Ce este credinta? Cum ar trebui sa fie?

De multe ori auzim ca trebuie sa credem in Dumnezeu. Dar ce inseamna a crede? Cum ar trebui sa fie credinta? Cum ar trebui sa se manifeste? Se poate vedea credinta unui om? Cum?

Un evanghelist spunea: "Femeia siro-feniciana (Matei 15) a fost perseverenta, sutasul (Matei 8) a fost smerit, orbul (Marcu 10) a fost ferm. Dar ceea ce a vazut Hristos a vazut si a rasplatiti in fiecare caz a fost credinta"

Ce este credinta? Vreau sa incep cu ce nu este credinta!

Credinta nu ar trebui sa fie un sentiment religios, despartit de adevarul obiectiv al Bibliei. Sentimentul e bun doar daca este relevat si este testat in lumina definitiei biblice a credintei.

Credinta nu ar trebui sa fie credulitate. Nu trebuie sa crezi ca iti spune un preot/pastor/altcineva fara a cere dovezi. Asta ne spune si Biblia :"cercetati fiecare lucru". Cum cercetezi? Daca ceea ce ti se spune este in concordanta cu Biblia, atunci poti sa pui baza pe asta. Dar totul trebuie trecut prin filtrul Bibliei.

Credinta nu inseamna o atitudine mentala pozitiva artificiala. O astfel de atitudine de acest fel este buna pentru un comis-voiajor, dar o astfel de credinta nu va rezista in focul incercarii.


Deci, ce este credinta?

Definitia biblica este:

Evrei 11:1: "Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd."

Dar cum apare aceasta credinta? Tot Biblia ne da raspunsul, credinta vine in urma auzirii.

Romani 10:17 Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.

Practic, actul credintei ar trebui sa fie si o manifestare a inteligentei, nu o orbire a sufletului sau o lipsa a ratiunii. Biblia exprima foarte clar ce inseamna credinta adevarata, aceasta e credinta trecuta prin foc, testata in necazuri, iar o astfel de credinta nu poate fi "oarba".
Insa perceptia inteligenta nu este credinta, pentru ca un om poate cunoaste divinitatea lui Hristos si sa nu-L primeasca ca Salvator. A crede "despre Hristos" este diferit de a crede "in Hristos".

De ce este importanta credinta?

Mantuirea vine intotdeauna prin credinta, nu din pricina credintei ( Efeseni 2:8 ), si aceasta distinctie trebuie facuta obligatoriu. Ea este canalul prin care primim darul vietii vesnice, nu cauza, si produce in cel ce o are multe transformari.

Daca pocainta este intoarcerea sufletului de la pacat, credinta e intoarcerea sufletului la Dumnezeu. Scriptura ne prezinta credinta ca un act al inimii si, daca inima in sens biblic cuprinde intelect, emotii, vointa, atunci si credinta implica aceste schimbari. Credinta trebuie sa fie mai mult decat un sentiment intelectual, pentru ca credinta care nu se manifesta e moarta. Credinta cu mintea in materie si istorie nu este credinta, omul carnal poate crede in anumite lucruri, dar si dracii cred si se infioara.

Iacov 2:19 Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred... şi se înfioară!

Uneori credinta e descrisa ca fiind un dusman al ratiunii cu care nu se poate impaca deloc. Ea, insa, in sine insasi este o forma de cunoastere, lucrand in armonie cu ratiunea si nu impotriva ei. Din temnita, Ioan Botezatorul a cerut dovezi ca sa stie sigur ca Isus este Mesia. Desi credea cu inima, a avut nevoie si de dovezi ale mintii pe care Isus i le-a daruit ( Luca 7 ). Pe de alta parte, Isus nu l-a mustrat pe Toma pentru ca nu a vrut sa creada orbeste in El pana a cerut dovezi, ci l-a mustrat pentru ca, desi i-a spus timp de trei ani ca va invia, aceasta a lucrat lectiile predate, dovedind o scurtime a memoriei.

Care este sursa credintei?

La fel ca in cazul pocaintei, exista o sursa divina si o sursa umana. Credinta este un dar de la Dumnezeu ( Romani 13:2, 1 Corinteni 12:9, Evrei 12:2 ).
Intr-un cuvant, sursa umana inseamna acceptarea lucrarii lui Dumnezeu in inima omului ( Romani 10:14, Ioan 5:47, Faptele Apost 4:4). In concluzie, credinta apare in urma conlucrarii omului cu Dumnezeu ( Dumneze ti-o daruieste si creste, dar tu trebuie sa iti doresti asta si Il lasi sa lucreze ).

Cum ne putem da seama daca un om are credinta?

Credinta produce o viata noua, care se manifesta prin lucruri masurabile zi de zi. Prima dovada a credintei este dragostea aprinsa pentru Dumnezeu. O dragoste dezinteresata pentru natura Lui, pentru slava Lui, iubind Imparatia Sa, inaltand Numele Lui. O dragoste care te face sa umbli dupa lucrurile de sus, pentru ca umblarea dupa lucrurii firii pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu. Asta nu inseamna ca e rau sa imi doresc o masina, dar trebuie sa am grija ca acest lucru sa nu ma stapaneasca si ca Dumnezeu sa fie pe primul loc in inima mea.

Cand Il iubesc pe Dumnezeu, invariabil trebuie sa urasc pacatul, care-L ofenseaza si-L blasfemiaza pe Creator. In momentul in care imi percep pacatul personal ca o lovitura data lui Dumnezeu si fac tot posibilul sa nu il mai fac, atunci am inteles credinta.

A doua dovada a salasluirii in om a credintei mantuitoare este smerenia. Stim din Scriptura ca El le da har celor smeriti si de aceea Dumnezeu vrea sa vin la El ca un copil, dependent, care se leapada de sine, acceptand cu bucurie purtarea crucii. Cu smerenie si in ascuns trebuie sa daruiesc, cu smerenie ma rog in odaita mea ( pentru ca daca o fac numai in public sunt fariseu ), cu smerenie trebuie sa umblu pe acest pamant.

Al treilea semn al credintei este separarea fata de lume. Ioan ne spune sa nu iubim lumea, pentru ca altminteri dragostea Tatalui nu este in noi. Va trebui sa traim altfel in lume si, totusi nefacand parte din ea. Aceasta inseamna valori diferite, reguli diferite si metode diferite.

Ultimul indiciu este dorinta cresterii spirituale. Noi trebuie sa tindem sa semanam cu Hristos, or aceasta se face in timp, dar trebuie sa fii doritor sa cresti. Cresterea spirituala este masurabila in cat de mult ii iubesti pe altii si in cat de mult asculti de Dumnezeu. Reducerea frecventei pacatului in viata, dorinta zilnica de rugaciune si studiu biblic, arderea pentru evanghelizare sunt semne de crestere.

In concluzie credinta are urmatoarele caracteristici: nu este total opusa ratiunii ( o credinta irationala e nereligioasa, iar ratiunea fara credinta e ilogica), e rezultatul harului divin, al lucrarii divine si al acceptarii umane si produce mantuire, siguranta si fapte bune.

*preluat din "Invataturile Fundamentale" de Vladimir Pustan"*