Un gand scurt

"Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel."" Matei 19:28

Asta le spunea Domnul Isus celor doisprezece ucenici. Ucenici printre care se numara si Iuda, cel care avea sa-L vanda pentru treizeci de arginti amarati. 

Oare nu stia Domnul Isus cum avea sa moara? Cine avea sa Il tradeze? Si atunci cum le poate spune aceste cuvinte? 

Eu unul cred ca Domnul Isus a sperat pana in ultima clipa ca Iuda nu va aluneca. Ca nu Il va vinde si ca Ii va putea salva sufletul. Ar fi venit oricum moarte pe cruce? Da, pentru ca aceasta era misiunea pentru care Dumnezeu s-a intrupat, insa Iuda s-ar fi putut salva. 

Oare noi ne putem salva de pacatele care ne asteapta dupa colt? Cele pe care Dumnezeu le vede in viitorul nostru, dar pe care noi putem alege sa le facem sau nu. Avem liberul arbitru, Dumnezeu, in dragostea Lui, ne lasa sa alegem, sa fim sfinti sau sa fim pacatosi. Ce alegi?

O viata de biruinta

Dumnezeu sau tonomat?

In ultima vreme am tot auzit despre diverse proorocii, despre descoperiri si asa mai departe. Si pare ceva bun, nu? Dar oare cate sunt adevarate?

Ca exemplu: doi tineri au o relatie si vine o persoana din biserica la unul din ei si ii spune ca Dumnezeu i-a spus ca partenerul nu este cel dorit de El si ca e mai bine sa se desparta. Ce faci intr-un astfel de caz?


Inainte de a citi mai departe, gandeste-te bine ce ai face tu.


De multe ori noi incercam sa il transformam pe Dumnezeu intr-un tonomat. Sa ma casatoresc cu X sau cu Y? Sa plec in misiune sau nu? Sa fac una sau alta? Nu e rau ca noi cautam un raspuns de la El, pentru ca e clar ca Domnul e singurul in masura sa dea raspunsurile corecte, problema este cum le cautam. Una doua mergem la un grup de rugaciune, ca poate vreun frate sau vreo sora va avea vreo descoperire de la Domnul. Si uite asa nu trebuie sa mai investim noi timp in relatia cu Dumnezeu, bagam o fisa si primim raspunsul. Intreaba-te crestine, asta e Dumnezeul pe care il vrei?

Sa cauti raspunsuri asa, e ca si cum te-ai duce in statia de autobuz si ai face sondaj, sa ma casatoresc cu X sau cu Y. Sansele de a primi un raspuns prost sunt la fel de mari.


De ce? Eu unul cred ca Dumnezeu vrea o relatie persoanla cu fiecare dintre noi, o relatie in care e nevoie de timp petrecut in rugaciune, in citirea Cuvantului, in meditatie. Cat timp esti pregatit sa investesti?


Vei primi inapoi proportional cu investitia facuta. Exact ca la economie.

Nu zic sa nu iei in seama o proorocie atunci cand ea este facuta. Biblia spune foarte clar sa nu dispretuim proorociile ci sa le evaluam si sa vedem daca sunt de la Dumnezeu. Dar una este o descoperire facuta si una este sa cauti tu cu tot dinadinsul. Una este ca Dumnezeu sa iti descopere ceva si alta este sa cauti tu cu disperare.

Eu cred si am experimentat pana acum un Dumnezeu care ti se dezvaluie in rugaciune, in citirea Cuvantului, in meditatie la Cuvantul si voia Lui. Si in plus, in trairea Cuvantului Sau.

Nu cauta proorocii cand relatia ta cu Dumnezeu e la pamant, pentru ca oricum nu vei avea suficienta intelepciune sa distingi de unde vine si daca e buna sau nu.

Cauta-l pe Dumnezeu, lasa ingrijorarile deoparte si adanceste-te in Cuvantul Lui. Da-i timpul tau, construieste relatia ta personala cu Dumnezeu si atunci sa vedem daca mai ai nevoie de descoperiri.

Revenind la exemplul de mai sus, i-as spune omului care imi spune aceasta "proorocie" ca eu astept un astfel de raspuns direct de la Dumnezeu. De ce? Pentru ca nu cred ca aceste cuvinte pot veni de la Dumnezeu, Dumnezeu nu da astfel de proorocii, El ne invata, El ne zideste, El ne imbarbateaza. Niciodata o profetie adevarata nu darama. Iar referitor strict la acest caz, daca amandoi tinerii au o relatie de calitate cu Dumnezeu, eu nu cred ca e nevoie de un prooroc sa le spuna ce e bine si ce nu. Cugetul lor le va spune, Dumnezeu le va vorbi in inima lor. Asta numai daca au o relatie sincera si curata cu Dumnezeu. Iar daca relatia lor cu Dumnezeu e cu suisuri si coborasuri, au probleme si dureri in relatia cu Dumnezeu, ultima problema a lor trebuie sa fie casatoria. Pe primul loc trebuie neaparat sa fie relatia cu Dumnezeu, dupa care Dumnezeu ii va lumina. Relatia asta te ajuta sa te sfintesti? Te apropie de Dumnezeu? Sau te trage in jos? Oare nu asa se pune corect problema? Stim ca voia lui Dumnezeu este sfintirea noastra, ce ne ajuta si ce ne pune piedici? Oare nu asa trebuie evaluat totul?

Si cred ca asta se aplica in orice domeniu. Vrei sa pleci misionar? Ce relatie ai cu Dumnezeu? Pleci sa darami sau sa zidesti?

Vrei sa fii pastor si cauti o proorocie sa vezi daca e voia lui Dumnezeu pentru tine? Ce relatie ai cu Dumnezeu? Darami biserica sau o zidesti?

Din ceea ce am vazut eu in Biblie, Dumnezeu foloseste proorocia ca mod exceptional de avertizare, de incurajare, de zidire. Nu o foloseste pentru a ne ghida pe noi ca pe niste robotei la stanga si la dreapta. Dumnezeu vrea sa ne folosim capul, sa avem curajul de a lua decizii, si vom fi capabili sa facem asta doar atunci cand vom avea o relatie corecta cu El.

Asa ca daca tu cauti un Dumnezeu adevarat, viu, pune mana si investeste timp in relatia cu El. Orice ti-ar spune mintea ta. De multe ori mintea ne spune ca nu avem timp sa asteptam raspunsul lui Dumnezeu, totul ne trebuie acum: "daca trece ocazia de casatorie pe langa mine?", "daca pierd ceva important?", "am nevoie de raspunsuri rapid ca sa stiu ce decid". Oare nu ne spune Dumnezeu ca e placut "sa asteptam in tacere raspunsul Lui"?. Oare nu stim noi ca El niciodata nu intarzie? Ca la El totul e posibil? Oare graba noastra nu vine tocmai din necredinta in faptul ca El se ingrijeste de noi, in cele mai mici amanunte?  Lasa la o parte celelalte lucruri, investeste, investeste, investeste. Si vei primi inapoi ce ai semanat. Te rog, nu il transforma pe Dumnezeu intr-un tonomat, bagi fisa si primesti raspunsul, trateaza-l ca pe un prieten si El te va trata la fel.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Am fost clopot - Traian Dorz

Scurt-metraj pe marginea poeziei omonime a lui TRAIAN DORZ, marele poet crestin român care a pãtimit îndelung sub regimul comunist. Substanta filmului se încheagã printr-un colaj de intense trãiri ...

de la Vladimir Pustan - Boii lui Elisei

In ziua aceea cele douasprezece perechi de boi ale lui Elisei abia mergeau. Doi cate doi, prinsi la plug de dimineata si acum era dupa-amiaza. Se puneau in genunchi cand nu mai puteau, dar Elisei nu striga niciodata la ei. Erau boi buni, ii avea de mult si tinea la toti. Ochii lor blanzi si laptosi parca ii intorceau iubirea inapoi. Asteptau seara izbavitoare cand acasa se puteau pune jos cu boturile umede de apa rece.
S-au oprit din mersul lor de armata tacuta cand Elisei, stapanul lor, si-a pus mana streasina la ochi. In zare, dinspre pustie, venea un om grabit. Mantia o tinea in mana si a aruncat-o peste Elisei. Asta era totul si asta insemna ca Ilie isi desemnase inlocuitorul, cel care avea sa conduca scoala de prooroci, cel ce avea sa fie proorocul numarul unu din Israel. Ilie a plecat si Elisei s-a intors spre boi. Perechea cu care mergea el de obicei, cei mai dragi lui, il privea tot cu ochii aceia blanzi si obositi. S-a apropiat, i-a sarutat si, in loc sa-i duca la apa rece, a implantat cutitul in gatul fiecaruia. Cu gesturi repezi si lacrimi in ochi a facut altare din juguri si pluguri si car si i-a adus ca jertfa.
Apoi s-a dus in lucrare. Trebuia sa-l vada neaparat pe Ilie cum se urca la cer, ca sa primeasca dubla putere din puterea lui.
In acea zi perechea de boi a fost pe rand si slujire, si jertfa. Aceasta vrea Hristos de la noi: sa fim gata pentru amandoua. Isus ne ofera, obligatoriu, pentru cununa si jugul, si crucea.
Si jugul inseamna truda de fiecare zi pentru Domnul in soarele sfarsitului de lume, tragand brazde adanci in ogorul lumii, destelenind pamantul blestemat, aducand binecuvantarea. Jugul este sa apartii cu tot ce ai, adica timp, talente, resurse materiale, dar absolut totul, Imparatiei lui Dumnezeu, gata oricand sa porti povara crestinului singur, neinteles, gata oricand sa porti ocara.
Iti trebuie disponibilitatea de a purta si crucea atunci cand se va cere. Am auzit in biserici atatea explicatii hazlii despre ce ar fi crucea: o soacra limbuta, o boala incurabila, un sot betiv, un copil cu cercel in ureche, un sef care urla.... Nimic din toate aceastea. Probabil ca atunci cand Isus cerea purtarea crucii pentru El, erau pe marginea unui sant, unde de dimineata se implantasera doua-trei cruci cu evrei rastigniti. Poate inca se mai auzeau strigatele agoniei. Nici un ucenic nu s-a gandit la soacra, ci numai la a fi gata oricand sa moara pentru Isus.
Boii lui Elisei au ajuns acasa doar unsprezece perechi. O pereche devenisera jertfa, pentru ca nu poti fi proorocul lui Dumnezeu, daca nu ai invatat ca umblarea cu El presupune si jugul, si arderea, ca dincolo de demagogia versetelor spuse la un pahar de suc cu fratii, dincolo sau poate deasupra troneaza umbra jugului si a crucii. Esti gata pentru amandoua?

*preluat din "Dulcele sarut al singuratatii" de Vladimir Pustan

De ce treci prin incercari?

PREDICI***VLADIMIR PUSTAN***BINECUVANTARI SI LACRIMI
Asculta mai multe audio Muzica »