Cand am auzit pentru prima data argumentele rationale despre existenta lui Dumnezeu si invierea lui Isus, m-am decis sa caut eu insumi adevarul. Mi-am zis: "Ma voi ruga, sau mai degraba nu ma voi ruga la Dumnezeul care nu exista". Am spus chiar asa: "Dumnezeule, stiu sigur ca nu existi. Ar fi frumos sa am undeva un tata iubitor, atotputernic. Se spune ca Tu esti numai fictiune, o fantezie a credinciosilor ignoranti. Dar presupunand cumva ca Tu existi, nu este datoria mea sa cred in Tine. Este de datoria Ta sa mie Te descoperi. In viata mea am facut multe lucruri desarte. Aceasta rugaciune este inca o veriga in lantul lucrurilor stupide pe care le-am spus. Imi pare rau pentru acestea, Dumnezeule; as fi preferat sa existi."
Ei bine, aceasta "nerugaciune" a fost acceptata. Am citit Biblia. Am vorbit cu credinciosi nu despre crezurile lor, ci despre experientele lor reale. Dupa aceea am experimentat eu insumi unele lupte. Sunt la fel de sigur ca L-am vazut pe Isus si L-am auzit vorbindu-mi, cum sunt sigur ca am vorbit cu sotia mea, cu toate ca o banda de magnetofon nu ar fi inregistrat nimic. Dar niciodata nu ati auzit voci ale unora care va iubesc sau va urasc foarte mult, incurajandu-va si intarindu-va, sau avertizandu-va, sau chiar amentindu-va? Perceptiile noastre nu sunt mai cuprinzatoare decat un aparat de clasificare a sunetelor?
Din moment ce fiecare individ este diferit, intalnirile cu Isus au luat forme diferite. Te incurajez sa incerci; daca doresti, vei avea succes.
Iti voi spune cum o persoana a ajuns sa aiba o partasie personala cu Isus.
Un pastor l-a intrebat o data pe un tanar dintr-o familie evlavioasa care s-a indepartat de biserica: "Te rogi vreodata?"
El a raspuns: "Niciodata nu am avut pe nimeni la care sa ma rog. Nu conteaza cat de tare strig, cei de deasupra nu ma vor auzi. Niciodata nu am avut vreun semn ca cineva din aer sau de mai departe ar fi interesat sa ma asculte".
Pastorul i-a spus: "Stiu ca te intereseaza multe sporturi, la fel si artele si stiinta. Tu ai desigur multe hobby-uri. Iti propun sa faci un experiment. Daca nu reuseste, nu ai pierdut nimic, pe langa cateva momente din viata ta, daca cineva poate spune ca un experiment cu rezultate negative este timp pierdut. Doctorul Wasserman a facut 605 experimente negative pentru a gasi remediul pentru sifilis. La al 606-lea a avut succes. De aceea medicamentul pentru tratarea sifilisului este denumit 606. Cele 605 experimente negative nu au fost eforturi zadarnice, ci mai degraba pasi spre descoperirea adevarului.
Diseara, inainte de a merge la culcare, stai intr-un scaun confortabil, si pune in fata ta altul gol, imaginandu-ti, ca Isus sta acolo. Tu stii ca El nu este acolo, si de mult Il consideri mort, dar de asemenea stii din cultura generala ce se crede ca a fost: Fiul lui Dumnezeu puternic, care ii iubeste pe toti si care a venit pe pamant ca sa moara pentru pacatele intregii omeniri. Este o chestiune de consemnare in istorie ca El a murit pe cruce. Cei de partea Lui cred ca El a inviat si este viu. Daca El este Dumnezeu, asa cum cred eu, El este prezent peste tot si te poate ajuta.
Nu conteaza daca nu crezi aceasta. Cand Marco Polo s-a intors din calatoriile sale in Asia in secolul XIV si a spus ca a fost in locuri unde sunt oameni galbeni si au ochi inclinati, ca ei scriu pe randuri verticale in loc de orizontale, el a fost denumit "Marco Polo mincinosul".
Probabil ca exista un graunte de adevar in ceea ce considera cineva a fi o minciuna.
Daca experimentul nu are nici un fel de rezultate, vei avea de spus o intamplare amuzanta si vei fi mai adancit in necredinta ta.
Acum imagineaza-ti ca acest Isus, care este numai o fantezie, sta in fata ta. Ce ai spune daca intr-adevar ar sta acolo? Fiecare din noi poarta conversatii imaginare cu membrii familiilor noastre care nu sunt prezenti, sau chiar cu prieteni si iubiti care sunt departe. Nu exista cineva care sa nu aiba asemenea discutii imaginare.
Imagineaza-ti deci ca vorbesti cu Isus. Nu folosi fraze religioase. El este obosit de expresii stereotipe, spuse de oameni fara a fi convinsi. Cei care L-au condamnat la moarte, cu o seara inainte au rostit rugaciuni frumoase. Daca crezi ca invataturile Lui nu sunt corecte, spune-I si asta. Spune-I ca Il consideri o plasmuire a imaginatiei tale, ca doar te amuzi, ca ai dori sa duci o viata de autoimplinire pe plan profesional si in petrecerea timpului liber. El a auzit cuvinte mai rele. Cand ai Lui L-au pus sa jure, El nu S-a suparat. El cunoaste starea lor spirituala.
Te pot asigura ca ce spui la inceput va fi doar un monolog. Dar fa asta si in ziua urmatoare, si spune-I: "Daca intr-adevar existi, ceea ce eu contest, as avea sa-ti pun cateva intrebari serioase. Ce fel de Dumnezeu esti? Se spune ca esti atotputernic si bun. Atunci ce-i cu toata tragedia si suferinta in lume?"
Vorbeste-I despre cele mai grele situatii prin care ai trecut in viata. In fata celuilalt scaun gol, continua monologul despre relelele din lumea aceasta. Apropo, s-ar putea sa-ti amintesti sa-I spui despre unele rele pe care le-ai facut chiar tu. Nu mai este nimeni altcineva in camera. Doar aminteste raul care ti s-a facut si pe care l-ai facut. Este foarte utila o asemenea descarcare a mintii de lucrurile care o impovareaza, chiar daca nu este nimeni sa asculte. (In sedintele de consultatie psihiatrica tip Freud, psihiatrul sta in spatele pacientului, pentru ca acesta sa nu vada pe nimeni).
A treia zi, stai din nou in fata unui fotoliu, si spune-I despre lucrurile frumoase si binele pe l-ai intalnit. S-ar putea sa-ti amintesti ca deseori ai neglijat sa arati recunostinta. Ai vazut flori frumoase. Ai citit sau ai intalnit oameni buni si mari. Te miri cum s-au putut dezvolta asemenea personalitati minunate, si atat de multe genii intr-o lume rea. Spune-I cum esti uimit de cat de mare este cerul si de multimea stelelor. Mentioneaza soarele care da lumina si viata si celor rai si celor buni.
Gandeste-te cat ar fi de dragut daca ai putea fi ca ele, raspandind lumina bucuriei, adevarului si dragostei. Intreaba-L pe Isus cum sa fii un asemenea model de viata.
Daca reusesti sa dai curs tuturor sugestiilor mele si sa pui cu seriozitate intrebarea: " Cum pot sa aduc fericire in viata celor pe care ii intalnesc si sa aduc un zambet pe buzele lor?", atunci monologul tau va deveni dialog.
Nu pot sa-ti spun exact ce va raspunde, pentru ca nu sunt Isus. El stie ca fiecare om este unic si asa da raspunsurile, dar El iti va vorbi".
Cunosc un credincios care a facut exact asa cum am spus mai sus, ajungand sa vorbeasca cu Isus. El a facut asa in fiecare zi, timp de mai multi ani. Unul din cei prezenti la moartea sa, a povestit ca ultimul sau gest, inainte de clipa mortii, a fost sa-si intinda mana spre Prietenul nevazut din acel fotoliu, pe care intotdeauna L-a pastrat langa patul lui.
Dovezi despre existenta lui Isus gasesti aici.
Mai poti avea una decisiva: sa vorbesti tu insuti cu El.
*preluat din "Isus, prietenul teroristilor" de Richard Wurmbrand*
Monday 30 March 2009
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Posts
Am intrat intamplator pe acest blog si ma bucur ca am facut-o pentru ca am gasit articole interesante Inainte sa accesez aceasta pagina am citit un articol intitulat "De ce Dumnezeu întârzie să ne îndeplinească rugăciunile?". Un posibil raspuns era ca poate cerem ceva aparent bun(sanatate, sa zicem) si odata dobandita, o folosim pentru a face rau celor din jurul nostru sau noua insine. Si ma gandesc la situatia mea: am foarte nevoie de un serviciu si, pe masura ce trece timpul, devin tot mai deznadajduita si imi agravez problemele de sanatate pe care le am. Dumnezeu a intervenit in mod minunat de cateva ori in viata mea, asa ca-I cunosc puterea si ma rog mereu sa ma ajute si de aceasta data. Dar ajutorul nu mai vine, tocmai acum cand am cea mai mare nevoie. Suferim si eu si familia mea
ReplyDeletesi nu vad rostul, de ce nu imi mai da o sansa; si-a intors fata de la mine si ma lasa sa ma prapadesc?. Stiu ca judecata mea e limitata si nu se compara cu a Lui dar nu pot sa nu ma intreb daca nu cumva m-a lasat asa, in voia circumstantelor. Am facut tot felul de promisiuni pe care stiu sigur ca o sa le indeplinesc pentru ca experienta aceasta m-a marcat profund (o zi pe saptamana dedicata exclusiv ajutorarii altor persoane, renuntarea la cat mai multe din pacatele pe care le tot spun la spovedanie si alte promisiuni care implica o schimbare radicala de viata si mod de gandire). Cum poate fi un serviciu rau in viata mea si cum ma ajuta aceasta situatie de criza, care ma omoara incet incet. Nu stiu ce mi-a mai ramas de facut in plan spiritual. Decat sa continui cu rugaciunea si sa sper ca, desi am
gresit foarte mult sunt iertata prin jertfa Domnului Hristos si voi primi singurul lucru pe care-l mai cer si singurul lucru pe care-l voi cere pentru mine pana la sfarsitul vietii mele(sa am un venit modest din care sa pot trai) pana cand nu va fi prea tarziu. Nu vreau sa cersesc sau sa traiesc pe banii altcuiva. Si cred ca nici Domnul nu vrea asta.
Ma bucur ca ti-am putut fi de folos. Stiu ca e greu, toti avem in viata noastra momente in care lupta pare pierduta si sunt groaznice. Nu stiu de ce treci prin situatia asta, poate e felul lui Dumnezeu de a te intari, de a iti testa credinta, pentru ca nu poti vorbi de o credinta trecuta prin foc, daca nu a fost testata in foc.
DeleteCe pot sa iti spun sigur, din experienta personala, e ca Dumnezeu de cele mai multe ori intervine fix atunci cand ajungem la capatul rabdarii, cand credem ca nimic nu ne mai poate salva. Tocmai pentru a vedea cat de mare este El si ca nimic nu este imposibil.
O sa ma rog pentru tine, Dumnezeu sa te intareasca si sa iti dea puterea de a birui.