Friday 4 June 2010

De meditat

Un articol care dupa parerea mea merita citit, dupa care sa stam si sa ne analizam trairea, viata, obiceiurile, apoi il citim din nou si incercam sa aplicam. Eu unul mi-am dat seama ca sunt vizat in anumite aspecte de ideile acestui articol si am de gand sa incerc sa corectez ce e gresit.

Luca 9:26 „Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri”. Ruşinea este o „boală” frecventă prin rândul tinerilor creştini. O „boală contagioasă” care din păcate tinde să se răspândească tot mai mult în biserici. Să-mi fie ruşine de El? Îmi pun şi eu această întrebare în inima mea... Şi îmi răspund tot cu o întrebare... Dar oare Lui de ce nu i-a fost ruşine de noi când a luat asupra Sa toate păcatele noastre? Şi Biblia îmi răspunde: Ioan 3:16 „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”. De ce nu s-a ruşinat El de mine? Pentru că m-a iubit cu adevărat... Slavă Lui!
Ne este ruşine să spunem în jurul nostru că suntem pocăiţi! De ce este atât de ruşinos acest cuvânt plin de semnificaţii? Ne ruşinăm de Creatorul nostru pentru că nu-L cunoaştem îndeajuns şi pentru că nu I-am predat toată inima. Spunem de pe vârful buzelor că Îl iubim atât de mult, dar la prima încercare Îl părăsim, Îi întoarcem spatele şi mergem la pas cu lumea pentru că ne este ruşine să-L recunoaştem în toate căile noastre. Sau ne este ruşine de El pentru că faptele noastre nu sunt demne de un copil al lui Dumnezeu? Iată ce spune Ezra 9:6  „Dumnezeule, sunt uluit, şi mi-e ruşine, Dumnezeule, să-mi ridic faţa spre Tine. Căci fărădelegile noastre s-au înmulţit deasupra capetelor noastre, şi greşelile noastre au ajuns până la ceruri”............

Restul aici

1 comment:

  1. Ce putem sa mai spunem in fata acestor adevaruri? Inaintea lui Dumnezeu suntem descoperiti si vedem cat de nepriceputi si lasi am fost adesea. Observ lupta celui rau de a ne tine "legati" in rusine fata de lucrurile spirituale si lupta firii pamantesti din noi pentru ca eul nu a fost pe deplin ingenuncheat.
    Chiar daca in zilele noastre in tara crestinii nu mai sunt persecutati pentru credinta lor, totusi cu toata libertatea de care dispun flacara credintei arde plapand. Ne este rusine pentru ca nu privim prin credinta la ceea ce Dumnezeu poate sa faca dincolo de puterile noastre.
    El vrea un mod de viata transparent fara a ne ascunde sub un umbrar pentru ca o lumina nu este aprinsa ca sa fie pusa intr-un loc ascuns; insa avem multe de invatat si din greselile trecutului.
    Sa ne cercetam in lumina Cuvantului lui Dumnezeu pentru ca la capitolul "rusine" avem/am de indreptat multe.
    "Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica ci de putere, de dragoste" iar intr-o inima plina de dragoste nu mai incape rusinea si teama fata de oameni pentru ca "dragostea desavarsita izgoneste frica".
    "Frica de oameni este o cursa, dar cel ce se increde in Domnul n-are de ce sa se teama."
    Prov.29.25

    ReplyDelete

 

Dumnezeu este dragoste

Grab this Headline Animator

Dovezi in favoarea lui Dumnezeu

Grab this Headline Animator