentru convertirea mea si a sotiei mele. Acum eu nu puteam citi Biblia, doar plangeam asupra ei. Lacrimile tasneau ori de cate ori imi comparam viata egoista si mizerabila cu a Celui ce nu facuse decat binele.
Wolfkes a facut ca Biblia si rugaciunile sale sa lucreze in inima mea. El vorbea foarte putin cu mine. Stia instinctiv ceea ce multi misionari cu pregatire nu stiau si anume ca cea mai eficienta metoda de misiune era tacerea, atitudinea rezervata, meditatia profunda, care sa dea pace sufletului pe care vrei sa-l castigi, care sa nu starneasca o dragoste pripita, rugaciunea permanenta, multumirea ca ai putut semana o semincioara careia sa-i permiti sa prind radacini si sa creasca la timpul potrivit.
A trecut mult timp. Intr-o seara, batranul m-a intrebat:
- Ce crezi despre Biblie?
I-am raspuns:
- Am ramas orfan pecand eram doar copil. Eram foarte saraci. Uneori stateam in extaz ore intregi in fata unei brutarii si ma holbam la cozonaci cu o dorinta arzatoare. Si-mi spuneam: ”Nu-s pentru mine. Niciodata n-o sa pot manca asa ceva.” Biblia imi starneste aceste amintiri. Vad lucruri minunate, dar stiu ca nu sunt pentru mine, pentru ca sunt evreu. Stiu ca sunt evrei care s-au convertit la crestinism doar ca sa se casatoreasca cu fete romance sau sa scape de prigoana antisemita. Dar nu am intalnit inca nici un evreu care sa creada in Isus.
Din acel moment, Wolfkes a devenit instrumentul pe care Dumnezeu l-a folosit ca sa-mi dea deoparte valul de pe ochi. El mi-a vorbit in cuvinte simple, cuvinte care veneau din inima, despre multe lucruri pe care un evreu ar fi trebuit sa le stie, insa care mie imi erau necunoscute: implinirea profetiilor mesianice in Isus, indemnurile gingase cu care ii chema pe oameni, despre dragostea pe care El o are inca pentru evrei din pricina stramosilor lor, care au fost purtatori ai credintei.
Dumnezeu mi-a deschis inima, asa ca am putut sa cred Evanghelia.
Wolfkes mi-a facut cunostinta cu un numar de crestini evrei care erau atat de plini de candoare, chiar in felul in care aratau. Niciodata nu as fi crezut pana atunci ca exista asemenea oameni.
Acest dulger smerit mi-a dat primul impuls spre convertire. Mai tarziu si sotia mea a venit la credinta. Ea a mai adus apoi alte suflete care, la randul lor, au mai adus pe altele si asa mai departe, pana cand s-a format in Bucuresti o biserica de crestini evrei care a inflorit multi ani de zile.
Existenta acestei biserici, care a fost rodul lucrarii sufletului sau, a fost o mare mangaiere pentru ultimii ani ai vietii acestui dulgher inaintat in varsta.
A murit in timpul razboiului. Si eu treceam prin lupte grele. Apoi am petrecut multi ani in inchisoarea comunista. Intre timp, toti evreii crestini din Romania au emigrat si s-au alaturat unor biserici in cateva orase din Israel.
Dupa eliberarea mea din inchisoare am participat la o mare adunare de crestini intr-un sat in care sute de frati si surori s-au intalnit laolalta. Nu aveam destula energie sa predic, dar am fost rugat sa povestesc in cateva cuvinte istoria convertirii mele. Si-n timp ce o spuneam, am observat un batran care plangea. Dupa ce intalnirea s-a terminat, am incercat sa stau de vorba cu el. Se numea Pitter si era rotar. El era cel care il adusese pe Wolfkes la credinta si pana atunci crezuse ca tot ce realizase in viata a fost doar convertirea acelui dulgher. Abia acum a inteles ca-ntr-un fel contribuise la lupta mareata pentru Isus a crestinilor evrei din Israel si ca era un fel de strabunic al multor suflete.


*Preluat din "Cristos pe ulita evreiasca" de Richard Wurmbrand. Va urma un set de 3 intalniri cu rabini, pe care Wurmbrand le-a avut in incercarea de a se lamuri cu privire la Isus.*