In zilele care au trecut am fost foarte agitat, foarte prins cu multe treburi, parca una mai urgenta ca alta. Si am simtit, incet incet, cum parca rugaciunea nu mai are acelasi foc, am simtit ca ma indepartez. Nu stiu cati dintro voi se identifica cu aceasta situatie. Parca glasul Domnului nu mai era asa de usor de auzit, de distins si de inteles. Si mi-am pus intrebarea: de ce? In prima faza m-am gandit ca este o problema cu actiunile mele, sigur am facut lucruri care m-au indepartat de Dumnezeu si m-am apucat sa le analizez.
Dar, parca totusi simteam ca nu acolo e problema. Nu am fost perfect in ultima perioada si am putut identifica pacate, atitudini gresite, etc. Ma asteptam ca atunci cand reusesc sa le identific si sa le marturisesc Domnului, sa dispara aceste sentiment. Dar el persista.
Si atunci unde e problema? Ce nu merge? Mi-am dat seama ca am uitat ceva. Vocea lui Dumnezeu, ne spune Biblia, este ca un susur bland. Cum sa aud eu un susur bland, atunci cand in mintea mea se invarteau zeci de ganduri, cand mintea mea era concentrata la problemele pe care le aveam de rezolvat? Era atat de mult zgomot in jurul meu incat era imposibil sa aud o soapta.Trebuie in primul rand sa refac relatia mea cu Dumnezeu, cu Cuvantul Lui, sa ma concentrez mai mult pe odaita si mai putin pe factorii externi si abia dupa aceea ma pot astepta la o restaurare.
Si daca nu as fi stiut acest lucru, daca nu as fi invatat aceasta lectie in trecut. Atunci de ce uitam? De ce atat de usor uitam o lectie invatata, de multe ori cu multe lacrimi?
Thursday, 24 June 2010
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Posts
Greu de dat un raspuns, nu stiu de ce, dar se intampla.
ReplyDeleteTraim intr-o lume in care, desi avem atatea mijloace care ne ajuta sa economisim timpul, totusi activitatile zilnice ne coplesesc. Si cel rau vrea sa cadem in aceasta cursa, cautand sa ne fure timpul petrecut cu Dumnezeu. Ma gandesc la poporul Israel care isi afisase dorinta de a pleca din Egipt sa aduca jertfe lui Dumnezeu ,iar Faraon pentru a-i impiedica eliberarea poruncise sa nu li se mai dea paie, dar sa faca acelasi numar de caramizi, “sa se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca sa aiba de lucru si sa nu mai umble dupa naluci”(Exod 5.9)
“caci, drept vorbind, ce folos are omul din toata munca lui si din toata straduinta inimii lui, cu care se trudeste sub soare? Toate zilele lui sunt pline de durere, si truda lui nu este decat necaz: nici macar noaptea n-are odihna inima lui. Si aceasta este o desertaciune.”(Ecles. 2. 22-23)
Nu putem controla toate imprejurarile in care de multe ori ne gasim prinsi, mereu vom avea de luptat cu multimea lucrurilor pe care ar trebui sa le facem.
Important este ca Dumnezeu ne trezeste atunci cand ne vede prinsi in valul vietii, fie prin glasul constiintei, fie printr-o lovitura. El nu-si va lasa copiii niciodata, chiar daca acestia vor trebui sa invete o lectie dupa alta.
Se va auzi si acel susur bland, chiar daca mai trebuie sa treaca o vreme. ”Jertfele placute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispretuiesti o inima zdrobita si mahnita”.(Psalm 51.17)
Uitam adesea tocmai pentru ca nu doar afara e zgomot mult, vacarm... ci si in interiorul nostru.
ReplyDeleteIar Soapta Lui devine atat de greu de perceput, si pentru ca uneori ne (si) prefacem surzi...
(e cazul meu)
Sa ne ajute Domnul sa veghem si sa ne tina treji, chiar daca asta implica zdrobire. Mai bine lacrimi acum, pentru scurt timp, decat sa plangi o vesnicie.
ReplyDeleteNoi nu intelegem intotdeauna, si ne gandim de ce-i asa si nu-i altfel? dar daca noi ne concentram in probleme fel de fel,aceasta nu inseamna ca am uitat de El ci din contra noi fara El nu putem face acele lucruri, chiar si banale,El este acolo cu noi mereu, numai noi credem ca ne indepartam de El in problemele noastre ,dar nu-i asa, noi trebuie sa gandim altfel caci cea ce facem este chiar lucrarea Lui Dumnezeu si ne ajuta sa izbutim in cea ce facem,concentrandu-ne ca totul sa fie perfect si sa nu gresim,un ciocan nu poate bate daca Dumnezeu nu-ti da putere si indemanare,o mancare nu o poti gati daca Dumnezeu nu-ti da ingredientele ,o casa nu o poti construi daca Dumnezeu nu iti da banii si materialele, schite ,etc.si acolo trebuie concentrare,etc...uitati-va in jur si veti vedea ca totul este facut de El ,Caci din El,prin El Si pentru El sunt toate lucrurile.Cand noi nu ne gandim la El,defapt El este acolo mereu cu noi, Duhul mijloceste pentru noi sa ne ajute si nimic si nimeni nu ne poate indeparta de El.L-am simtit chiar cand savarseam pacatul si cu voie si fara voie ,dar stiam ca El ma vede si aude, dar am avut increderea ca El este dator sa ma ierte cand imi recunoasteam greseala si ca ma v-a izbavi de cel rau si nu voi starui in acel pacat.Si asa a fost.
ReplyDelete1 Cor.10:13,Fapt.Apost.17:25-31Rom.8:26-27.
Cand noi nu ne rugam Duhul este cel care se roaga pentru noi si ne ajuta sa lucram ,fiecare cu indeletnicirea lui.
Doamne ai mila de noi si ne iarta noua greselile noastre cu voie si fara voie.Amin(parerea mea)
Cred ca ai subliniat ceva interesant, Dumnezeu este langa noi indiferent daca noi suntem sau nu, constienti de prezenta Lui. Adevarat. Cateodata fac parte din procesul de crestere spirituala si starile de pustie. Eu incercam sa subliniez starea in care omul "raceste" relatia cu El. Nu imi inchipuiam ca El m-a parasit ci simteam ca nu mai exista aceeasi consistenta a comunicarii. Putem lua ca exemplu o convorbire telefonica in care calitatea semnalului este joasa, exista dar nu este cum ar trebui. Foarte buna observatia ta.
ReplyDelete