Petre Tutea despre Dumnezeu

A şti la scară umană poate fi folositor, dar în nici un caz mântuitor.

Iisus Hristos este eternitatea care punctează istoria.

Revelaţia este intervenţia directă a Divinităţii.

Şi convingerea mea este ca suferinţa rămâne totuşi cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu.

O personalitate este aceea care se dăruieşte, nu se justifică.

Rugăciunea ne arată că umilinţa înalţă, iar nu coboară pe om.

Trebuie să ne golim de prea plinul Eu, ca să mai intre în noi un pic de Dumnezeu.

Acum, mai la bătrâneţe, pot să spun că fără Dumnezeu şi fără nemurire nu există adevăr.

A fi creştin înseamnă a coborî Absolutul la nivel cotidian.

Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri.

Rugăciunea este expresia unui suflet religios care recunoaşte o putere supranaturală care-i asigură eliberarea din înlănţuirea limitelor personale şi cosmice.

Creştinismul este o religie absolută, dar, vorba lui Gandhi, are un cusur: e prea perfect! Poţi să-l imiţi, imperfect, dar una e imitarea şi alta e participarea care te face să te realizezi în tine, prin el, în mod total.

Sunt trei mari iluzii ale omului istoric: progresul infinit, autodesăvârşirea şi autosalvarea.

Nu am fost şi nu sunt antisemit, pentru că ar însemna să fiu anticreştin. Pentru că, să fim cinstiţi, Cristos nu e din Fălticeni.

Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul.

*preluate de pe www.citatepedia.ro*