Pretuirea Bibliei

“Strang Cuvantul Tau in inima mea, ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta! “ Ps. 119:11


Din timpuri stravechi au fost pastrate multe istorisiri interesante despre pretuirea Bibliei. In randurile urmatoare sa invatam unele lucruri din viata lui Charles P. Chiniquy , (http://en.wikipedia.org/wiki/Charles_Chiniquy) care a trait in secolul al XVIII-lea.


Tatal lui Charles a urmat teologia bisericii romano – catolice. Cu cateva zile inainte de a depune juramantul si-a schimbat planurile. Pe cand parasea seminarul, a primit de la unul din superiorii lui o biblie franco-latina drept simbol al meritelor personale. Cum cartile erau rare in vremea aceea, Bibia a fost cartea de citire a lui Charles. A invatat sa citeasca stand pe genunchii mamei. Ea ii corecta pronuntia si-i puncta lucrurileimportante din fiecare capitol. Uneori il intrerupea din citit, ca sa vada daca intelegea cu adevarat ce citea, iar cand raspunsurile o multumeau, il strangea la piept si-l saruta, exprimandu-si in felul acesta bucuria.


Adeseori, duminica seara se urca pe un scaun si citea capitole intregi din Biblie vecinilor ce veneau sa cineze si sa se bucure de prietenia lor cu familia Chuniquy. Erau acolo oameni care exclamau impreuna cu psalmistul : “Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci ca mierea in gura mea!” Psalm 109.103


“Cand urmez invataturile Tale, ma bucur de parca as avea toate comorile”. Psalm 119.14


Charles Chiniquy avea sa-si aminteasca de acele frumoase clipe: “Atentia sporita, aplauzele musafirilor, lacrimile de bucurie pe care mama incerca in zadar sa si le opreasca, mi-au dat curajul de care aveam nevoie pentru a vorbi in fata atator oameni inca de cand eram numai un copil.”


Intr-o zi minunata de primavera din anul 1818, tatal lui Charles scria ceva la birou cand deodata aparu preotul la poarta. Charles a fugit repede la usa soptind parintilor: “Vine preotul!” Abia a rostit copilul vestea, ca preotul a si ajuns la usa.


Dupa cateva fraze conventionale, preotul a intrebat pe tatal lui Charles: “E adevarat ca tu si baiatul cititi Bibia?” – “Da, domnule”, a raspuns prompt tatal, “citim Biblia si ce e mai bine, baiatul a invatat cateva capitole pe de rost. Daca vreti va va spune el insusi cateva.” – “Nu pentru asta am venit. Nu stiti ca sfantul conciliu de indrumare a interzis citirea Bibliei in franceza?” zise preotul cu asprime. “Putin conteaza daca citesc Biblia in franceza sau latina, fiindca le cunosc in egala masura pe amandoua”, raspunse curajos domnul Chiniquy.


“Ma desfatez in oranduielile Tale si nu uit Cuvantul Tau.” Psalm 119:16


“ Nu stiti ca nu poti permite copilului tau sa citeasca Biblia?” a replicat preotul si a continuat sa explice ca ii revenea ingrata sarcina de a lua Biblia si de a o arde.


Scena care a urmat a fost greu de descris. Spiritele s-au incins. Domnul Chiniquy a spus: “ Bunicul meu a foat marinar spaniol neintrecut, iar in venele tatalui meu curgea sange spaniol si eu sunt prea mandru de ei ca sa ascult cu rabdare asemenea vorbe in propria mea casa.” S-a ridicat repede in picioare. Baiatul s-a strans tremurand langa mama, care tremura si ea. Teama baiatului era legata si de faptul ca pretioasa Biblie va fi luata de preot. Biblia era cadoul sau de Craciun.


“Domnule, asta este tot ce ati avut de spus?” l-a intrebat tatal pe preot. “Da, domnule.”, a raspuns preotul tremurand de manie. “Fiindca stiti pe unde ati intrat, va rog sa faceti cale intoarsa, cat mai repede!”


Preotul s-a conformat imediat. Charles a marturisit : “Am simtit o bucurie negraita cand mi-am vazut Biblia la un loc sigur. Am alergat la tata si l-am sarutat, i-am multumit pentru modul in care a procedat. M-am urcat pe masa cea mare si am recitit, cum am putut mai bine, pasajul despre lupta dintre David si Goliat.”


“Ma gandesc la caile mele si imi indrept picioarele spre invataturile Tale.” Psalm 119:59


Mai tarziu, Charles Chiniquy a scris : “O, Doamne, Tu stii ca Biblia pe care am citit-o pe genunchii mamei ii datorez, prin harul Tau infinit, cunostinta adevarului de astazi. Aceasta Biblie mi-a luminat inima si mintea, lumina pe care niciun argument al oamenilor n-a putut-o birui.”


Aici se incheie istorioara noastra din vremurile grele, cand oamenii doreau sa citeasca Biblia si le era interzis. Astazi Biblia este la indemana fiecaruia. O citim, o pretuim?


Fericiti sunt cei ce pot spune impreuna cu poetul:


Invata-ma s-ascult Cuvantul,


Stapanul meu prea bun!


Chiar de s-ar despica pamantul


Si furios ar bate vantul,


Invata-ma s-ascult Cuvantul


Si Lui sa ma supun!




Sursa: “Samanta Buna”, calendar crestin 25-28 mai 2010