Showing posts with label vladimir pustan. Show all posts
Showing posts with label vladimir pustan. Show all posts
Monday, 25 January 2010
Sunday, 24 January 2010
Saturday, 23 January 2010
Thursday, 21 January 2010
Friday, 4 September 2009
Turneul Ciresarii in Bucuresti
Am fost aseara la Palatul Copiilor, la o seara absolut speciala. Nu am facut poze, nu am filmat, am fost mult prea absorbit de adevarurile predicate. Fratele Pustan a vorbit despre poverile pe care le ducem in spate, pe care refuzam sa le dam jos. Mult prea greu vom ajunge in Cer purtandu-le. Care sunt ele? Povara nesigurantei ( nu sunt bun de nimic, nu am nici un viitor), povara pacatului pe care il facem zi de zi si in mod repetat. Pacatul la care nu vrem sa renuntam. Dar mesajul nu s-a limitat la atat. Mie unul mi s-a parut mult mai adanc. Am realizat cat de meschin si egoist am fost in relatiile cu oamenii din jurul meu, cu oamenii pe care ii iubesc. Daca nu ii inteleg, automat ii resping. De ce? De ce? Cred ca din frica de a fi ranit, fug de suferinta si atunci ii ranesc eu pe ei, ca sa nu ma raneasca ei pe mine. M-am saturat de asta. Domnul Isus a venit sa ia suferinta asupra Lui, iar eu fug de ea cat ma tin picioarele. Nu voi mai fugi. Prefer sa ii ajut pe altii chiar daca eu va trebui sa sufar din asta. Asta trebuie sa fac, de asta am fost pus aici. Tu? De ce esti aici?
Wednesday, 26 August 2009
Tuesday, 25 August 2009
Interviu cu Vladimir Pustan
Te-ai intrebat de ce a predicat Vladimir Pustan intr-o biserica ortodoxa? Te-ai intrebat de ce poarta barba? Alfa acestea de la el! Acest interviu este realizat de Radio Hope!
Poti asculta interviul aici
Poti asculta interviul aici
Friday, 7 August 2009
Ce-am mai putea predica în luna august?
Fratele Pustan are acest talent, de la Dumnezeu, de a ne pune serios pe ganduri prin intermediul predicilor si editorialelor sale. Dumnezeu sa il binecuvanteze si il creasca pentru ca avem nevoie de astfel de slujitori.
Ce-am mai putea predica în luna august?
de Vladimir Pustan
Ce-am mai putea predica în luna august?
de Vladimir Pustan
Le-am putea spune surorilor că indiferent cât de cald este afară, să fie mai generoase cu inul şi bumbacul pus pe ele. Le-am putea spune că nivelul unui popor este măsurat după necesitatea de haine învelitoare pe care o resimte. Cu cât oamenii sunt mai proşti, cu atât au nevoie de haine mai puţine pe ei. Nu poţi fi la nesfârşit păstorul unei turme de maimuţe fără ca să beneficiezi de sporul de periculozitate pe care îl au îngrijitorii de la grădinile zoologice.
Le-am putea spune fraţilor să nu se mai spânzure. Doar în Depresiunea Beiuşului, în ultimele două săptămâni s-au spânzurat doi fraţi de-ai mei, nenorocind evanghelizarea şi mărturisirea lui Hristos în satele lor pentru mulţi ani.
N-a fost vorba de sepuku, nici de harakiri, n-a fost nimic ritualic, ci pur şi simplu laşitatea de a lua în piept viaţa aceasta nenorocită. Câtă vreme predicăm fără bucurie, trăim fără bucurie, când cerul ne este prezentat în cel mai bun caz ca un purgatoriu, când avem o viziune babiloniană asupra existenţei, ce să mai facă fraţii mei?
Continuarea aici
Monday, 4 May 2009
Hristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta şi mă voi bucura.
Am citit recent un articol, in care se vorbeste despre predica Pastorului Vladimir Pustan intr-o biserica ortodoxa. Citind comentariile publicate pe site, m-am intristat pentru ca e clar ca foarte multi oameni nu inteleg ce inseamna Hristos. Fratele Pustan este blamat pentru ca si-a facut semnul crucii si pentru tot felul de nimicuri. Unii spun ca a facut un pacat, altii spun ca predica nu a fost asa cum considerau ei ca e bine, etc. Dupa parerea mea, un singur lucru conteaza, Hristos a fost propovaduit! Punct!
Citind toate aceste reactii, mi-a venit in minte o comparatie biblica. Apostolul Petru a fost trimis de Dumnezeu sa vesteasca Evanghelia unui sutas roman, iar la intoarcere a fost, initial, blamat de ceilalti apostoli, care se considerau ei insisi "alesi", restul oamenilor fiind pentru ei necurati. Cam asta e ideea care se desprinde din toate comentariile. De ce s-a dus acolo si si-a mai facut si cruce pe deasupra? Pentru ca e clar ca Dumnezeu a avut un plan cu el acolo, altfel nu mai ajungea. Dumnezeu nu ar fi ingaduit. Sunt oare penticostalii mai sfinti decat baptistii? Ortodocsii decat catolicii? Exista o Biserica adevarata? DA!!! Este Biserica Domnului Isus si din ea nu fac parte penticostalii, baptistii, ortodocsii, catolicii, ci ucenicii Sai, cei care implinesc Cuvantul.
Matei 7:21 Nu orişicine-Mi zice: "Doamne, Doamne!" va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
Ioan 6:40 Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul, şi crede în El, să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi."
Personal, cred ca el si-a facut cruce pentru a nu fi o pricina de poticnire si din dragoste pentru Cuvantul Domnului pe care dorea sa il vada impartasit. A gresit? Nu cred asta, cred a facut exact ce trebuia. L-a propovaduit pe Isus Hristos, rastignit pentru pacatele noastre. Sa ne ajute Domnul sa fim si noi, macar, la fel de smeriti si pocaiti ca acesti oameni.
Ce drept avem noi sa judecam? Cred ca toata aceasta situatie, care cel mai probabil va mai starni controverse, se muleaza perfect pe urmatoarele versete biblice:
Care sunt roadele pe care Vladimir Pustan le-a adus? Domnul Isus Hristos stie, si El este si Cel care are dreptul sa il judece! Noi sa ne bucuram ca Domnul a fost propovaduit si asta e tot ce ar trebui sa ne intereseze. Domnul sa ne ajute la asta!
Filipeni 1:18 Ce ne pasă? Oricum: fie de ochii lumii, fie din toată inima, Hristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta şi mă voi bucura.
Mai jos gasiti aceasta predica:
Citind toate aceste reactii, mi-a venit in minte o comparatie biblica. Apostolul Petru a fost trimis de Dumnezeu sa vesteasca Evanghelia unui sutas roman, iar la intoarcere a fost, initial, blamat de ceilalti apostoli, care se considerau ei insisi "alesi", restul oamenilor fiind pentru ei necurati. Cam asta e ideea care se desprinde din toate comentariile. De ce s-a dus acolo si si-a mai facut si cruce pe deasupra? Pentru ca e clar ca Dumnezeu a avut un plan cu el acolo, altfel nu mai ajungea. Dumnezeu nu ar fi ingaduit. Sunt oare penticostalii mai sfinti decat baptistii? Ortodocsii decat catolicii? Exista o Biserica adevarata? DA!!! Este Biserica Domnului Isus si din ea nu fac parte penticostalii, baptistii, ortodocsii, catolicii, ci ucenicii Sai, cei care implinesc Cuvantul.
Matei 7:21 Nu orişicine-Mi zice: "Doamne, Doamne!" va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
Ioan 6:40 Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul, şi crede în El, să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi."
Personal, cred ca el si-a facut cruce pentru a nu fi o pricina de poticnire si din dragoste pentru Cuvantul Domnului pe care dorea sa il vada impartasit. A gresit? Nu cred asta, cred a facut exact ce trebuia. L-a propovaduit pe Isus Hristos, rastignit pentru pacatele noastre. Sa ne ajute Domnul sa fim si noi, macar, la fel de smeriti si pocaiti ca acesti oameni.
Ce drept avem noi sa judecam? Cred ca toata aceasta situatie, care cel mai probabil va mai starni controverse, se muleaza perfect pe urmatoarele versete biblice:
Luca 6:41 De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?
Luca 6:42 Sau cum poţi să zici fratelui tău: ,Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi' şi, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
Luca 6:43 Nu este nici un pom bun, care să facă rod rău, şi nici un pom rău care să facă rod bun.
Luca 6:44 Căci orice pom se cunoaşte după roada lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini.
Care sunt roadele pe care Vladimir Pustan le-a adus? Domnul Isus Hristos stie, si El este si Cel care are dreptul sa il judece! Noi sa ne bucuram ca Domnul a fost propovaduit si asta e tot ce ar trebui sa ne intereseze. Domnul sa ne ajute la asta!
Filipeni 1:18 Ce ne pasă? Oricum: fie de ochii lumii, fie din toată inima, Hristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta şi mă voi bucura.
Mai jos gasiti aceasta predica:
Thursday, 19 March 2009
Comoara din pieptul tau
Venim bogati pe lume. Comoara o purtam in vase de lut. Cu prima palma peste spate, doctorul ne invata sa plangem. Ca sa ne obisnuim cu el, cu plansul. Doar de murit, murim saraci, oricat de multe lucruri agonisim.
Ce face diferenta? Cand venim pe lume, venim cu o comoara de neimaginat - sufletul. Despre partea imateriala din noi Isus a zis ca este mai valoroasa decat toate bogatiile lumii: "Si ce-i foloseste unui om sa castige toata lumea daca-si pierde sufletul?" ( Marcu 8:36 ) Oare de ce a dat Isus atata valoare sufletului nostru, cand noi purtam de grija mai mult cainelui din cotet decat comorii din piept?
Datorita creativitatii. Un lucru este de valoare datorita omului de valoare care l-a creat. O vioara este valoroasa cand a lucrat-o Stradivarius, o motocicleta cand e facuta de Harley si Davidson, un tablou cand e iscalit de Rembrandt.
Sufletul este opera Marelui Creator, este suflarea Lui, poarta iscalitura Lui, de aceea e valoros. Sufletul e facut de Dumnezeu si e mai valoros decat toti Rembranzii, Stradivariusii la un loc, pentru ca ei sunt creaturi, dar El e vesnic.
Sufletul nostru e valoros pentru ca el nu are duplicate, copii, imitatii. Cu cat un lucru e mai rar, mai putin inseriat, cu atat este mai scump. Din sase miliarde de suflete, ca al tau nu-i nici unul. Esti unic. Si asta ar trebui sa te umple de bucurie si sa-I multumesti Creatorului pentru ingeniozitatea Sa. Trairile tale sunt unice, bucurii si intristari, spaime si nelinisti, extaz si agonie, toate acestea le traiesti ca nimeni altul. Esti irepetabil, esti fara sablon, tipar si serie. Esti unic...
Ceea ce mai da valoare sufletului nostru este trainicia. Toata lumea recunoaste un produs bun dupa cat tine, cat rezista. Ca sufletul nu-i nimic.
Va veni o vreme cand lumea nu va mai fi, timpul nu va mai exista, dar sufletul tau va depasi toate barierele si va fi vesnic, pentru ca e condamnat sa traiasca vesnic. Bucura-te! Prin sufletul tau ai "tinerete fara batranete si viata fara de moarte", pentru ca sufletul tau nu are varsta.
Sa-ti apreciezi sufletul si pentru potentialul sau! Un lucru e scump nu numai pentru ceea ce este, ci si pentru ceea ce va fi. Investitia in el intotdeauna e profitabila.
Dar ceea ce da cel mai mult valoare sufletului este pretul nespus de mare care s-a platit pentru el. Un lucru este considerat valoros, daca se plateste mult pentru el. Pentru sufletul tau Si-a dat Isus sangele, sange mai scump decat toate bogatiile universului. Te-a platit cu greu si pretul a fost nemaiauzit.
Un print de zece ani din India i-a daruit reginei Victoria a II-a un diamant. El este printre primele cinci diamante din lume. Dupa ce a terminat facultatea la Londra, acel print s-a dus la regina si i-a spus: "Va rog sa-mi permiteti sa mai vad si sa mai pun o data mana pe diamantul pe care vi l-am daruit cand eram copil." "De ce?" a intrebat regina. "Pentru ca atunci nu stiam ce valoare are." Poate dupa ce vei citi aceste randuri iti vei privi altfel sufletul.
Pentru el se da batalia intre Dumnezeu si diavol, dar tu alegi cui sa-i incredintezi comoara din piept.
*preluat din "Dulcele sarut al singuratatii" de Vladimir Pustan"
Ce face diferenta? Cand venim pe lume, venim cu o comoara de neimaginat - sufletul. Despre partea imateriala din noi Isus a zis ca este mai valoroasa decat toate bogatiile lumii: "Si ce-i foloseste unui om sa castige toata lumea daca-si pierde sufletul?" ( Marcu 8:36 ) Oare de ce a dat Isus atata valoare sufletului nostru, cand noi purtam de grija mai mult cainelui din cotet decat comorii din piept?
Datorita creativitatii. Un lucru este de valoare datorita omului de valoare care l-a creat. O vioara este valoroasa cand a lucrat-o Stradivarius, o motocicleta cand e facuta de Harley si Davidson, un tablou cand e iscalit de Rembrandt.
Sufletul este opera Marelui Creator, este suflarea Lui, poarta iscalitura Lui, de aceea e valoros. Sufletul e facut de Dumnezeu si e mai valoros decat toti Rembranzii, Stradivariusii la un loc, pentru ca ei sunt creaturi, dar El e vesnic.
Sufletul nostru e valoros pentru ca el nu are duplicate, copii, imitatii. Cu cat un lucru e mai rar, mai putin inseriat, cu atat este mai scump. Din sase miliarde de suflete, ca al tau nu-i nici unul. Esti unic. Si asta ar trebui sa te umple de bucurie si sa-I multumesti Creatorului pentru ingeniozitatea Sa. Trairile tale sunt unice, bucurii si intristari, spaime si nelinisti, extaz si agonie, toate acestea le traiesti ca nimeni altul. Esti irepetabil, esti fara sablon, tipar si serie. Esti unic...
Ceea ce mai da valoare sufletului nostru este trainicia. Toata lumea recunoaste un produs bun dupa cat tine, cat rezista. Ca sufletul nu-i nimic.
Va veni o vreme cand lumea nu va mai fi, timpul nu va mai exista, dar sufletul tau va depasi toate barierele si va fi vesnic, pentru ca e condamnat sa traiasca vesnic. Bucura-te! Prin sufletul tau ai "tinerete fara batranete si viata fara de moarte", pentru ca sufletul tau nu are varsta.
Sa-ti apreciezi sufletul si pentru potentialul sau! Un lucru e scump nu numai pentru ceea ce este, ci si pentru ceea ce va fi. Investitia in el intotdeauna e profitabila.
Dar ceea ce da cel mai mult valoare sufletului este pretul nespus de mare care s-a platit pentru el. Un lucru este considerat valoros, daca se plateste mult pentru el. Pentru sufletul tau Si-a dat Isus sangele, sange mai scump decat toate bogatiile universului. Te-a platit cu greu si pretul a fost nemaiauzit.
Un print de zece ani din India i-a daruit reginei Victoria a II-a un diamant. El este printre primele cinci diamante din lume. Dupa ce a terminat facultatea la Londra, acel print s-a dus la regina si i-a spus: "Va rog sa-mi permiteti sa mai vad si sa mai pun o data mana pe diamantul pe care vi l-am daruit cand eram copil." "De ce?" a intrebat regina. "Pentru ca atunci nu stiam ce valoare are." Poate dupa ce vei citi aceste randuri iti vei privi altfel sufletul.
Pentru el se da batalia intre Dumnezeu si diavol, dar tu alegi cui sa-i incredintezi comoara din piept.
*preluat din "Dulcele sarut al singuratatii" de Vladimir Pustan"
Wednesday, 18 March 2009
Vladimir Pustan - Totul sau nimic
Predica tinuta de fratele Vladimir Pustan in cadrul Conferintei "Totul sau nimic".
Valentin Pustan - Conferinta Totul sau Nimic
Asculta mai multe audio Diverse »
Valentin Pustan - Conferinta Totul sau Nimic
Asculta mai multe audio Diverse »
Monday, 16 March 2009
de la Vladimir Pustan - Porcii Gadarei
N-a vrut Satan sa ajunga Isus in Gadara. De aceea a starnit furtuna si au ramas ucenicii cu gura cascata vazandu-L pe Isus cum Se cearta cu marea. Erau pescari buni, cu experienta si tineau tare de carma, dar atunci au fost umiliti.
In Gadara au fost intampinati de unul in pielea goala, cu domiciliul in morminte, stapanit de demoni. Nu stim de ce Isus a stat de vorba cu ei, de ce a ascultat rugamintea lor, ne scapa teologia asta. I-a intrebat cati sunt. Erau vreo sase mii, mult prea multi, si I-au cerut lui Isus sa-i trimita in porci. Porcii erau doua mii, deci cam trei draci pe un porc, si porcii s-au aruncat in mare; dracii in porcari, pentru ca l-au trimis pe Isus din satul lor, sa nu mai faca si alte pagube.
Porcii din Gadara au fost cei mai scumpi porci de pe fata pamantului. Pentru amarastenii aia, porcii au fost mai importanti decat ei insisi. Cand a venit Isus la ei, n-au avut timp sa asculte predica, n-au avut timp de predica, de suflet, de partasie cu ucenicii. Ei pasteau porci. Miroseau ingrozitor, erau evrei vopsiti, aveau nevoie de altfel de viata, dar nu le pasa.
De aceea nu ne pocaim, de aceea nu respiram aerul curat al cerului, pentru ca avem de pascut porcii pamantului, catelul pamantului si alte lighioane.
Porcii au fost mai importanti si decat nenorocitul acela dezbracat. Subiect de ras sau mila, prostul satului, clovnul era condamnat definitiv de comunitate. In loc sa se bucure tot satul ca omul a fost eliberat din robia diavolului, s-au rasculat, s-au maniat pentru risipa, pentru pierdere. Sufletul omului aceluia era mult mai ieftin si decat sarma din ratul porcilor.
De aceea e atat de slaba evanghelizarea si marturisirea lui Hristos, pentru ca suntem ocupati cu porcii Gadarei, tabieturi, obiceiuri, lene, munca, stres, alergare. Nu suntem gata sa murim ca bob de grau, nu suntem gata sa daruim resursele, sa ne jertfim. Porcii Gadariei au fost mai importanti si decat Isus. Era prima si ultima zi in Gadara. O ocazie uriasa pierduta. A fost invitat Isus sa plece din satul lor si Domnul a ascultat in ziua aceea si de draci, si de porcari. Oricum, dracii le erau superiori. Ei cunosteau si Numele lui Dumnezeu, stiau ca Isus avea putere, stiau ca ei au un sfarsit si se infiorau.
Multi azi nu au credinta nici cat un drac. Isus pleaca de acolo si nu-l ia cu El nici pe cel vindecat, ci-l trimite la familie si la slujirea de a fi o marturie in cetate.
Gadara a fost un loc prea scump pentru Isus. A vrut sa lase urme adanci acolo, dar ei si-au dorit ca tinutul lor sa fie locul unde nu se intampla nimic niciodata.
*preluat din "Dulcele sarut al singuratatii" de Vladimir Pustan*
In Gadara au fost intampinati de unul in pielea goala, cu domiciliul in morminte, stapanit de demoni. Nu stim de ce Isus a stat de vorba cu ei, de ce a ascultat rugamintea lor, ne scapa teologia asta. I-a intrebat cati sunt. Erau vreo sase mii, mult prea multi, si I-au cerut lui Isus sa-i trimita in porci. Porcii erau doua mii, deci cam trei draci pe un porc, si porcii s-au aruncat in mare; dracii in porcari, pentru ca l-au trimis pe Isus din satul lor, sa nu mai faca si alte pagube.
Porcii din Gadara au fost cei mai scumpi porci de pe fata pamantului. Pentru amarastenii aia, porcii au fost mai importanti decat ei insisi. Cand a venit Isus la ei, n-au avut timp sa asculte predica, n-au avut timp de predica, de suflet, de partasie cu ucenicii. Ei pasteau porci. Miroseau ingrozitor, erau evrei vopsiti, aveau nevoie de altfel de viata, dar nu le pasa.
De aceea nu ne pocaim, de aceea nu respiram aerul curat al cerului, pentru ca avem de pascut porcii pamantului, catelul pamantului si alte lighioane.
Porcii au fost mai importanti si decat nenorocitul acela dezbracat. Subiect de ras sau mila, prostul satului, clovnul era condamnat definitiv de comunitate. In loc sa se bucure tot satul ca omul a fost eliberat din robia diavolului, s-au rasculat, s-au maniat pentru risipa, pentru pierdere. Sufletul omului aceluia era mult mai ieftin si decat sarma din ratul porcilor.
De aceea e atat de slaba evanghelizarea si marturisirea lui Hristos, pentru ca suntem ocupati cu porcii Gadarei, tabieturi, obiceiuri, lene, munca, stres, alergare. Nu suntem gata sa murim ca bob de grau, nu suntem gata sa daruim resursele, sa ne jertfim. Porcii Gadariei au fost mai importanti si decat Isus. Era prima si ultima zi in Gadara. O ocazie uriasa pierduta. A fost invitat Isus sa plece din satul lor si Domnul a ascultat in ziua aceea si de draci, si de porcari. Oricum, dracii le erau superiori. Ei cunosteau si Numele lui Dumnezeu, stiau ca Isus avea putere, stiau ca ei au un sfarsit si se infiorau.
Multi azi nu au credinta nici cat un drac. Isus pleaca de acolo si nu-l ia cu El nici pe cel vindecat, ci-l trimite la familie si la slujirea de a fi o marturie in cetate.
Gadara a fost un loc prea scump pentru Isus. A vrut sa lase urme adanci acolo, dar ei si-au dorit ca tinutul lor sa fie locul unde nu se intampla nimic niciodata.
*preluat din "Dulcele sarut al singuratatii" de Vladimir Pustan*
Thursday, 12 March 2009
de la Vladim Pustan - Vremea lucrarii
Biblia este plina de cazuri de slujitori trimisi in lucrare totalmente "nepregatiti". Oameni ce au considerat ca inca nu a sosit timpul toiagului, al calatoriei, al punerii deoparte pentru Imparatie, dar pentru care Dumnezeu a hotarat grabirea consacrarii.
Toti sunt oameni care au stiut ce presupune urmarea lui Dumnezeu, ce fel de truda cere, cat de fara cusur trebuie sa fie jertfa. De aceea, poate, au mai asteptat, au tras de timp. Moise si Ghedeon, Isaia si Ieremia, David si atatia altii de care avea nevoie cerul au fost trimisi inainte de a termina scoala, inainte de a primi recunoasterea oamenilor.
Atatia oameni nu fac nimic pentru ca asteapta un semn, o trimitere speciala, maturizare suficienta. O lumanare arde in clipa in care e aprinsa. Daca Duhul lui Dumnezeu este peste tine, trebuie sa arzi in clipa aceea. Timpul lucrarii este azi, trebuie sa arzi din clipa aceea. Timpul lucrarii este azi, pentru ca maine poate fi ziua neputintei sufletului si trupului, maine poate fi obisnuinta cu nelucrarea, maine poate fi lipsa obiectului slujirii. Multi ne ascundem lenea si lancezeala spirituala dupa versete biblice- "Si Moise a spus ca el nu pleaca in lucrare daca nu vine Domnul cu el." Si tot asteptam ziua in care sa ne bata Dumnezeu pe umar si sa zica: "No, hai!".
Sunt nopti in care nu pot dormi, gandidu-ma la acei oameni pe care mi-am propus sa-i vizitez maine la spital si cand m-am dus, mi-a spus asistenta ca omul cautat nu mai e acolo, pentru ca aseara a murit, si am ramas cu portocala in geanta; dar el nu avea nevoie de portocala mea, ci de mine, intelegi asta?
Maine mi-am propus sa-i vestesc Evanghelia unui om, dar nu l-am mai gasit, pentru ca se mutase. Sunt prea tanar pentru cor, pentru predicare, pentru misiune, pentru facerea binelui. Asteapta sa termini facultatea, sa te casatoresti si sa ai vreo cinci copii si soacra-ta sa fie cu tine in casa si masina sa te lase de doua ori pe saptamana si seful sa te tina la ore suplimentare. Vei fi un bun slujitor atunci. Daca acum cand ai asa putine responsabilitati sociale nu poti, cum vei putea atunci?
Stai si mediteaza la cuvintele acestea: "Ca sa ajungi in varful unui stejar ai doua metode la indemana. Sa te cateri julindu-ti mainile si picioarele sau sa te asezi pe o ghinda si sa astepti."
Nu spune ca esti prea neinsemnat pentru Imparatie. O lumanare poate face cand vrea ea ce soarele nu poate face niciodata - sa lumineze noaptea. Are nevoie Dumnezeu de lumina ta, oricat de palpaitoare ar fi. Vremea lucrarii e acum...
Toti sunt oameni care au stiut ce presupune urmarea lui Dumnezeu, ce fel de truda cere, cat de fara cusur trebuie sa fie jertfa. De aceea, poate, au mai asteptat, au tras de timp. Moise si Ghedeon, Isaia si Ieremia, David si atatia altii de care avea nevoie cerul au fost trimisi inainte de a termina scoala, inainte de a primi recunoasterea oamenilor.
Atatia oameni nu fac nimic pentru ca asteapta un semn, o trimitere speciala, maturizare suficienta. O lumanare arde in clipa in care e aprinsa. Daca Duhul lui Dumnezeu este peste tine, trebuie sa arzi in clipa aceea. Timpul lucrarii este azi, trebuie sa arzi din clipa aceea. Timpul lucrarii este azi, pentru ca maine poate fi ziua neputintei sufletului si trupului, maine poate fi obisnuinta cu nelucrarea, maine poate fi lipsa obiectului slujirii. Multi ne ascundem lenea si lancezeala spirituala dupa versete biblice- "Si Moise a spus ca el nu pleaca in lucrare daca nu vine Domnul cu el." Si tot asteptam ziua in care sa ne bata Dumnezeu pe umar si sa zica: "No, hai!".
Sunt nopti in care nu pot dormi, gandidu-ma la acei oameni pe care mi-am propus sa-i vizitez maine la spital si cand m-am dus, mi-a spus asistenta ca omul cautat nu mai e acolo, pentru ca aseara a murit, si am ramas cu portocala in geanta; dar el nu avea nevoie de portocala mea, ci de mine, intelegi asta?
Maine mi-am propus sa-i vestesc Evanghelia unui om, dar nu l-am mai gasit, pentru ca se mutase. Sunt prea tanar pentru cor, pentru predicare, pentru misiune, pentru facerea binelui. Asteapta sa termini facultatea, sa te casatoresti si sa ai vreo cinci copii si soacra-ta sa fie cu tine in casa si masina sa te lase de doua ori pe saptamana si seful sa te tina la ore suplimentare. Vei fi un bun slujitor atunci. Daca acum cand ai asa putine responsabilitati sociale nu poti, cum vei putea atunci?
Stai si mediteaza la cuvintele acestea: "Ca sa ajungi in varful unui stejar ai doua metode la indemana. Sa te cateri julindu-ti mainile si picioarele sau sa te asezi pe o ghinda si sa astepti."
Nu spune ca esti prea neinsemnat pentru Imparatie. O lumanare poate face cand vrea ea ce soarele nu poate face niciodata - sa lumineze noaptea. Are nevoie Dumnezeu de lumina ta, oricat de palpaitoare ar fi. Vremea lucrarii e acum...
Wednesday, 11 March 2009
Turneul Cireşarii Valea Jiului
Fundaţia noastră organizează un mini turneu pe Valea Jiului în luna martie. Vladimir Pustan şi Florin Ianovici, însoţiţi de cântăreţii fundaţiei noastre, vă roagă să îi susţineţi spiritual în această lucrare ca Dumnezeu să ne de-a biruinţă şi să fim o reală binecuvântare pentru oraşele în care vom ajunge. Programul este următorul:
19 martie 2009 - Râmnicu Vâlcea _ Casa de Cultură a Sindicatelor _ ora 18
20 martie 2009 - Călan _ Casa de Cultură a Sindicatelor _ ora 18
21 martie 2009 - Haţeg _ Cinematograful oraşului _ ora 17
22 martie 2009 - Lupeni _ Cinematograful oraşului _ ora 11
22 martie 2009- Petroşani _ Casa de Cultură a Sindicatelor Ion Dulamita _ ora 18
www.ciresarii.ro
19 martie 2009 - Râmnicu Vâlcea _ Casa de Cultură a Sindicatelor _ ora 18
20 martie 2009 - Călan _ Casa de Cultură a Sindicatelor _ ora 18
21 martie 2009 - Haţeg _ Cinematograful oraşului _ ora 17
22 martie 2009 - Lupeni _ Cinematograful oraşului _ ora 11
22 martie 2009- Petroşani _ Casa de Cultură a Sindicatelor Ion Dulamita _ ora 18
www.ciresarii.ro
de la Vladimir Pustan - Examenele iubirii
M-a intrebat o tanara saptamana trecuta care sunt testele pe care iubirea trebuie sa le treaca pentru a sti ca e iubire adevarata sau surogat. Care e diferenta, cine face diferenta si cum putem avea certitudini intr-o lume plina de incertitudini?
Jertfirea ar fi unul din lucrurile indispensabile. O iubire care nu asteapta, care vrea totul fara sa dea nimic, o iubire egocentrica e semn rau ca si o cucuvea pe casa.
Apoi vine maleabilitatea. Dragostea acopera, zice Biblia, nu schimba. Acopera. In dragoste, greselile, scaparile; a sti sa lasi de la tine, sa treci cu vederea lucruri neesentiale. Pocainta nu-i unul dintre acestea.
Cum te comporti in despartire temporara, cand el trebuie sa plece trei luni in Spania? Minulescu spunea in proza "Corigent la limba romana" ca dragostea se masoara dupa durata absentei si lungimea despartirii. Stii sa astepti?
Ce valori sanctifica iubirea voastra? Cele trecatoare sau cele perene? Dumnezeu e pe primul loc? Daca nu este El, nu-ti face iluzii, ca nici tu nu esti. Este el. Un om ce nu-L pune pe Dumnezeu pe primul loc se pune pe sine, nu pe altul.
Dragostea nu sta in vorbe, auzim mereu. Nu crede asta. Are nevoie de cuvinte frumoase, de gesturi tandre ( nu pipaieli ), are nevoie sa surprinda. Dragostea sta in fapte, in a te lasa pe tine dand, cu bucurie, celuilalt.
Aveam la facultate un student indragostit lulea de o studenta. Frumosi si destepti. La un examen, lui i-am dat nota 7, iar ei, nota 8. A venit la mine si mi-a zis:"Prietena mea are numai note de 10, nu-i strica, te rog, media!" L-am intrebat daca o iubeste.
"Grozav!" mi-a zis. "Atunci iau de la tine doua puncte si-ti dau 5, le pun la ea si-i dau 10." "Nu este alta cale?" "Nu.". A murit si a inviat de cateva ori in noaptea aceea. Dimineata, cu ochii nedormiti, mi-a zis stins:"Accept."
Apoi s-au casatorit
Jertfirea ar fi unul din lucrurile indispensabile. O iubire care nu asteapta, care vrea totul fara sa dea nimic, o iubire egocentrica e semn rau ca si o cucuvea pe casa.
Apoi vine maleabilitatea. Dragostea acopera, zice Biblia, nu schimba. Acopera. In dragoste, greselile, scaparile; a sti sa lasi de la tine, sa treci cu vederea lucruri neesentiale. Pocainta nu-i unul dintre acestea.
Cum te comporti in despartire temporara, cand el trebuie sa plece trei luni in Spania? Minulescu spunea in proza "Corigent la limba romana" ca dragostea se masoara dupa durata absentei si lungimea despartirii. Stii sa astepti?
Ce valori sanctifica iubirea voastra? Cele trecatoare sau cele perene? Dumnezeu e pe primul loc? Daca nu este El, nu-ti face iluzii, ca nici tu nu esti. Este el. Un om ce nu-L pune pe Dumnezeu pe primul loc se pune pe sine, nu pe altul.
Dragostea nu sta in vorbe, auzim mereu. Nu crede asta. Are nevoie de cuvinte frumoase, de gesturi tandre ( nu pipaieli ), are nevoie sa surprinda. Dragostea sta in fapte, in a te lasa pe tine dand, cu bucurie, celuilalt.
Aveam la facultate un student indragostit lulea de o studenta. Frumosi si destepti. La un examen, lui i-am dat nota 7, iar ei, nota 8. A venit la mine si mi-a zis:"Prietena mea are numai note de 10, nu-i strica, te rog, media!" L-am intrebat daca o iubeste.
"Grozav!" mi-a zis. "Atunci iau de la tine doua puncte si-ti dau 5, le pun la ea si-i dau 10." "Nu este alta cale?" "Nu.". A murit si a inviat de cateva ori in noaptea aceea. Dimineata, cu ochii nedormiti, mi-a zis stins:"Accept."
Apoi s-au casatorit
Monday, 9 March 2009
de la Vladim Pustan - Ceasul cercetarii
Se cultiva mult ideea unui Dumnezeu care sta de veghe toata viata noastra, ca pana in ultima clipa sa ne mantuiasca. Se mai cultiva o idee linistitoare, aceea ca, oricand, in orice timp al vietii, inima ta e in stare sa raspunda chemarii sfinte. Dupa ce ti-ai rezolvat celelalte lucruri, in ultimele zece minute de viata, cu sentimentul datoriei implinite si al lucrului bine facut, te indrepti spre cele sfinte, fiind apoi adaugat in pace, stramosilor. Dar Augustin spunea ca intoarcerea la Dumnezeu, la batranete, inseamna sa-I dai Creatorului ce a mai ramas de la Satan. Nu suna estetic, dar e adevarat.
Biblia are o alta filosofie a mantuirii. In adevar, Dumnezeu emite semnale in fiecare clipa, semnale de iubire si iertare, dar omul nu are capacitatea de a raspunde la ele in orice timp al peregrinarii sale pamantene.
Scriptura ne vorbeste despre un ceas al cercetarii, care trebuie cunoscut, despre oameni lasati in voia mintii lor blestemate, despre "i-am dat o vreme sa se pocaiasca", despre impietrirea inimii, adica un timp al neraspunsului, al neputintei, al sentintei. Isus a fost prins in noaptea de joi spre vineri, cam pe la ora patru. In intervalul celor patru ore, pana cand a inceput sa urce dealul cu crucea in spate, a avut de-a face cu doua figuri proeminente ale vremii: Pilat si Irod.
Doi oameni care aveau putere, care puteau influenta la randul lor mult popor, doi oameni care aveau multe lucruri in comun si care au fost tratati de Isus in mod total diferit.
Ioan ne spune ca Isus a raspuns intrebarilor lui Pilat vorbindu-i despre Imparatie, adevar si despre marturisire. Adica face evanghelizare cu Pilat. Un al doilea indiciu ca Pilat trecea prin momentul cercetarii este ca sotia lui avusese un vis straniu, profetic, si el putea demonstra atunci ca sunt momente in viata cand e bine sa asculti de sfaturile sotiei. A auzit suficient despre mantuire si Mantuitor, dovada fiind si inscriptia de pe cruce, inscriptie comandata de guvernator.
Luca ne vorbeste despre tratamentul cu totul diferit la care a fost supus Irod. Acesta s-a "bucurat foarte mult" cand L-a vazut pe Isus in curtea sa. Avea multe intrebari sa-I puna, le-a pus, dar Isus nu i-a raspuns la nici una dintre ele. Isus s-a uitat la Irod ca la un cadavru umblator. Ce, asta n-avea nevoie de mantuire? Oricum, Isus s-a intalnit pentru prima si ultima data cu amandoi.
De ce tratamente diferite? Raspunsul trebuie cautat in trecut. Amandoi se intalneau cu Isus pentru prima data, dar unul din ei mai avusese de-a face cu Cuvantul lui Dumnezeu, cu legile Lui, cu cercetarea Lui.
Irod il gazduise in puscaria sa de sub casa pe Ioan Botezatorul, care in fiecare zi ii striga printre gratii sa se pocaiasca. Irod asculta cea mai transanta evanghelie de la cel mai puternic si incisiv evanghelist de pe planeta. Si nu se pocaise; mai mult decat atat, ucisese mesagerul cu mesaj cu tot. Vremea cercetarii pentru el trecuse. Dumnezeu nu mai avea alte predici pentru Irod.
Poate te-ai pus pe ganduri. Poate nu asa ti L-ai imaginat pe Dumnezeu. De fapt, e numai una din fetele Lui. El nu Se lasa batjocorit si amanat la nesfarsit. Dumnezeu nu este un abeceu deschis non-stop, gata sa imparta binecuvantari in orice clipa. Pocainta e ca si surfing-ul. Trebuie sa prinzi valul. Dincolo e numai judecata.
Imparatul Iulian, care a murit in 363 dupa Hristos, pe cand dorea sa dea o lovitura de moarte crestinismului, l-a intrebat pe un soldat crestin pe care urma sa-l decapiteze: "Ce face acum dulgerul din Nazaret?" Raspunsul a fost: " Iti pregateste sicriul, imparate, pentru ca e un dulgher bun."
Biblia are o alta filosofie a mantuirii. In adevar, Dumnezeu emite semnale in fiecare clipa, semnale de iubire si iertare, dar omul nu are capacitatea de a raspunde la ele in orice timp al peregrinarii sale pamantene.
Scriptura ne vorbeste despre un ceas al cercetarii, care trebuie cunoscut, despre oameni lasati in voia mintii lor blestemate, despre "i-am dat o vreme sa se pocaiasca", despre impietrirea inimii, adica un timp al neraspunsului, al neputintei, al sentintei. Isus a fost prins in noaptea de joi spre vineri, cam pe la ora patru. In intervalul celor patru ore, pana cand a inceput sa urce dealul cu crucea in spate, a avut de-a face cu doua figuri proeminente ale vremii: Pilat si Irod.
Doi oameni care aveau putere, care puteau influenta la randul lor mult popor, doi oameni care aveau multe lucruri in comun si care au fost tratati de Isus in mod total diferit.
Ioan ne spune ca Isus a raspuns intrebarilor lui Pilat vorbindu-i despre Imparatie, adevar si despre marturisire. Adica face evanghelizare cu Pilat. Un al doilea indiciu ca Pilat trecea prin momentul cercetarii este ca sotia lui avusese un vis straniu, profetic, si el putea demonstra atunci ca sunt momente in viata cand e bine sa asculti de sfaturile sotiei. A auzit suficient despre mantuire si Mantuitor, dovada fiind si inscriptia de pe cruce, inscriptie comandata de guvernator.
Luca ne vorbeste despre tratamentul cu totul diferit la care a fost supus Irod. Acesta s-a "bucurat foarte mult" cand L-a vazut pe Isus in curtea sa. Avea multe intrebari sa-I puna, le-a pus, dar Isus nu i-a raspuns la nici una dintre ele. Isus s-a uitat la Irod ca la un cadavru umblator. Ce, asta n-avea nevoie de mantuire? Oricum, Isus s-a intalnit pentru prima si ultima data cu amandoi.
De ce tratamente diferite? Raspunsul trebuie cautat in trecut. Amandoi se intalneau cu Isus pentru prima data, dar unul din ei mai avusese de-a face cu Cuvantul lui Dumnezeu, cu legile Lui, cu cercetarea Lui.
Irod il gazduise in puscaria sa de sub casa pe Ioan Botezatorul, care in fiecare zi ii striga printre gratii sa se pocaiasca. Irod asculta cea mai transanta evanghelie de la cel mai puternic si incisiv evanghelist de pe planeta. Si nu se pocaise; mai mult decat atat, ucisese mesagerul cu mesaj cu tot. Vremea cercetarii pentru el trecuse. Dumnezeu nu mai avea alte predici pentru Irod.
Poate te-ai pus pe ganduri. Poate nu asa ti L-ai imaginat pe Dumnezeu. De fapt, e numai una din fetele Lui. El nu Se lasa batjocorit si amanat la nesfarsit. Dumnezeu nu este un abeceu deschis non-stop, gata sa imparta binecuvantari in orice clipa. Pocainta e ca si surfing-ul. Trebuie sa prinzi valul. Dincolo e numai judecata.
Imparatul Iulian, care a murit in 363 dupa Hristos, pe cand dorea sa dea o lovitura de moarte crestinismului, l-a intrebat pe un soldat crestin pe care urma sa-l decapiteze: "Ce face acum dulgerul din Nazaret?" Raspunsul a fost: " Iti pregateste sicriul, imparate, pentru ca e un dulgher bun."
Saturday, 7 March 2009
de la Vladimir Pustan - Dragostea lui Dumnezeu
Il trateaza pe Nicodim, ce vine la El noaptea, plin de frica rusinii, ca si pe Zacheu care se face de rasul targului, urcandu-se ziua in amiaza mare intr-un copac.
Vorbeste femeii prinse in preacurvie la fel de cald si iubitor ca mamei Sale, Maria, numindu-le pe amandoua "Femeie".
Are aceleasi cuvinte bune pentru samariteanca cea cu multi barbati si neintelegatoare, ca pentru Maria din Betania care statea la picioarele Lui si-i sorbea cuvintele.
Spala cu drag picioarele hotarate ale lui Ioan, picioare hotarate sa ramana langa crucea Lui, ca si picioarele tradatoare ale lui Iuda, picioare pline de silnicia argintului.
Soldatii il batjocoresc, Il lovesc si-L duc in bice pana in varful dealului, Ii bat cu brutalitate cuie in maini si in picioare si El Se roaga pentru ei:"Tata, iarta-i ca nu stiu ce fac."
Talharul Il injura, motivat si de tovarasul lui, si Isus il duce in rai. Omul asta, faliment total, nedus la biserica, fara botez si cateheza, este simbolul exceptiei. Si Domnul o face cu bucurie pentru el.
Ucenicii Il parasesc, desi fiecare s-a jurat ca va ramane aproape. Fug toti, lasi si neajutorati, si dupa inviere, in loc sa-i mustre si sa-i besteleasca, le zice, bun: "Ne intalnim in Galileea", adica " cele rele sa se spele, cele buna sa se-adune".
Iudeii, cei din neamul Lui, Ii cer sangele si-L ucid, dar El zice ca singur Isi da viata, nimeni nu I-o ia.
Petru se leapada, dar Domnul ii da inca o sansa si face din el predicatorul plin de forta al Cincizecimii.
Putea sa vindece leprosii de la distanta, ca pe fiul nobilului, dar n-a facut-o asa, ci altfel, punandu-Si mainile peste ei, identificandu-Se cu fiecare, nefiindu-I frica de contaminare.
Cand ma gandesc ce Dumnezeu bun avem si cand ma gandesc ca trebuie sa seman cu El, m-a apuca disperarea. De aceeea, probabil, sunt putini aceia care inteleg de ce cerul va fi asa de putin populat.
Speranta mea este ca ce-i cu neputinta la mine la El este posibil....
*preluat din "Dulcele sarut al singuratatii" de Vladimir Pustan
Vorbeste femeii prinse in preacurvie la fel de cald si iubitor ca mamei Sale, Maria, numindu-le pe amandoua "Femeie".
Are aceleasi cuvinte bune pentru samariteanca cea cu multi barbati si neintelegatoare, ca pentru Maria din Betania care statea la picioarele Lui si-i sorbea cuvintele.
Spala cu drag picioarele hotarate ale lui Ioan, picioare hotarate sa ramana langa crucea Lui, ca si picioarele tradatoare ale lui Iuda, picioare pline de silnicia argintului.
Soldatii il batjocoresc, Il lovesc si-L duc in bice pana in varful dealului, Ii bat cu brutalitate cuie in maini si in picioare si El Se roaga pentru ei:"Tata, iarta-i ca nu stiu ce fac."
Talharul Il injura, motivat si de tovarasul lui, si Isus il duce in rai. Omul asta, faliment total, nedus la biserica, fara botez si cateheza, este simbolul exceptiei. Si Domnul o face cu bucurie pentru el.
Ucenicii Il parasesc, desi fiecare s-a jurat ca va ramane aproape. Fug toti, lasi si neajutorati, si dupa inviere, in loc sa-i mustre si sa-i besteleasca, le zice, bun: "Ne intalnim in Galileea", adica " cele rele sa se spele, cele buna sa se-adune".
Iudeii, cei din neamul Lui, Ii cer sangele si-L ucid, dar El zice ca singur Isi da viata, nimeni nu I-o ia.
Petru se leapada, dar Domnul ii da inca o sansa si face din el predicatorul plin de forta al Cincizecimii.
Putea sa vindece leprosii de la distanta, ca pe fiul nobilului, dar n-a facut-o asa, ci altfel, punandu-Si mainile peste ei, identificandu-Se cu fiecare, nefiindu-I frica de contaminare.
Cand ma gandesc ce Dumnezeu bun avem si cand ma gandesc ca trebuie sa seman cu El, m-a apuca disperarea. De aceeea, probabil, sunt putini aceia care inteleg de ce cerul va fi asa de putin populat.
Speranta mea este ca ce-i cu neputinta la mine la El este posibil....
*preluat din "Dulcele sarut al singuratatii" de Vladimir Pustan
Friday, 6 March 2009
de la Vladimir Pustan - Smecheria de la urma (666, cipuri, etc)
Un prieten mi-a scris ca sa cunoasca punctul meu de vedere cu privire la semnul fiarei si la vremurile apocaliptice.
Eu am crescut in biserica si copilaria mi-a fost marcata de predici, cantari si poezii care puneau accent pe vremurile viitoare.
Pozitia bisericii in care am crescut era posttribulationista, adica Biserica va trece prin necazul cel mare, fiind rapita dupa. Atat de grozav erau zugravite chinurile la care va fi supusa Biserica, incat stateam inspaimantati, iar noptile ne erau tulburate de cosmaruri. Ma vedeam in fata semnului cu mama de mana.
A trecut ceva timp pana sa ma dumiresc. Ceva lipsea din predici. Lipseau cerul si bucuriile viitoare. Cei ce predicau necazul, fara cer, erau sadomasochisti. Era un fel de Ev Mediu intors pe dos. Fiara era cu multe capete, iar semnul era desenat pe metal inrosit in foc ce era pus pe frunte.
Iar timpul a trecut... Biserica pe care o cunosc acum e pretribulationista sau nu mai stie nici ea cum e. Unii cred ca Hristos va veni inaintea necazului cel mare, altii dupa.
Cert este ca nu se mai predica despre necaz. Dar nici despre cer. Oamenii nu se mai infricoseaza de fiara si nu se mai extaziaza cu gandul la paradis. O masa amorfa si plictisita cu solutii materialiste.
Fratii din America s-au speriat in urma cu zece ani de niste predici apocaliptice. Stiti ce au facut? Si-au adunat conserve si mancare impachetata in vid, ingramadind totul in magazii, sa le ajunga sapte ani de necaz.
Smecheria diavolului consta in regie. Adica, oameni buni, priviti la cipurile din urechile vacilor, la numerele de cod de pe produse, la cele de pe carduri si carti de identitate si infricosati-va! Ingroziti-va, dar mai ales filosofati pe tema aceasta. Pierdeti vremea in discutii sterile, in certuri aprige de la amvon. Dezlegati taina trambitei, a lui 666, a Armaghedonului, adunati conserve, numai sa nu va pocaiti. Sau daca o faceti, sa o faceti de frica si nu din dragoste de Dumnezeu.
Normal ca nu-mi place sa stiu ca celularul meu e ascultat, ca sunt inregistrat intr-un numar, ca totul e pe computer, ca viata mea e verificata, scanata, amprentata.
Dar nu eu fac jocurile...
Eu cred cu tarie ca Hristos va veni intaintea necazului cel mare, ca-i va lasa jos pe toti penticostalii si baptistii nepocaiti sa-si manance conservele cu maini pline de cipuri, stand la taclale cu fratii adventisti care le vor explica inca o data despre Papa, Duminica si altele. Oricum, lumea aceasta e un grajd si oamenii deja sunt vite cu cipuri.
Priviti la cer! Acolo e casa noastra. Maranatha!
*preluat din "Dulcele sarut al singuratatii" de Vladimir Pustan*
Eu am crescut in biserica si copilaria mi-a fost marcata de predici, cantari si poezii care puneau accent pe vremurile viitoare.
Pozitia bisericii in care am crescut era posttribulationista, adica Biserica va trece prin necazul cel mare, fiind rapita dupa. Atat de grozav erau zugravite chinurile la care va fi supusa Biserica, incat stateam inspaimantati, iar noptile ne erau tulburate de cosmaruri. Ma vedeam in fata semnului cu mama de mana.
A trecut ceva timp pana sa ma dumiresc. Ceva lipsea din predici. Lipseau cerul si bucuriile viitoare. Cei ce predicau necazul, fara cer, erau sadomasochisti. Era un fel de Ev Mediu intors pe dos. Fiara era cu multe capete, iar semnul era desenat pe metal inrosit in foc ce era pus pe frunte.
Iar timpul a trecut... Biserica pe care o cunosc acum e pretribulationista sau nu mai stie nici ea cum e. Unii cred ca Hristos va veni inaintea necazului cel mare, altii dupa.
Cert este ca nu se mai predica despre necaz. Dar nici despre cer. Oamenii nu se mai infricoseaza de fiara si nu se mai extaziaza cu gandul la paradis. O masa amorfa si plictisita cu solutii materialiste.
Fratii din America s-au speriat in urma cu zece ani de niste predici apocaliptice. Stiti ce au facut? Si-au adunat conserve si mancare impachetata in vid, ingramadind totul in magazii, sa le ajunga sapte ani de necaz.
Smecheria diavolului consta in regie. Adica, oameni buni, priviti la cipurile din urechile vacilor, la numerele de cod de pe produse, la cele de pe carduri si carti de identitate si infricosati-va! Ingroziti-va, dar mai ales filosofati pe tema aceasta. Pierdeti vremea in discutii sterile, in certuri aprige de la amvon. Dezlegati taina trambitei, a lui 666, a Armaghedonului, adunati conserve, numai sa nu va pocaiti. Sau daca o faceti, sa o faceti de frica si nu din dragoste de Dumnezeu.
Normal ca nu-mi place sa stiu ca celularul meu e ascultat, ca sunt inregistrat intr-un numar, ca totul e pe computer, ca viata mea e verificata, scanata, amprentata.
Dar nu eu fac jocurile...
Eu cred cu tarie ca Hristos va veni intaintea necazului cel mare, ca-i va lasa jos pe toti penticostalii si baptistii nepocaiti sa-si manance conservele cu maini pline de cipuri, stand la taclale cu fratii adventisti care le vor explica inca o data despre Papa, Duminica si altele. Oricum, lumea aceasta e un grajd si oamenii deja sunt vite cu cipuri.
Priviti la cer! Acolo e casa noastra. Maranatha!
*preluat din "Dulcele sarut al singuratatii" de Vladimir Pustan*
Thursday, 5 March 2009
de la Vladimir Pustan - Filmul Patimile lui Hristos
A facut multa valva filmul lui Mel Gibson. Nu stiu motivele pentru care s-a apucat de treaba asta. Rautacios, ma gandesc ca, oricum, cel putin financiar, a meritat efortul. Am vazut filmul "piratat", inainte cu o saptamana de a aparea pe ecranele romanesti.
Nu le-a placut evreilor filmul, pentru ca de doua mii de ani tot ce-i cu privire la Isus nu le place.
Nu le-a placut catolicilor filmul, pentru ca Maria I-a sarutat picioarele rastignite si s-a umplut de sange pe buze. Hristos avea voie sa fie stalcit in bataie, dar imaculata fecioara n-avea voie sa fie atat de umana.
Nu le-a placut ortodocsilor filmul, ca n-a avut nici o liturghie in el si a fost facut de imperialistii americani ahtiati dupa bani.
Nu le-a placut penticostalilor filmul, pentru ca a fost, film si filmele nu-s bune sa fie vazute.
Se spune ca a fost un film crud. Nu cred asta. Mel Gibson l-a citit pe Iosif Flavius, care ne spune cum era crucificarea, l-a citit pe Eusebiu, care ne spune cum era bataia cu biciul ( Eusebiu spune ca dupa 50 de lovitur li se vedeau rinichii si organele interne).
Filmul a fost ca viata. Fara fasoane, fara romantisme. Pe noi ne deranjeaza pretul platit de Hristos pentru rascumpararea omenirii. Noi n-am fi vrut sa-I ramanem datori. Filmul facut de Zefirelli este o telenovela pe langa cel al lui Mel Gibson. Am dori un Hristos care a suferit crucea cat o impunsatura de ac pentru determinarea grupei sanguine. "Chiar asa a fost?" m-a intrebat cineva. "Nu, i-am zis, a fost mult mai greu si mult mai rau."
Pocainta inseamna sa intelegi ca esti rau, ca pentru tine a suferit nespus Dumnezeu. Hristos n-a plecat pe "Via Dolorosa" senin, zambind camerelor de luat vederi.
Am vrea ca totul sa fie gratuit, sa nu ne coste nimic. De aceea judecata va fi atat de aspra, pentru ca Dumnezeu S-a chinuit cumplit. L-au batut romanii, dar pe tot ce pune mana omul se usuca. Am auzit ca s-au pocait o gramada de oameni la filmul acesta. Mi-e mila de ei daca a trebuit sa vada un film, ca sa-L inteleaga pe Dumnezeul Scripturilor. Un pastor american a lesinat. Oare ce-a predicat in toti anii de pana acum?
Initial Mel Gibson n-a vrut sa titreze filmul. Sa ramana in aramaica si latina, iar imaginea sa spuna totul. Dar i-au zis ca miliardele de "crestini" nu cunosc Biblia, de aceea e bine sa foloseasca traducerea, sa inteleaga tot omul.
Filmul ne-a umilit. Un film mediocru a pus pe picior gresit o crestinatate care uitase de Golgota, de Hristos, de mantuire, care traia plenar filosofia "nu te baga in viata mea".
Hristos "S-a bagat" in viata noastra, acoperindu-ne cu sangele iertarii.
*preluat din "Dulcele sarut al singuratatii" de Vladimir Pustan*
Nu le-a placut evreilor filmul, pentru ca de doua mii de ani tot ce-i cu privire la Isus nu le place.
Nu le-a placut catolicilor filmul, pentru ca Maria I-a sarutat picioarele rastignite si s-a umplut de sange pe buze. Hristos avea voie sa fie stalcit in bataie, dar imaculata fecioara n-avea voie sa fie atat de umana.
Nu le-a placut ortodocsilor filmul, ca n-a avut nici o liturghie in el si a fost facut de imperialistii americani ahtiati dupa bani.
Nu le-a placut penticostalilor filmul, pentru ca a fost, film si filmele nu-s bune sa fie vazute.
Se spune ca a fost un film crud. Nu cred asta. Mel Gibson l-a citit pe Iosif Flavius, care ne spune cum era crucificarea, l-a citit pe Eusebiu, care ne spune cum era bataia cu biciul ( Eusebiu spune ca dupa 50 de lovitur li se vedeau rinichii si organele interne).
Filmul a fost ca viata. Fara fasoane, fara romantisme. Pe noi ne deranjeaza pretul platit de Hristos pentru rascumpararea omenirii. Noi n-am fi vrut sa-I ramanem datori. Filmul facut de Zefirelli este o telenovela pe langa cel al lui Mel Gibson. Am dori un Hristos care a suferit crucea cat o impunsatura de ac pentru determinarea grupei sanguine. "Chiar asa a fost?" m-a intrebat cineva. "Nu, i-am zis, a fost mult mai greu si mult mai rau."
Pocainta inseamna sa intelegi ca esti rau, ca pentru tine a suferit nespus Dumnezeu. Hristos n-a plecat pe "Via Dolorosa" senin, zambind camerelor de luat vederi.
Am vrea ca totul sa fie gratuit, sa nu ne coste nimic. De aceea judecata va fi atat de aspra, pentru ca Dumnezeu S-a chinuit cumplit. L-au batut romanii, dar pe tot ce pune mana omul se usuca. Am auzit ca s-au pocait o gramada de oameni la filmul acesta. Mi-e mila de ei daca a trebuit sa vada un film, ca sa-L inteleaga pe Dumnezeul Scripturilor. Un pastor american a lesinat. Oare ce-a predicat in toti anii de pana acum?
Initial Mel Gibson n-a vrut sa titreze filmul. Sa ramana in aramaica si latina, iar imaginea sa spuna totul. Dar i-au zis ca miliardele de "crestini" nu cunosc Biblia, de aceea e bine sa foloseasca traducerea, sa inteleaga tot omul.
Filmul ne-a umilit. Un film mediocru a pus pe picior gresit o crestinatate care uitase de Golgota, de Hristos, de mantuire, care traia plenar filosofia "nu te baga in viata mea".
Hristos "S-a bagat" in viata noastra, acoperindu-ne cu sangele iertarii.
*preluat din "Dulcele sarut al singuratatii" de Vladimir Pustan*
Subscribe to:
Posts (Atom)
Posts
