Casting Crowns - Praise you in this storm

Casting Crowns - Te laud in furtuna

Eram sigur ca pana acum ai fi venit
Si ne-ai fi sters lacrimile, ca Ai fi salvat ziua,
Dar inca o data, spun "Amin" si inca ploua,

Tunetul se rostogoleste si aud vocea Ta soptind prin ploaie,
"Sunt cu tine"
Si cand mila Ta cade,
Imi ridic mainile si laud pe Dumnezeu care da si ia
Te voi lauda in aceasta furtuna,
 Si imi voi ridica mainile
Pentru ca Tu esti cine esti,
Indiferent unde sunt eu,
Fiecare lacrima varsata, Tu o tii in mana Ta,
Niciodata nu te-ai indepartat de mine,
Si desi inima imi este franta,
Te voi lauda in aceasta furtuna,

Imi aduc aminte cand ma poticneam in vant,
Mi-ai auzit plansul,
M-ai ridicat din nou,
Puterea mea e aproape dusa,
Cum pot oare continua,
Daca nu Te pot gasi,


Tunetul se rostogoleste si aud vocea Ta soptind prin ploaie,
"Sunt cu tine"

Si cand mila Ta cade,
Imi ridic mainile si laud pe Dumnezeu care da si ia
 Te voi lauda in aceasta furtuna,
Si imi voi ridica mainile

Pentru ca Tu esti cine esti,
Indiferent unde sunt eu,
Fiecare lacrima varsata, Tu o tii in mana Ta,
Niciodata nu te-ai indepartat de mine,

Si desi inima imi este franta,
Te voi lauda in aceasta furtuna,

Imi ridic ochii inspre dealuri,
De unde va veni ajutorul meu?
Ajutorul meu vine de la Domnul,
Creatorul cerului si al pamantului,

Imi ridic ochii inspre dealuri,
De unde va veni ajutorul meu?
 Ajutorul meu vine de la Domnul,
Creatorul cerului si al pamantului,

Te voi lauda in aceasta furtuna,
Si imi voi ridica mainile

Pentru ca Tu esti cine esti,
Indiferent unde sunt eu,
 Fiecare lacrima varsata, Tu o tii in mana Ta,
 Niciodata nu te-ai indepartat de mine,

Si desi inima imi este franta,
Te voi lauda in aceasta furtuna,

Ai obosit?

Cateodata ne simtim foarte obositi. Parca nu mai avem energie pentru a merge inainte, pentru a lupta pe mai departe. Ai simtit asta vreodata? Eu da.

Te trezesti dimineata si ti-ai dori ca asta sa nu se fi intamplat, pentru ca simti ca nu poti face fata zilei care urmeaza. Toate iti merg prost de ceva vreme si parca orice ai face tot prost iese. Nimic nu merge.

Si lucrul asta iti submineaza cel mai mult dorinta de a lupta. Parca una e atunci cand ai esuat in ceva si alta cand se intampla in mod constant. Iti vine sa pui armele jos si sa te dai batut. Dar ce ar trebui sa se intample pentru a te ridica?

Unii vor veni si iti vor declama versete biblice, ceea ce nu este rau, insa de cele mai multe ori nu simti ca oamenii aia te inteleg cu adevarat. Lupi moralisti gasesti peste tot, mai ales prin biserici si intotdeauna au la ei pachetul de versete biblice. Insa tu ai nevoie de oameni pe care sa ii simti aproape, nu de cuvinte reci.

Ce faci atunci cand simti ca esti la pamant, ca nimeni nu este langa tine, ca ai obosit sa tot lupti si parca sa nu ajungi nicaieri?

Nu cred ca exista o reteta, suntem diferiti, insa iti voi spune ce fac eu. Incerc sa fac liniste in jurul meu si ma uit inapoi, in viata mea, sa vad de cate ori am fost in aceeasi situatie, de cate ori am simtit aceleasi lucruri. Ma uit la toate lucrurile minunate pe care Dumnezeu le-a facut in viata mea, la tot ce parea imposibil si totusi s-a intamplat, la toate datile cand nu Il simteam acolo si totusi El era si este. De ce acum lucrurile ar sta diferit?

Sigur, ziua de azi pare mai rea decat ce a fost in trecut insa asta nu inseamna ca si asa este. Si chiar daca ar fi, are rost sa ma dau batut si toata lupta din trecut sa fi fost in zadar? Degeaba am plans, am strans din dinti, m-am zbatut? Doar ca azi sa pun armele jos?

Fiecare decide in dreptul sau, nimeni nu poate lua decizia de a lupta si a merge inainte pentru tine. Tu trebuie sa te hotarasti daca totul a fost degeaba, te-ai chinuit si luptat fara rost, sau dai un sens acestei zbateri.

Ce alegi?

Cum vine izbavirea?

Citind 2 Cronici 20:1-30 am realizat ceva, acolo putem gasi un indrumar spre biruinta data de Dumnezeu. Imparatul Iosafat a venit la putere intr-o perioada foarte tulbure, regatul Israel se destramase iar la putere se perindau tot felul de oameni. Unii isi puneau incredere in tot felul de zei, de aliante militare, iar altii isi puneau increderea numai si numai in Dumnezeu. Stim noi care sunt cei care au obtinut izbavirea?

Haideti sa vedem pasii pe care i-a urmat Iosafat, in lupta lui.

1. Si-a indreptat fata spre Dumnezeu

În spaima sa, Iosafat şi-a îndreptat faţa să caute pe Domnul, şi a vestit un post pentru tot Iuda. ( v. 3)


2. L-a laudat pe Dumnezeu si s-a smerit inaintea Lui, recunoscandu-L ca pe singurul Dumnezeu care poate aduce izbavire

Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, nu eşti Tu Dumnezeu în ceruri şi nu stăpâneşti Tu peste toate împărăţiile neamurilor? Oare n-ai Tu în mână tăria şi puterea, aşa că nimeni nu Ţi se poate împotrivi? 

Oare n-ai izgonit Tu, Dumnezeul nostru, pe locuitorii ţării acesteia dinaintea poporului Tău Israel, şi n-ai dat-o Tu pentru totdeauna de moştenire seminţei lui Avraam care Te iubea?

[...]
O, Dumnezeul nostru, nu-i vei judeca Tu pe ei? Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi, care înaintează împotriva noastră, şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!" (v. 6-12)

3. Tot poporul aflat sub stapanirea lui s-a smerit in fata lui Dumnezeu

Tot Iuda stătea în picioare înaintea Domnului, cu pruncii, nevestele şi fiii lor. (v.13)

4. Ei au crezut cuvantul rostit de Dumnezeu prin proorocul Iahaziel si au actionat pe baza acestuia. Au pornit la lupta increzatori, laudandu-L pe Dumnezeu

A doua zi, au pornit dis-de-dimineaţă spre pustia Tecoa. La plecarea lor, Iosafat a venit şi a zis: "Ascultaţi-mă, Iuda şi locuitorii Ierusalimului! Încredeţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, şi veţi fi întăriţi; încredeţi-vă în proorocii Lui, şi veţi izbuti." 
Apoi în învoire cu poporul, a numit nişte cântăreţi care, îmbrăcaţi cu podoabe sfinte, şi mergând înaintea oştirii, lăudau pe Domnul şi ziceau: "Lăudaţi pe Domnul, căci îndurarea Lui ţine în veac!"   (v. 20.21)


5. Nu au uitat, asa cum facem noi de multe ori, sa ii multumeasca Domnului pentru izbavirea pe care le-a dat-o.

A patra zi, s-au strâns în valea Beraca (Binecuvântare); unde au binecuvântat pe Domnul; de aceea au numit locul acesta valea Beraca, nume care i-a rămas până în ziua de azi. (v. 26)


Un alt verset care m-a pus pe ganduri, este versetul 22:
În clipa când au început cântările şi laudele. Domnul a pus o pândă împotriva fiilor lui Amon şi ai lui Moab şi împotriva celor din muntele Seir, care veniseră împotriva lui Iuda. Şi au fost bătuţi. 

In clipa cand au inceput cantarile si laudele, dusmanii au fost batuti. Israelitii nici macar nu au apucat sa scoata sabiile din tecile lor, lauda la adresa lui Dumnezeu a fost singurul lucru de care au avut nevoie pentru a isi infrange adversarii.

Ce am putea invata noi din lectia asta?

Dumnezeu sau tonomat?

In ultima vreme am tot auzit despre diverse proorocii, despre descoperiri si asa mai departe. Si pare ceva bun, nu? Dar oare cate sunt adevarate?

Ca exemplu: doi tineri au o relatie si vine o persoana din biserica la unul din ei si ii spune ca Dumnezeu i-a spus ca partenerul nu este cel dorit de El si ca e mai bine sa se desparta. Ce faci intr-un astfel de caz?


Inainte de a citi mai departe, gandeste-te bine ce ai face tu.


De multe ori noi incercam sa il transformam pe Dumnezeu intr-un tonomat. Sa ma casatoresc cu X sau cu Y? Sa plec in misiune sau nu? Sa fac una sau alta? Nu e rau ca noi cautam un raspuns de la El, pentru ca e clar ca Domnul e singurul in masura sa dea raspunsurile corecte, problema este cum le cautam. Una doua mergem la un grup de rugaciune, ca poate vreun frate sau vreo sora va avea vreo descoperire de la Domnul. Si uite asa nu trebuie sa mai investim noi timp in relatia cu Dumnezeu, bagam o fisa si primim raspunsul. Intreaba-te crestine, asta e Dumnezeul pe care il vrei?

Sa cauti raspunsuri asa, e ca si cum te-ai duce in statia de autobuz si ai face sondaj, sa ma casatoresc cu X sau cu Y. Sansele de a primi un raspuns prost sunt la fel de mari.


De ce? Eu unul cred ca Dumnezeu vrea o relatie persoanla cu fiecare dintre noi, o relatie in care e nevoie de timp petrecut in rugaciune, in citirea Cuvantului, in meditatie. Cat timp esti pregatit sa investesti?


Vei primi inapoi proportional cu investitia facuta. Exact ca la economie.

Nu zic sa nu iei in seama o proorocie atunci cand ea este facuta. Biblia spune foarte clar sa nu dispretuim proorociile ci sa le evaluam si sa vedem daca sunt de la Dumnezeu. Dar una este o descoperire facuta si una este sa cauti tu cu tot dinadinsul. Una este ca Dumnezeu sa iti descopere ceva si alta este sa cauti tu cu disperare.

Eu cred si am experimentat pana acum un Dumnezeu care ti se dezvaluie in rugaciune, in citirea Cuvantului, in meditatie la Cuvantul si voia Lui. Si in plus, in trairea Cuvantului Sau.

Nu cauta proorocii cand relatia ta cu Dumnezeu e la pamant, pentru ca oricum nu vei avea suficienta intelepciune sa distingi de unde vine si daca e buna sau nu.

Cauta-l pe Dumnezeu, lasa ingrijorarile deoparte si adanceste-te in Cuvantul Lui. Da-i timpul tau, construieste relatia ta personala cu Dumnezeu si atunci sa vedem daca mai ai nevoie de descoperiri.

Revenind la exemplul de mai sus, i-as spune omului care imi spune aceasta "proorocie" ca eu astept un astfel de raspuns direct de la Dumnezeu. De ce? Pentru ca nu cred ca aceste cuvinte pot veni de la Dumnezeu, Dumnezeu nu da astfel de proorocii, El ne invata, El ne zideste, El ne imbarbateaza. Niciodata o profetie adevarata nu darama. Iar referitor strict la acest caz, daca amandoi tinerii au o relatie de calitate cu Dumnezeu, eu nu cred ca e nevoie de un prooroc sa le spuna ce e bine si ce nu. Cugetul lor le va spune, Dumnezeu le va vorbi in inima lor. Asta numai daca au o relatie sincera si curata cu Dumnezeu. Iar daca relatia lor cu Dumnezeu e cu suisuri si coborasuri, au probleme si dureri in relatia cu Dumnezeu, ultima problema a lor trebuie sa fie casatoria. Pe primul loc trebuie neaparat sa fie relatia cu Dumnezeu, dupa care Dumnezeu ii va lumina. Relatia asta te ajuta sa te sfintesti? Te apropie de Dumnezeu? Sau te trage in jos? Oare nu asa se pune corect problema? Stim ca voia lui Dumnezeu este sfintirea noastra, ce ne ajuta si ce ne pune piedici? Oare nu asa trebuie evaluat totul?

Si cred ca asta se aplica in orice domeniu. Vrei sa pleci misionar? Ce relatie ai cu Dumnezeu? Pleci sa darami sau sa zidesti?

Vrei sa fii pastor si cauti o proorocie sa vezi daca e voia lui Dumnezeu pentru tine? Ce relatie ai cu Dumnezeu? Darami biserica sau o zidesti?

Din ceea ce am vazut eu in Biblie, Dumnezeu foloseste proorocia ca mod exceptional de avertizare, de incurajare, de zidire. Nu o foloseste pentru a ne ghida pe noi ca pe niste robotei la stanga si la dreapta. Dumnezeu vrea sa ne folosim capul, sa avem curajul de a lua decizii, si vom fi capabili sa facem asta doar atunci cand vom avea o relatie corecta cu El.

Asa ca daca tu cauti un Dumnezeu adevarat, viu, pune mana si investeste timp in relatia cu El. Orice ti-ar spune mintea ta. De multe ori mintea ne spune ca nu avem timp sa asteptam raspunsul lui Dumnezeu, totul ne trebuie acum: "daca trece ocazia de casatorie pe langa mine?", "daca pierd ceva important?", "am nevoie de raspunsuri rapid ca sa stiu ce decid". Oare nu ne spune Dumnezeu ca e placut "sa asteptam in tacere raspunsul Lui"?. Oare nu stim noi ca El niciodata nu intarzie? Ca la El totul e posibil? Oare graba noastra nu vine tocmai din necredinta in faptul ca El se ingrijeste de noi, in cele mai mici amanunte?  Lasa la o parte celelalte lucruri, investeste, investeste, investeste. Si vei primi inapoi ce ai semanat. Te rog, nu il transforma pe Dumnezeu intr-un tonomat, bagi fisa si primesti raspunsul, trateaza-l ca pe un prieten si El te va trata la fel.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Ce faci cand nu mai poti?

Toti trecem prin incercari, insa cel mai important lucru este cum trecem prin ele. Cu capul sus? Sau incovoiati de greutatea lor?
De multe ori, eu unul, am vrut sa ii spun Domnului ca nu mai pot, atunci cand incercarea era grea. Si chiar i-am spus acest lucru, l-am rugat sa ma izbaveasca si i-am spus ca nu mai pot sa duc. Insa, nu cred ca acest lucru este corect. De ce? Pentru ca Dumnezeu ne-a promis ca odata cu incercarea ne va da si puterea de a trece prin ea, ne-a promis ca nici o incercare nu va fi imposibil de dus. Totodata, avem exemple biblice de oameni care au rabdat in incercari si despre care Dumnezeu ne spune ca au fost oameni dupa voia Lui.

Iacov 5:10 Fraţii mei, luaţi ca pildă de suferinţă şi de răbdare pe proorocii, care au vorbit în Numele Domnului.

Iacov 5:11 Iată, noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat. Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov, şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul, şi cum Domnul este plin de milă şi de îndurare.

Practic, daca noi spunem ca nu mai putem, il facem pe Domnul mincinos, pentru ca el ne-a promis ca avem puterea de a trece peste greutati.

1 Corinteni 10:13 Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.

Si atunci? Cum sa ne comportam in incercare? Acum ceva timp, am citit o mica carticica din care voi scrie, in zilele urmatoare, cateva paragrafe interesante. Prin aceasta carticica, eu unul am inteles ca atunci cand incercarea vine peste mine, eu trebuie sa ii multumesc Domnului pentru ea. Pare ciudat, atunci cand sunt bolnav sa ii multumesc Domnului pentru boala? Sa ii multumesc ca sotia m-a parasit? Sa ii multumesc ca sunt prigonit din cauza Cuvantului? DA. Dumnezeu vrea sa ii multumim pentru TOATE lucrurile, si cele care ni se par bune pe moment, si pentru cele care ni se par rele. De ce? Asa iti arati credinta. Atunci cand tu ii multumesti Domnului pentru incercare, ii arati, de fapt, ca tu stii ca ai putere sa treci peste aceasta incercare si ca tu ai credinta in El. Stii ca El te va izbavi, pentru ca ti-a promis acest lucru.

1 Tesaloniceni 5:18 Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.

Pare imposibil. Doar pare. Atunci cand am trecut prin cea mai mare incercare pe care am avut-o pana acum, am gasit aceasta carticica. Si cand am citit acolo, ca Domnul vrea sa ii multumim pentru toate lucrurile, inclusiv pentru suferinta si incercari, am incercat sa aplic. M-am pus pe genunchi si i-am spus Domnului ca am inteles ca El asta vrea. Ca eu sa ii multumesc. Si ca ii multumesc, dar ca nu fac acest lucru din toata inima si ca El vede si stie asta. I-am spus ca fac asta, desi nu inteleg nimic. Nu inteleg de ce trebuie sa trec prin aceasta incercare, nu inteleg ce poate iesi bun din asta, dar ca ma incred in El si eu spun: "Multumesc". Si am perseverat in a face asta, in fiecare clipa. Iar atunci cand incercarea a trecut, am realizat. Am inteles de ce a trebuit sa trec prin asta. Si chiar daca nu as fi inteles, tot as fi continuat sa ii multumesc. Dumnezeu se bucura atunci cand noi ne incredem in El. Si avem atatea exemple. Iov, desi pedepsit, nu a ridicat glasul si nu a vorbit impotriva lui Dumnezeu, asa cum a fost ispitit. El era deja izbavit, de la inceputul incercarii, insa nu avea cum sa vada asta. Nici noi, de multe ori nu realizam ca vom fi izbaviti, atunci cand incercarea ne loveste si suntem ispititi sa capitulam.
Va indemn sa nu mai spuneti niciodata "nu mai pot", "e prea mult" ci sa spuneti "Doamne iti multumesc pentru aceasta incercare, stiu ca tu ma vei izbavi, chiar daca acum totul pare sa mearga prost. Ma incred in Cuvantul Tau." Va incumetati?