Friday, 13 March 2009

Exista dovezi in sprijinul lui Isus in afara Evangheliilor?

Atunci cand cercetam si incercam sa aflu mai multe despre Isus si veridicitatea Bibliei, m-am lovit de intrebarea din titlul acestui articol. Daca Isus a trait asa cum este descris in Biblie, in mod clar trebuie sa existe si scrieri referitoare la El, in afara Evangheliilor. Vreau sa va impartasesc ce am descoperit studiind diverse carti.

In 1979, Charles Templeton a scris un roman intitulat "Act of God", in care un arheolog fictiv face o afirmatie care reflecta convingerile multor oameni:

"Biserica isi fundamenteaza pretentiile, in principal, pe invataturile unui tanar evreu obscur cu pretentii mesianice care, sa fim sinceri, nu a facut cine stie ce impresie in timpul vietii sale. Nu apare nici macar un singur cuvant despre el in istoria laica. Nici macar un cuvant. Nici o mentiune despre el din partea romanilor. Nici macar o referire din partea lui Josephus."

Cine a fost acest Josephus? Un istoric evreu, foarte important al primului secol. S-a nascut in anul 37 d.Cr., era un preot si fariseu. Cea mai ambitioasa lucrare a sa este numita "Antichitati iudaice", o istorie a poporului evreu de la creatie pana in acel moment. El face referiri la Iacov, fratele lui Isus si la Isus Insusi.

Josephus

In "Antichitati iudaice", autorul descrie cum un mare preot pe nume Anania a profitat de moartea guvernatorului roman Festus - care este mentionat si in Noul Testament - pentru a porunci uciderea lui Iacov:

" A convocat o intrunire a Sanhedrinului si a adus inaintea lor un om pe nume Iacov, fratele lui Isus, numit Cristosul, si inca cativa. I-a acuzat de incalcarea legii si i-a predat pentru a fi ucisi cu pietre."

Iata o referire la fratele lui Isus - care se pare ca s-a convertit cu ocazia aratarii lui Cristos cel inviat, daca comparam Ioan 7:5 cu 1 Corinteni 15:7 - si o coroborare a faptului ca unii oameni Il considerau pe Isus a fi Cristosul, ceea ce inseamna "Unsul" sau "Mesia."

Un alt pasaj cunoscut in care Josephus vorbeste despre Isus, este numit "Testimonium Flavianum":

"Cam in acea vreme traia Isus, un om intelept, daca poate fi numit aievea om. El a fost autorul unor uluitoare minuni si invatatorul oamenilor care erau bucurosi sa afle adevarul. A atras de partea lui o multime de iudei, dar si o multime de pagani. Acesta a fost Cristos. Chiar daca Pilatus, datorita acuzatiilor aduse de fruntasii poporului nostru, l-a tintuit pe cruce, n-au incetat sa-l iubeasca cei ce l-au indragit de la inceput. Caci li s-a aratat a treia zi iarasi viu, asa cum au prezis profetii trimisi de Dumnezeu, infaptuind si o mie de alte miracole. De atunci si pana astazi dainuie poporul crestinilor, care isi trage numele de la dansul."

Aceste referiri pe care le gasim in scrierile lui Josephus sunt semnificative, in special fiindca relatarile sale cu privire la razboiul evreiesc s-au dovedit a fi foarte exacte; de exemplu aceste relatari au fost coroborate cu sapaturile arheologice de la Masada, precum si cu scrierile unor istorici ca Tacit. Este considerat a fi un istoric demn de crezare, iar mentionarea lui referitoare la Isus este considerata a fi foarte importanta.

Tacit

Tacit a consemnat ceea ce reprezinta probabil cea mai importanta referire la Isus, in afara Noului Testament. In anul 115 d.Cr. el afirma explicit ca Nero i-a persecutat pe crestini ca tapi ispasitori, pentru a abate suspiciunile de la propria sa persoana in urma marelui incendiu ce a devastat Roma in anul 64 d.Cr. :

"Nero a pus vina si a aplicat cele mai desavarsite torturi asupra unei clase urate pentru ticalosiile sale, numita de catre populatie "crestini." Cristus, de la care se trage numele lor, a suferit pedeapsa capitala in timpul domniei lui Tiberiu, din mainile unuia dintre procuratorii nostri, Pilat din Pont, si o superstitie cat se poate de daunatoare, desi oprita pentru moment, a izbucnit din nou nu numai in Iudeea, prima sursa a raului, ci chiar si in Roma. (...) In consecinta, au fost arestati intai toti cei ce s-au declarat vinovati: apoi in urma informatiilor obtinute de la ei, a fost condamnata o multime imensa de oameni, nu atat pentru vina de a fi incendiat orasul, cat pentru ura impotriva omenirii." ( Tacit, "Anale")

Cum se poate explica raspandirea unei religii bazata pe adorarea unui om ce a suferit moartea cea mai infama cu putinta? Aceasta scriere reprezinta o dovada importanta din partea unui martor ostil privind succesul si raspandirea crestinismului, pe baza unei figuri istorice - Isus- care a fost crucificat in timpul lui Pilat din Pont. Este semnificativ faptul ca Tacit a consemnat ca ei ( crestinii ) " s-au declarat vinovati" si au preferat sa moara decat sa se lepede de Cristos.

Pliniu cel Tanar

Un alt roman, Pliniu cel Tanar, s-a referit si el la crestinism. El a fost nepotul lui Pliniu cel Batran si guvernator al Bitiniei, in nord-vestul Turciei. In cartea a zecea a scrisorilor sale catre Imparatul Traian, el face o referire specifica la crestinii pe care ii arestase:

"I-am intrebat daca sunt crestini si daca recunosc acest lucru. Am repetat intrebarea a doua si a treia oara, avertizandu-i de pedeapsa ce ii asteapta. Daca staruiesc, dau ordin sa fie condusi spre executie; caci indiferent de natura faptei recunoscute, sunt convins ca incapatanarea si indaratnicia lor de nezdruncinat nu trebuie sa treaca nepedepsite...

Au mai declarat ca singura lor vina sau greseala nu s-a ridicat la mai mult de atat: ca se intruneau regulat inainte de ivirea zorilor intr-o anumita zi pentru a canta alternativ intre ei imnuri spre slava lui Cristos ca unui Dumnezeu si pentru a se lega prin juramant nu in vederea unui scop criminal, ci ca sa se abtina de la furt, talharie si adulter...

Acest fapt m-a facut sa decid ca era cu atat mai necesar sa scot adevarul prin tortura de la doua roabe, numite de ei diaconite. Nu am aflat altceva decat un fel de cult degenerat dus pana la extrem."

Acesta relatare a fost scris in jurul anului 111 d.Cr. si atesta raspandirea rapida a crestinismului atat in orase, cat si in zonele rurale. Se vorbeste despre adorarea lui Isus ca Dumnezeu, despre faptul ca crestinii aveau niste standarde morale inalte si nu erau usor clintiti din convingerile lor.

Thallus - Julius Africanus

Noul Testament afirma ca Pamantul s-a intunecat in timp ce Isus atarna pe cruce. Exista o astfel de mentiune in afara Bibliei?

In jurul anului 221 d.Cr.. Julius Africanus citeaza lucrarea lui Thallus, care in anul 52 d.Cr.a compus o istorie a lumii mediteraneene de dupa Razboiul Troian, care din pacate s-a pierdut:

"Thallus, in cartea a treia a istoriei sale, explica intunericul spunand ca a fost vorba de o eclipsa de soare - fara un motiv justificat, dupa parerea mea".

Se pare ca Thallus spune da, a fost intuneric in timpul rastignirii, dar el avansa ideea ca acesta ar fi fost cauzat de o eclipsa. Apoi Africanus argumenteaza ca nu se poate sa fi fost o eclipsa, avand in vedere momentul in care a avut loc rastignirea.

Cert este ca acest eveniment a fost vizibil la Roma, la Atena si in alte orase mediteraneene. Tertullian il catalogheaza ca un "eveniment mondial" sau "cosmic". Phlegon, un autor grec din Caria, a scris o cronologie la putin timp dupa anul 137 d.Cr. si a consemnat ca in al patrulea an al celei de-a doua sute doua Olimpiade ( adica in 33 d.Cr. ) a avut loc "cea mai mare eclipsa de soare" si ca s-a facut "noapte in cea de-a sasea ora din zi ( adica la amiaza ), astfel incat chiar si stelele au aparut pe bolta. A fost un mare cutremur in Bitinia, iar in Niceea s-au prabusit multe lucruri."

Acestea sunt doar o parte din mentiunile referitoare la Isus, in afara Evangheliilor. Vedem ca relatarea biblica corespunde cu relatarea istorica a faptelor.

Sper ca acest articol, impreuna cu articolele pe aceeasi tema care vor urma, sa va stimuleze sa cercetati cu inima si mintea deschise Biblia, pentru ca avem motive obiective sa ne incredem in veridicitatea ei.

No comments:

Post a Comment

Post a Comment

 

Dumnezeu este dragoste

Grab this Headline Animator

Dovezi in favoarea lui Dumnezeu

Grab this Headline Animator