N-a vrut Satan sa ajunga Isus in Gadara. De aceea a starnit furtuna si au ramas ucenicii cu gura cascata vazandu-L pe Isus cum Se cearta cu marea. Erau pescari buni, cu experienta si tineau tare de carma, dar atunci au fost umiliti.
In Gadara au fost intampinati de unul in pielea goala, cu domiciliul in morminte, stapanit de demoni. Nu stim de ce Isus a stat de vorba cu ei, de ce a ascultat rugamintea lor, ne scapa teologia asta. I-a intrebat cati sunt. Erau vreo sase mii, mult prea multi, si I-au cerut lui Isus sa-i trimita in porci. Porcii erau doua mii, deci cam trei draci pe un porc, si porcii s-au aruncat in mare; dracii in porcari, pentru ca l-au trimis pe Isus din satul lor, sa nu mai faca si alte pagube.
Porcii din Gadara au fost cei mai scumpi porci de pe fata pamantului. Pentru amarastenii aia, porcii au fost mai importanti decat ei insisi. Cand a venit Isus la ei, n-au avut timp sa asculte predica, n-au avut timp de predica, de suflet, de partasie cu ucenicii. Ei pasteau porci. Miroseau ingrozitor, erau evrei vopsiti, aveau nevoie de altfel de viata, dar nu le pasa.
De aceea nu ne pocaim, de aceea nu respiram aerul curat al cerului, pentru ca avem de pascut porcii pamantului, catelul pamantului si alte lighioane.
Porcii au fost mai importanti si decat nenorocitul acela dezbracat. Subiect de ras sau mila, prostul satului, clovnul era condamnat definitiv de comunitate. In loc sa se bucure tot satul ca omul a fost eliberat din robia diavolului, s-au rasculat, s-au maniat pentru risipa, pentru pierdere. Sufletul omului aceluia era mult mai ieftin si decat sarma din ratul porcilor.
De aceea e atat de slaba evanghelizarea si marturisirea lui Hristos, pentru ca suntem ocupati cu porcii Gadarei, tabieturi, obiceiuri, lene, munca, stres, alergare. Nu suntem gata sa murim ca bob de grau, nu suntem gata sa daruim resursele, sa ne jertfim. Porcii Gadariei au fost mai importanti si decat Isus. Era prima si ultima zi in Gadara. O ocazie uriasa pierduta. A fost invitat Isus sa plece din satul lor si Domnul a ascultat in ziua aceea si de draci, si de porcari. Oricum, dracii le erau superiori. Ei cunosteau si Numele lui Dumnezeu, stiau ca Isus avea putere, stiau ca ei au un sfarsit si se infiorau.
Multi azi nu au credinta nici cat un drac. Isus pleaca de acolo si nu-l ia cu El nici pe cel vindecat, ci-l trimite la familie si la slujirea de a fi o marturie in cetate.
Gadara a fost un loc prea scump pentru Isus. A vrut sa lase urme adanci acolo, dar ei si-au dorit ca tinutul lor sa fie locul unde nu se intampla nimic niciodata.
*preluat din "Dulcele sarut al singuratatii" de Vladimir Pustan*
Monday, 16 March 2009
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment