Fara cuvinte........

Tudor Gheorghe - Ruga la Timisoara

Asculta mai multe audio diverse

Glossa

 de Mihai Eminescu

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramai la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Cand cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici incline a ei limba
Recea cumpana-a gandirii
Inspre clipa ce se schimba
Purtand masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.

Privitor ca la teatru
Tu in lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plange, de se cearta,
Tu in colt petreci in tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat inceputul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te intreaba si socoate.

Caci acelorasi mijloace
Se supun cate exista,
Si de mii de ani incoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atat de-adese
Nu spera si nu ai teama.

Nu spera cand vezi miseii
La izbanda facand punte,
Te-or intrece nataraii,
De ai fi cu stea in frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dansii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cantec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste in varteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.

De te-ating, sa feri in laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramai la toate rece.

Tu ramai la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te intreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.

O, poate maine

Costache Ioanid

O, poate mâine vom pleca
spre-acele zări senine.
Și ce-am putut aici lucra?
Ce dragoste? Cât bine?

În urma vieții lui Isus
stă turmă lângă turmă!
Dar noi, cu ce vom merge sus?
Și ce lăsăm în urmă?

Isus ne-a dat un Ghetsimani!
O Golgotă! Un nume,
ce timp de două mii de ani,
a-mbogățit o lume!

Cuvântul care ni L-a spus
și azi în inimi scurmă …
Dar noi, cu ce vom merge sus?
Și ce lăsăm în urmă?

Cu fiecare strop de plâns,
cu fiecare rană,
Isus comori de har a strâns
și nimburi de coroană!

O primăvară ne-a adus,
ce-n veci nu se mai curmă!
Dar noi, cu ce vom merge sus?
și ce lăsăm în urmă?
* www.resursecrestine.ro*

Tu ce lasi azi in urma ta omule?

Rabdare! - Traian Dorz

Rabdare, o, inca putina rabdare!
- sus ochii si gandul, si bratul, si pasii:
Slavita cetate cereasca rasare
iar cea mai frumoasa si sfanta intrare
e-aceia prin care te-nalta vrajmasii.

Rabdare in chinuri si-n lipsa rabdare,
in zbucium, in lupte si-n dorul fierbinte!
- Pe fata brazdata de lacrimi amare
vor cerne lumina, resfrangeri de soare
din slava ce vine...priveste nainte!

Rabdare-n viata si-n moarte rabdare!
- al tau e triumful din veacul ce vine,
cand noaptea apune, cand Ziua rasare...
nu moartea-i aceia, ci viata si har e
rasplata rabdarii-ndelungi si senine!

Rabdare, o inca putina rabdare!
- priveste rasplata, sa birui suspinul
si treci peste moarte cu-a vietii cantare
rabdare, o inca putina rabdare
caci vine seninul, seninul, seninul!...

Alearga, mai alearga!

de Traian Dorz


Alearga, mai alearga, curand ajungi la Tel
tot cerul te asteapta biruitor in el.

Alearga, mai alearga, nu obosi nicicand
cununa te asteapta, de-alergi o iei curand.

E uneori grea calea, sunt uneori vrasmasi?
- Credinta-nvinge totul, nicicand sa nu te lasi.

Sunt uneori ispite ce-ndeamna sa te-asezi?
Tu n-asculta, alearga, si calea sa-ti veghezi!

Sunt uneori indemnuri ce inapoi atrag?
Tu surd fiind la toate, s-alergi spre telul drag!

Sunt uneori si piedici ce fac sa cazi amar?
Tu iarasi te ridica, mai darz si-alearga iar!

Curand de-orice primejdii pe veci vei fi scapat
si de Hristos la capat vei fi incununat.

preluat de pe "www.resursecrestine.ro"

Ajută-ne să Te iubim

de Traian Dorz

Ajută-ne să Te iubim
cerescul nostru Tată
chiar dacă ar fi să nu primim
în veci nici o răsplată

Să credem în puterea Ta
adânc cum ni se spune
chiar dacă nu ne-ai asculta
nicicând vreo rugăciune

Să ţinem sus Cuvântul Tău
în orice grea încercare
chiar dacă ne-ar lovii cel rău
c-o ură tot mai mare

Să nu ne îndoim deloc
în nici o grea ispită
să-avem când vom iesii din foc
fiinţa srălucită

Ca astfel zilnic preaschimbati
din bine în mai bine
s-ajungem slava înfiaţi
având un chip cu tine

Nu-i singur Iuda vinovat - Costache Ioanid

Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă prin păcat!
Şi eu, şi tu…

Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Isus căzu.
Şi dacă crucea grea era,
povara noastră şi mai grea!
Şi eu, şi tu…

Nu patru cue L-au pătruns,
când El pe cruce se-aşternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
cu mii de patimi L-am străpuns!
Şi eu, şi tu…

Nu doar bătrânii cărturari,
nu doar mai marii preoţi, nu!
Şi noi am râs cu ochii murdari,
şi noi suntem cei doi tâlhari!
Şi eu, şi tu…

Şi nu ostaşilor prin sorţi
cămaşa albă Şi-o dădu.
Ci tuturor! Dar tu n-o porţi!
Şi, fără ea, toţi suntem morţi!
Şi eu, şi tu…

Nu doar în stânci, sub lilieci,
nu doar sub lespede zăcu.
Ci L-am ascuns ca pentru veci
sub piatra unor forme reci,
Şi eu, şi tu…

Şi-acum Isus cel condamnat
azi El te-ntreabă :”Da sau nu ?
Eşti tu sau nu eşti vinovat?”
Eu am spus da! Şi-am fost iertat.
Eu am spus da.
Dar tu ? Dar tu?…

Ai ostenit

de Costache Ioanid

Ai ostenit de truda
urcuşului curat
Sau de-al ispitei umblet
ţi-e trupul ruinat?

De gînduri înţelepte
ai păru-ncărunţit.
Sau urma stricăciunii
pe chip ţi s-a lăţit?

Cu cei buni spre răsplată
îţi cheltui anii tăi?
sau pierzi a ta viaţă
de-a valma cu cei răi?

De la o zi la alta
mai de Hristos te ţii.
Sau dintr-un ceas în altul
mai cu Satan devii?

Încearcă-te, încearcă-ţi
trăirea vieţii azi.
Mai tare creşti în Domnul,
sau tot mai tare scazi?

Iubeşte-ţi crucea ta

de Traian Dorz

Iubeşte-ţi crucea ta şi-o poartă,
oricât de aspră ţi-ar părea,
căci şi cea mai amară soartă
cândva ţi-o îndulceşti cu ea.

Când va veni singurătatea
şi prea din greu ţi-o vei purta
ca de-al soţiei sân prea-dulce
lipeşte-te de crucea ta.

Când, cu puterile sleite,
nici s-o târăşti n-ai mai putea,
prin cele mai fierbinţi ispite,
mergi apărat de cruce ta.

Când se va năpusti furtuna,
şi nici un scut nu vei avea,
cu-ncredere, întotdeauna
te-adăposteşti sub crucea ta.

Prăpăstii când o să te-afunde
şi nici un pod nu vei avea,
ea peste ele-ţi va fi punte,
şi-ai să le treci pe crucea ta.

Iar când vei merge spre cunună,
Hristos ieşi-va-n calea ta,
spunându-ţi: "Bine, slugă bună!",
şi-n schimbul crucii ţi-o va da.

www.resursecrestine.ro

Tanjim ades Isuse

de Gheorghe Barbu

Tânjim ades Isuse ca nu suntem ca „altii",
Ce au atâtea daruri - numarând talantii,
In loc sa spunem: „Doamne, vrem sa fim ca Tine",
Strângem numai paie si resturi de masline!

Tânjim ades Isuse, ca nu avem un dar,
Ce-ar da un sens în viata, un nou margaritar.
Dar nu privim Isuse ca-n har ne-ai dat credinta,
Si-ai pus în noi un Duh de lacrimi si cainta.

Tânjim o, Domnul nostru ca suntem slabi si mici,
Insa-atunci cu drag - spre tinta ne ridici.
Ne dai putere multa - cu mila Tu ne-ncarci,
Si vrei ca-n straie sfinte, Isuse sa ne-mbraci.

Desi ne dai Isuse din mana Ta cerasca
Dorind ca omul nou în fapte sa sporeasca,
Ramânem Scump Stapâne atât de rai si slabi,
Dar pune-n noi izbânda sa fim curati si albi.

Nu tânjim Isuse dupa buna Ta venire,
Având o viata slaba sub semnul de-mplinire!
De aceea vrem Isuse mai mult sa-Ti daruim,
Si din talantii nostri în lume sa-mpartim.

preluat de pe resursecrestine.ro

Tanarul convertit

de Gheorghe Barbu

Un tânar convertit – nu de mult întors la Domnul,
Era plin de-nflacarare cum e, la-nceput tot omul!
El spunea despre Isus ce i-a dat si lui credinta,
Sa-L priveasca sus pe cruce umilit în suferinta.
Mai zicea ca pentru el S-a rugat în Ghetsimani,
Iar acolo sus pe cruce i-a iertat pe-ai Sai dusmani.
Fiind tânaru-acesta chiar la dragostea dintâi,
Povestea ca pentru Domnul n-au gasit un capatâi,
Unde sa-Si aplece capul pentru-a sta si El un pic,
Iar în lipsuri si-apasare, unii nu I-au dat nimic!
Mai spunea ca Domnul slavei a venit din cer si-a plâns,
Ca acel care-L accepta sa nu fie-n veci învins.
Nu lasa sa-i scape-odata sa nu spuna despre El,
Ce-a facut din viata lui – o comoara de Betel.

Dar tânarul nostru – ne-nfricat si plin de zel,
S-a-ntâlnit cu Bun de Gura ce n-avea în viata tel.
Se vedea desteptul lumii la sfârsit acum de veac,
Ce credea ca pentru dânsul mântuirea e un fleac!
Când i-a spus acest crestin ca Mesia e Cristos,
Care iarta si accepta pe tot omul pacatos,
L-a si repezit cu vorba ca-n Isus nu poate crede,
Ca-i naiv acela om care crede pâna...vede!

-Dragul meu,
Scriptura-nvata cum acum abia ti-am spus,
Ca din cer veni Lumina când S-a coborât Isus.
Noi prin El avem o cale ce strabate-n Univers,
Ca prin ea sa mergem bine fara-a da ’ndarat din mers.
-Dar – îi zise carturarul – eu nu-ti cred a ta Sciptura,
Chiar de-mparte prin multime si o buna-nvatatura!
Cum sa cred asa o Carte depasita, foarte veche?
Si de-ar spune-o lume-ntreaga ca nu ai la ea...pereche.
Eu, ca un barbat integru cu destula-ntelepciune,
Cum sa cred în Cartea Cartii, ca nu-i doar o-nselaciune?
-Dar – interveni baiatul – scrie clar în Sfânta Carte,
C-a venit Isus din ceruri sa ne scape de la moarte!
-Sa ma-ncred eu în Cristos – pârga celor adormiti?
Ar putea-nsemna aceasta, ca-s iesit de tot din minti!
Spui ca noi purtam acuma chipul lui Adam firesc,
Iar atunci vom fi în slava cu a Celui Sfânt ceresc?
Cum sa cred ca din morminte vor iesi într-o clipeala,
Fara ca sa lupte-n mine nici-o umbra de-ndoiala?
Eu nu pot sa cred din „astea" cu pacate „ispasite",
Fiindca-i plina-acum Planeta de religii depasite.

Si iata-l pe-nteleptu-acesta cu a sa încredintare,
Când ajunse sa se culce nefiind de loc în stare,
Sa adoarma ore-n sir, caci gândea acum „aparte":
„C-a venit Isus din ceruri sa ne scape de la moarte"!
„Bine, eu vad si cred, în corpuri pamântesti,
Dar sa-mi stric eu mintea cu basme...evreiesti?
Ma uit ca pier atâtia si morti cu totii sunt!
Cum ar putea ‚de-odata’ sa iasa din mormânt?
Poate trupul descompus – în procesul putrezirii,
Sa iasa iar la viata printr-o forta-a nemuririi?
E buna-asa credinta – cu rost si de folos,
Cum zic mereu crestinii ca o da Isus Cristos?
Doamne!
De existi ‚cumva’ cum atâti creduli-au spus,
As vrea sa-mi dai putere sa cred, sa-Ti fiu supus!
Te rog Isuse Doamne de esti si ma auzi,
Acela din Scriptura – ce-ai dat urechi la surzi –
Fa sa-Ti percep si glasul de ai asa putere,
Sa cred si eu de-acuma în Marea Ta-nviere."

Si cum statea în ruga – gândind si suspinând,
Aude-atunci un susur soptindu-i tandru, blând:
„Eu sunt Acel ce sunt din vesnicii în vesnicii exist,
De vrei sa ai dovezi Eu pot sa mai insist!...
Vrei sa-ti spun de Terra din bezna-ntunecata,
Când i-am pus lumini si-o bolta înstelata?
Vrei sa-ti spun c-a fost odata Pamântul gol, pustiu,
Iar Eu i-am dat viata prin tot ce este viu?
Vrei sa-ti spun c-am fost odata pe Terra zbuciumata,
S-aveti în vesnicie pe Dumnezeu ca Tata?
Eu Alfa si Omega – Acel fara-de-nceput,
Am pus întelepciune sa-l fac mai priceput –
Pe omul care vrea si-Mi cere cu cainta,
Il umplu cu putere sa creasca prin credinta.

Fiindca trupul descompus - în procesul putrezirii -
Va iesi din nou la viata printr-o Forta-a nemuririi.
...E buna-asa credinta - cu rost si de folos -
Cum, prin Duhul Sfant, ne-o da Isus Cristos.

preluat de pe www.resursecrestine.ro

Talharul

de Costache Ioanid

Când citeşti Scriptura Sfântă şi rămâi pe gânduri dus,
parcă vezi prin ceaţa vremii cum, pe Golgota, Isus
înălţă spre cer privirea, dornic pironind văzduhul,
până pleoapele-I căzură peste ochii buni. Iar Duhul,
dezlegat, porni în grabă jos, în închisoarea morţii,
în Şeol, să frângă-n două, pentru-ai Săi, zăvorul porţii.

Şi te-nalţi apoi ca gândul în Eden. Şi vezi în zare
o cetate de lumină cu oştiri în sărbătoare.
Vezi pe porţile înalte de cleştar dintr-o bucată
heruvimi cu patru aripi şi cu spada-nflăcărată,
înălţându-se ca zorii peste floarea primăverii.
Dar deodată, din trompete dau un lung semnal străjerii.
Da... Departe, printre stele, ca un fulger ne´ntrerupt,
un convoi străbate largul bolţilor de dedesubt.
Şi curând, de cântec falnic cerul cerului umplându-l,
iată-i... cete după cete, ca-n oştiri ţinându-şi rândul,
vin în haine de lumină şi se-nalţă ca un stol
zecile de mii de duhuri ridicate din Şeol.

Izbăvit de sub pedeapsă, vine primul om, Adam;
apoi Eva, Set şi Abel, Noe, Terah, Avraam...
Iată... Isaac şi Iacov, smulşi din lanţurile grele,
Iosif ca o stea sclipeşte între unsprezece stele,
Moise uşurat de greul lespezilor din Horeb,
—Iosua îi stă la deapta, iar la stânga e Caleb—;
Ghedeon privind cetatea şi oştirea fără număr,
Şi Samson, lăsând să-i cadă pletele mai jos de umăr;
David, fericit să uite de păcatele-i iertate,
Solomon şi toţi urmaşii casei binecuvântate,
toţi profeţii şi martirii ce-au murit frângându-şi dorul,
de la nepătatul Abel la Ioan Botezătorul.

Iar în faţa tuturora... ce luceafăr glorios
umple cerul de lumină şi de Har victorios?
E Isus!... purtând pe frunte diadema de lumini
cu aceeaşi simplitate cum purtase crengi de spini.
E Isus!... cu mâini întinse într-un gest de raze nins,
cu aceeaşi duioşie cum pe cruce le-a întins.
Vai!... dar poarta cea înaltă dintr-un singur alb cleştar
cum îşi va deschide oare uriaşul stăvilar?
Până-n bolţi un glas răsună larg ca bubuitul lavei:
„Sus acum, voi porţi eterne! Iată Împăratul slavei!“
„Cine-i Împăratul slavei?“ „Domnul tare şi viteaz,
care-a biruit în luptă cel mai fioros grumaz!“

Şi târziu, când Paradisul s-a închis c-un vuiet lin,
printre stele, către poartă, vine-ncet un biet străin.
Ochii lui sunt plini de frică. Păru-n frunte. Faţa suptă.
Peste trupul plin de sânge, poartă o cămaşă ruptă.
-Ce vrei tu? îi spune unul dintre îngerii străjeri.
-Cine eşti? îl mai întreabă iscodind cu ochi severi.
-Eu?... răspunde-ncet străinul copleşit de un oftat,
sunt un păcătos din lume... Nu ştiu să fi fost păcat
să nu-l fi făcut în viaţă. Am ucis. Am jefuit.
De copil m-a prins o vrajă de pahar şi de cuţit.
Mă ţineam ascuns în peşteri şi pândeam pe cei bogaţi.
Sângele curgea ca apa. Apoi galbenii prădaţi,
mi-i luau toţi cârciumarii şi femeile pierdute.
Şi cădeam în zori pe-o vale între brusturi şi cucute.
La altare n-am dus jertfă nici o mierlă de când sunt.
N-am ştiut de rugăciune. N-am avut nimica sfânt.
O putere, un balaur, îmi da brânci să beau, să prad...
-Vai, destul... vorbi străjerul. Locul tău e-acolo-n Iad.
Şi, cu mâna lui întinsă, i-arătă în jos sub cer,
într-o gură de-ntuneric, flăcări vii într-un crater.
Se uită-ngrozit străinul. Iar apoi încet şopti:
-Da... acolo... Dar ascultă. Înainte de-a muri,
osândit fiind la moartea cea mai grea, mai blestemată,
ţintuit pe lemnul crucii, am văzut, hulit de gloată,
un profet murind alături. Ba... mai mult ca un profet!
Nu era un om din lume. Ci, sub fruntea de nămet,
Îi plutea în ochi o pace... şi-o dumnezeire-n grai.
El mi-a spus privindu-mi faţa: Azi vei fi cu Mine-n Rai!
Şi acum o întrebare... un cuvânt mai am de spus:
Dacă tot ce văd e Raiul, nu-i pe-aici acel Isus?...
-O! Isus? E-aici în slavă... tot ce vezi Îi aparţine.
Dar de ce-ţi acoperi faţa hohotind? Sau plângi străine?
-Rogu-te, o vorbă numai... Nu ştiu cum să-mi spun amarul...
Dacă e Isus aicea... spune-I c-a venit tâlharul.
-Vino!... Poarta e deschisă... Domnul îi vorbeşte-n prag.
Îl priveşte lung tâlharul. Paşii înapoi se trag...
E Isus acest arhanghel în veşminte sclipitoare?
Părul... Nu-i al Lui. Nici brâul. Nici cămaşa de ninsoare.
Dar... privirea blândă... Ochii. El e! Şi-a căzut grămadă.
Cum? Dar cine îl ridică? Ochii lui nu pot să creadă.
-Doamne, sunt murdar... şi-n zdrenţe. Sunt...
şi-şi frânse vorba-n dinţi...
-Eu... în haine de lumină? Eu, tâlharul, printre sfinţi?
Şi luându-l blând cu Sine, strălucitul Voievod,
lângă tron ducându-l, zise: „El Mi-a fost întâiul rod!“
Şi acum să ştie oricine: Unde a intrat tâlharul,
nu-i pe lume om să creadă şi să nu-l primească Harul!
Nu-i păcat pe care Domnul nu şi-a pus făgăduinţa.
Unul singur nu se iartă niciodată: Necredinţa!

preluat de pe www.resursecrestine.ro

Vreau sa inteleg,

de Alexandra Roxana Benza

Vreau sa inteleg, Isuse,
Lucrarea Ta, Cuvantul,
Cum doua maini strapunse
Au transformat pamantul!


Tu esti iubirea care
Intinsai doua maini
Sin marea indurare
Ai saturat cu paini

Bolnavilor cu mila
Leai dat Tu vindecare
Siai dus in casa Martei
Atata alinare

Ai plans Ierusalimul
Cetate zbuciumata
Cea ignorat sublimul
Cand a fost cercetata

Vreau sa inteleg Isuse
Ofertele-ti divine
Doar spini si rani ti-aduse
Si moarte pentru cine?

Ce mare biruinta
In jertfa Ta gasesc
Ti-aduc recunostinta
Ma-nchin si-ti multumesc!!

Amin

*preluat de pe www.resursecrestine.ro*

Alte citate - Maica Tereza

Mi se pare fascinant sa vad ce cred altii despre Dumnezeu, despre viata. Din seriile de citate anterioare, se poate vedea ca si un necrestin are niste notiuni crestine despre viata, despre Dumnezeu, despre dragoste. Mie unul, imi este clar ca ca Biblia este adevarata, si chiar in ea ni se spune ca Dumnezeu isi face simtita prezenta in viata oamenilor, se descopera lor prin intermediul creatiei, si nu ai nici o scuza sa nu traiesti in dragoste fata de El si fata de semenii tai, chiar daca nu ai deschis in viata ta Biblia.

Cu cât avem mai puţin, cu atât dăm mai mult. Pare absurd, dar aceasta este logica dragostei.

Nu contează să faci multe lucruri, important este să le faci cu multă dragoste.

Nu putem face lucruri mari, doar lucruri mici cu iubire mare.

Bucuria este rugăciune. Bucuria este tărie. Bucuria este o plasă a dragostei cu care prinzi suflete.

Dacă judeci oamenii, nu vei mai avea timp să îi iubeşti.

Ziua de ieri a trecut. Ziua de mâine nu a sosit încă. Nu avem la dispoziţie decât ziua de azi. Hai să începem.

Iisus vine să ne întâlnească. Să-i ieşim în întampinare, pentru a-i ura bun venit. El vine la noi prin cel flămând, gol, singur, alcoolic, dependent de droguri, printr-o prostituată sau cerşetor. El poate să vină la mine sau la tine sub forma unui tată singur, sub forma fratelui, mamei, surorii. Dacă îl respingem, dacă nu-i ieşim în întâmpinare, îl respingem chiar pe Christos.

Si o poezie superba:

Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti...
Iartă-i, oricum.

Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse...
Fii bun, oricum.

Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi...
Caută succesul, oricum.

Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela...
Fii cinstit şi sincer, oricum.

Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma intr-o zi...
Construieşte, oricum.

Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi...
Fii fericit, oricum.

Binele pe care îl faci astăzi, oamenii îl vor uita mâine...
Fă bine, oricum.

Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de-ajuns...
Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.

La urma urmei, este între tine şi Dumnezeu...
N-a fost niciodata între tine şi ei, oricum.

Cu cat mai strans te tii de Domnul

de Traian Dorz

Cu cat mai strans te tii de Domnul
cu-atat te rupi de toti cei rai,
cu cat ti-s mai straini streinii
cu-atat mai frati ti-s fratii tai.

Cu cat mai drept tii calea buna
te-ndepartezi de calea rea
cu cat mai dragi ti-s alte case
ti-e mai urat de casa ta.

Cu cat ti-e mai-noptat pamantul
cu-atat ti-e cerul mai senin,
cu cat mai mult gandesti la altii
privesti la tine mai putin.

Cu cat te poti smeri mai tare
si poti din dreptul tau sa lasi,
cu-atata-ti pregatesti cu fapta
mai vrednici si mai buni urmasi.

Cu cat mai sfant traiesti Cuvantul,
cu cat te rogi mai credincios,
cu cat iubesti mai dulce fratii
esti mai aproape de Hristos.

Cum de trec iute toate

de Traian Dorz

Cum de trec iute toate ce-n lume-acum le vezi
Mai slabe sunt ca umbra, oricât de tari le crezi
Mai mici sunt ca nimica, chiar cei ce par mai tari
Şi tu treci ca o umbră, oricât de veşnic pari.

Ca visul scurs sfârşeşte şi viaţa ta de-acum
Un an dintr-o viaţă e cât un pas pe-un drum
Ştii paşii tăi din urmă, dar nu ştii câţi mai sunt
Şi vine unul care sfârşeşte-ntr-un mormânt.

O, nu-i urî pe-aceia ce-ţi prea tot spun mereu
Că vine grabnic moartea, să vii la Dumnezeu
Ci-mpacă-te cu Domnul acum cât mai trăieşti
Căci mâine nu-i nici urmă din tot ce pari că eşti.

preluat de pe www.resursecrestine.ro

Ce mult ne stapaneste Astazi

de Traian Dorz

Ce mult ne stăpâneşte Astăzi
de parcă nici n-a fost vreun ieri
şi parcă nici n-ar fi vreun mâine
ci-i numai Astăzi-de-dureri

sau numai Astăzi-de-plăcere
de încântare şi belşug
uităm de Ieri cel ca un leagăn
şi Mâine, cel ca un coşciug...

Uităm de Ieri, uităm de Mâine
cum n-ar fi fost sau n-ar mai fi
şi stăm robiţi de Astăzi numai
de parcă-i Timpul tot, o zi.

Uităm, uităm... Dar şi-Astăzi trece
ca alte zile mii şi mii
ce pierdem azi, sau credem veşnic
sunt mâini păreri de rău târzii.

...O, nu fi prea robit de Astăzi
nici prea zdrobit, nici prea-ncântat
Prezentu-i scurt, iar Viitorul
necunoscut şi neaşteptat.
Ci pleacă-ţi inima, mai bine,
smerindu-ţi-o spre Dumnezeu
că-n El e liniştea deplină
dincolo de uşor sau greu.

preluat de pe www.resursecrestine.ro

Ce-i viata ta?

de Costache Ioanid

Ce-i viaţa ta? E o peniţă
cu care scrii mereu pe-un drum.
Şi-apoi la ultima portiţă
tot ce-ai scris tu ca pe-o tăbliţă,
nu se mai şterge nicidecum.

Şi vorbe-n vînt şi fapte rele
rămîn pe veci ca-ntr-un album.
Păzit e scrisul tău de stele.
De-ai pune mări întregi să-l spele,
nu se mai şterge nicidecum.

Să nu te minţi că-n veşnicie
trecutul se preface-n scrum.
Căci Dumnezeu stă mărturie
că-n faţa Lui tot ce se scrie
nu se mai şterge nicidecum.

În ceasul greu de judecată
îţi vei citi întregul drum.
Şi vei zbucni în plîns deodată.
Dar nici o slovă-nlăcrimată
nu se mai şterge nicidecum.

N-o poate şterge decît sînge,
dar sînge sfînt şi nu oricum.
Ce înger trupul său va frînge?
Şi-astfel, ce-ai scris, oricît ai plînge,
nu se mai şterge nicidecum.

Isus cel drag veni din zare
ca tu să scapi din foc şi fum!
Prin El trecutul tău dispare.
Dar dacă azi nu-i ceri iertare,
nu se mai şterge nicidecum.

Isus pe lemn rabdă arşiţa.
Isus e preţul tău acum.
Prin El eşti alb ca lămîiţa.
Şi tot ce-a scris cîndva peniţa
nu se mai şterge nicidecum...

Voi acei ce sa va-ntoarceti - Traian Dorz

Voi acei ce sa va-ntoarceti
hotarare ati luat
tare fiti,tari si-o rupeti astazi
cu viata de pacat.

Voi acei ce calea stramta
s-o urcati ati apucat
tari fiti,tari sa nu va-ntoarca
nimeni iarasi la pacat.

Voi acei ce dulce prieten
pe Isus vi l-ati aflat
tari fiti,tari sa nu va faceti
nicicand robi la vre-un pacat.

Voi acei ce ani de zile
de Hristos ati ascultat
tari fiti,tari curand,in slava
veti scapa de-orice pacat.

Voi copii curati ai slavei
ce spre cer ati apucat
tari fiti,tari,tot iadul lupta
sa va-ntoarca spre pacat.

Tari,fiti tari,priviti cununa
Slava,cerul minunat
stand in Domnul veti invinge
prin El,ori si ce pacat.

Cu cat mai strans te tii de Domnul - Traian Dorz

Cu cat mai strans te tii de Domnul
cu-atat te rupi de toti cei rai,
cu cat ti-s mai straini streinii
cu-atat mai frati ti-s fratii tai.

Cu cat mai drept tii calea buna
te-ndepartezi de calea rea
cu cat mai dragi ti-s alte case
ti-e mai urat de casa ta.

Cu cat ti-e mai-noptat pamantul
cu-atat ti-e cerul mai senin,
cu cat mai mult gandesti la altii
privesti la tine mai putin.

Cu cat te poti smeri mai tare
si poti din dreptul tau sa lasi,
cu-atata-ti pregatesti cu fapta
mai vrednici si mai buni urmasi.

Cu cat mai sfant traiesti Cuvantul,
cu cat te rogi mai credincios,
cu cat iubesti mai dulce fratii
esti mai aproape de Hristos.