de la Vladim Pustan - Ceasul cercetarii

Se cultiva mult ideea unui Dumnezeu care sta de veghe toata viata noastra, ca pana in ultima clipa sa ne mantuiasca. Se mai cultiva o idee linistitoare, aceea ca, oricand, in orice timp al vietii, inima ta e in stare sa raspunda chemarii sfinte. Dupa ce ti-ai rezolvat celelalte lucruri, in ultimele zece minute de viata, cu sentimentul datoriei implinite si al lucrului bine facut, te indrepti spre cele sfinte, fiind apoi adaugat in pace, stramosilor. Dar Augustin spunea ca intoarcerea la Dumnezeu, la batranete, inseamna sa-I dai Creatorului ce a mai ramas de la Satan. Nu suna estetic, dar e adevarat.

Biblia are o alta filosofie a mantuirii. In adevar, Dumnezeu emite semnale in fiecare clipa, semnale de iubire si iertare, dar omul nu are capacitatea de a raspunde la ele in orice timp al peregrinarii sale pamantene.

Scriptura ne vorbeste despre un ceas al cercetarii, care trebuie cunoscut, despre oameni lasati in voia mintii lor blestemate, despre "i-am dat o vreme sa se pocaiasca", despre impietrirea inimii, adica un timp al neraspunsului, al neputintei, al sentintei. Isus a fost prins in noaptea de joi spre vineri, cam pe la ora patru. In intervalul celor patru ore, pana cand a inceput sa urce dealul cu crucea in spate, a avut de-a face cu doua figuri proeminente ale vremii: Pilat si Irod.

Doi oameni care aveau putere, care puteau influenta la randul lor mult popor, doi oameni care aveau multe lucruri in comun si care au fost tratati de Isus in mod total diferit.

Ioan ne spune ca Isus a raspuns intrebarilor lui Pilat vorbindu-i despre Imparatie, adevar si despre marturisire. Adica face evanghelizare cu Pilat. Un al doilea indiciu ca Pilat trecea prin momentul cercetarii este ca sotia lui avusese un vis straniu, profetic, si el putea demonstra atunci ca sunt momente in viata cand e bine sa asculti de sfaturile sotiei. A auzit suficient despre mantuire si Mantuitor, dovada fiind si inscriptia de pe cruce, inscriptie comandata de guvernator.

Luca ne vorbeste despre tratamentul cu totul diferit la care a fost supus Irod. Acesta s-a "bucurat foarte mult" cand L-a vazut pe Isus in curtea sa. Avea multe intrebari sa-I puna, le-a pus, dar Isus nu i-a raspuns la nici una dintre ele. Isus s-a uitat la Irod ca la un cadavru umblator. Ce, asta n-avea nevoie de mantuire? Oricum, Isus s-a intalnit pentru prima si ultima data cu amandoi.

De ce tratamente diferite? Raspunsul trebuie cautat in trecut. Amandoi se intalneau cu Isus pentru prima data, dar unul din ei mai avusese de-a face cu Cuvantul lui Dumnezeu, cu legile Lui, cu cercetarea Lui.

Irod il gazduise in puscaria sa de sub casa pe Ioan Botezatorul, care in fiecare zi ii striga printre gratii sa se pocaiasca. Irod asculta cea mai transanta evanghelie de la cel mai puternic si incisiv evanghelist de pe planeta. Si nu se pocaise; mai mult decat atat, ucisese mesagerul cu mesaj cu tot. Vremea cercetarii pentru el trecuse. Dumnezeu nu mai avea alte predici pentru Irod.

Poate te-ai pus pe ganduri. Poate nu asa ti L-ai imaginat pe Dumnezeu. De fapt, e numai una din fetele Lui. El nu Se lasa batjocorit si amanat la nesfarsit. Dumnezeu nu este un abeceu deschis non-stop, gata sa imparta binecuvantari in orice clipa. Pocainta e ca si surfing-ul. Trebuie sa prinzi valul. Dincolo e numai judecata.

Imparatul Iulian, care a murit in 363 dupa Hristos, pe cand dorea sa dea o lovitura de moarte crestinismului, l-a intrebat pe un soldat crestin pe care urma sa-l decapiteze: "Ce face acum dulgerul din Nazaret?" Raspunsul a fost: " Iti pregateste sicriul, imparate, pentru ca e un dulgher bun."