Mai cheama-mi iar, Isus, a mea fiinta

de Cristina-Magdalena Francu

Mai cheama-mi iar, Isus, a mea fiinta
Cu dor fierbinte sa-Ti dea inchinare.
Suspinul rugilor din odaita
Sa il destainuie de prin unghere.

Mai spune-mi care-i voia-n a mea viata
Cand Sfantul Tau Cuvant eu il deschid
Si-o scrie pe a inimii tablita;
Poruncile-i in mine sa le-nchid.

Mai stoarce-mi ale ochilor izvoare
Sa-mi plang raceala si greul pacat
Si sterge acele lacrimi care
S-au scurs la glasul Tau induiosat.

Mai creste-mi flori pe-a inimii colina,
Desteleneste iar al ei ogor
Ca-l napadira spini si buruiana
Si va veni culesul roadelor.

Mai mistuie-mi dorintele straine
Si-atatea ganduri ce m-au departat
De-mparatia sfanta si de Tine,
Iar sufletul adanc l-au tulburat.

Mai vineca-mi ranile sangerande
De greaua-naintare catre Cer,
Iar urmele de pasi ce sunt marunte
Le indeseste caci ma simt stingher.

Mai toarna-mi inca-o data untdelemnul,
Sa fiu umplut de Duhul Tau cel Sfant.
Din mine sa tasneasca iar izvorul
Care sa ude un brazdat pamant.

Mai lasa-mi har peste a mea lucrare
Si ungere de sus, te rog, sa-mi dai.
Din zi in zi sa creasca tot mai mare
Haru-Ti divin, pan' voi ajunge-n Rai.

*preluat de pe www.resursecrestine.ro*