Monday 31 August 2009

Nelu Brie - Principiile bisericii primare


Nelu Brie - Principiile bisericii primare
Asculta mai multe audio Diverse

Nelu Brie - Vestimentatia decenta


Nelu Brie - Vestimentatia decenta
Asculta mai multe audio Diverse

Nelu Brie - Zacheu


Nelu Brie - Zacheu
Asculta mai multe audio Diverse

Versetul zilei

Unul singur este dătătorul şi judecătorul Legii: Acela care are putere să mântuiască şi să piardă. Dar tu cine eşti de judeci pe aproapele tău?

Iacov 4:12

Sunday 30 August 2009

Versetul zilei

Ori de câte ori zic: "Mi se clatină piciorul!" bunătatea Ta, Doamne, mă sprijineşte totdeauna.
Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul.

Psalmii 94:19

Saturday 29 August 2009

Nelu Brie - Forme de preacurvie







Nelu Brie - Cum sa ne rugam


Nelu Brie - Cum sa ne rugam
Asculta mai multe audio Diverse

Nelu Brie - Du-te si fa si tu la fel


Nelu Brie - Du-te si fa si tu la fel
Asculta mai multe audio Diverse

Nelu Brie - Toma credinciosul


Nelu Brie - Toma Credinciosul
Asculta mai multe audio Diverse

Florin Ianovici - Lectii din cocina


Florin Ianovici - Lectii din cocina
Asculta mai multe audio Diverse

Florin Ianovici - Lectii din furtuna


Florin Ianovici - Lectii din furtuna
Asculta mai multe audio Diverse

Florin Ianovici - Lectii dintr-un pustiu


Florin Ianovici - Lectii dintr-un pustiu
Asculta mai multe audio Diverse

Florin Ianovici - Cand Dumnezeu e on hold


Florin Ianovici - Cand Dumnezeu e on hold
Asculta mai multe audio Diverse

Versetul zilei

Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos.

Apocalipsa 12:17

Friday 28 August 2009

De ce atatea predici?

Poate va intrebati de ce am pus atat de multe predici. Si voi mai pune, mi-am propus sa strang la un loc, toate predicile prin intermediul carora Dumnezeu m-a ajutat sa inteleg, sa cred, sa ma apropii de El.
Multi poate, le-ati mai auzit, dar cati le-am ascultat? Ce inseamna a asculta?Definitia din Dex este:

ASCULTÁ, ascúlt, vb. I. 1. Tranz. a-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. și intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (într-un proces) 3. Tranz. A acorda importanță celor spuse de cineva, a lua în considerație; a împlini o dorință, o rugăminte. ♦ Tranz. și intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face întocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare).

Cati dintre noi am ascultat? Va invit acum sa le ascultati, sa le studiati, sa vi le scrieti pe inima, sa impliniti ceea ce invatati. Asa sa ne ajute Domnul sa facem.

Nelu Brie - Si candelele noastre se sting


Nelu Brie - Si candelele noastre se sting
Asculta mai multe audio Diverse

Nelu Brie - Criterii de evaluare spirituala


Nelu Brie - Criterii de evaluare spirituala
Asculta mai multe audio Diverse

Florin Ianovici - Groapa talantului tau


Florin Ianovici - Groapa talantului tau
Asculta mai multe audio Diverse

Florin Ianovici - Chemarea la o pocainta reala


Florin Ianovici - Chemare la o pocainta reala
Asculta mai multe audio Diverse

Florin Ianovici - Cred Doamne, ajuta necredintei mele


Florin Ianovici - Cred Doamne, ajuta necredintei mele
Asculta mai multe audio Diverse

Nelu Brie - Cand mersul la biserica, face mai mult rau decat bine


Nelu Brie - Cand mersul la biserica face mai mult rau decat bine
Asculta mai multe audio Diverse

Florin Ianovici - Lectii dintr-un cimitir


MARCU 5 ;1.LECTII DINTR-UN CIMITIR***CU FLORIN IANOVICI***
Asculta mai multe audio Diverse

Versetul zilei

Domnul a răspuns: "Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea, şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur, şi am milă de cine vreau să am milă!"

Exodul 33:19

Thursday 27 August 2009

Florin Ianovici - Lectii din cuptor


Florin Ianovici - Lectii din cuptor
Asculta mai multe audio Diverse

Florin Ianovici - Ce putem invata din istoria lui Iacov


Florin Ianovici - Ce putem invata din istoria lui Iacov
Asculta mai multe audio Diverse

Versetul zilei

Cine cugetă la Cuvântul Domnului, găseşte fericirea, şi cine se încrede în Domnul este fericit.

Proverbele 16:20

Wednesday 26 August 2009

Vladimir Pustan - Batandu-l pe diavol la el acasa

Vrei sa stii cum il poti infrange? Te-ai saturat sa fii infrant?


Predica poate fi ascultata aici

Versetul zilei

Şi a zis Iudeilor, care crezuseră în El: "Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei;
veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi."

Ioan 8:31,32

Tuesday 25 August 2009

Iubeşte-ţi crucea ta

de Traian Dorz

Iubeşte-ţi crucea ta şi-o poartă,
oricât de aspră ţi-ar părea,
căci şi cea mai amară soartă
cândva ţi-o îndulceşti cu ea.

Când va veni singurătatea
şi prea din greu ţi-o vei purta
ca de-al soţiei sân prea-dulce
lipeşte-te de crucea ta.

Când, cu puterile sleite,
nici s-o târăşti n-ai mai putea,
prin cele mai fierbinţi ispite,
mergi apărat de cruce ta.

Când se va năpusti furtuna,
şi nici un scut nu vei avea,
cu-ncredere, întotdeauna
te-adăposteşti sub crucea ta.

Prăpăstii când o să te-afunde
şi nici un pod nu vei avea,
ea peste ele-ţi va fi punte,
şi-ai să le treci pe crucea ta.

Iar când vei merge spre cunună,
Hristos ieşi-va-n calea ta,
spunându-ţi: "Bine, slugă bună!",
şi-n schimbul crucii ţi-o va da.

www.resursecrestine.ro

Interviu cu Vladimir Pustan

Te-ai intrebat de ce a predicat Vladimir Pustan intr-o biserica ortodoxa? Te-ai intrebat de ce poarta barba? Alfa acestea de la el! Acest interviu este realizat de Radio Hope!

Poti asculta interviul aici

Versetul zilei

Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste; şi cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el.

1 Ioan 4:16

Monday 24 August 2009

Versetul zilei

Ascultaţi-Mă, voi care cunoaşteţi neprihănirea, popor, care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor, şi nu tremura de ocările lor.

Isaia 51:7

Sunday 23 August 2009

Versetul zilei

"Căci cine iubeşte viaţa, şi vrea să vadă zile bune, să-şi înfrâneze limba de la rău, şi buzele de la cuvinte înşelătoare.
Să se depărteze de rău şi să facă binele, să caute pacea, şi s-o urmărească.

1 Petru 3:10,11

Saturday 22 August 2009

Versetul zilei

Ilie era un om supus acelorasi slabiciuni ca si noi; si s'a rugat cu staruinta sa nu ploaie, si n'a plouat deloc in tara trei ani si sase luni.

Iacov 5.17

Friday 21 August 2009

Versetul zilei

Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească şi să te încerce, ca să-ţi cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui.

Deuteronomul 8:2

Thursday 20 August 2009

Să deosebesc binele şi răul…

Mai jos gasiti unul din cele mai bune esee pe care le-am citit in ultima vreme. Mesajul este mai actual ca niciodata, tinand cont ca acum avem atatea posibilitati de a alege si o singura alegere corecta. Domnul sa ne calauzeasca.

de Ovidiu Radulescu

Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte, nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceeia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul. Evrei 5, 13.14

Când sunt singur acasă, mă duc la magazin, cumpăr cutii cu semipreparate şi gata masa! Trebuie doar să le bag în cuptorul cu microunde, să apăs butoanele corespunzător minutelor şi temperaturii din indicaţii şi să îmi pun şerveţelul la gât. Mănânc igienic, din aceeaşi cutie, cu tacâmuri de plastic şi după ce am terminat, arunc ambalajul, fără să-mi mai bat capul cu spălatul vaselor. Semipreparatele sunt moi, numai bune de molfăit cu dantura noastră şi ea tot „semi-”, stricată de zahăr şi coloranţi, de supe sintetice „cu gust de găină” şi găini cu miros natural de târtiţă, stătute cu lunile prin vitrinile frigorifice.
Ne-am obişnuit la fel şi pe plan spiritual: hrană semipreparată. Pastorul doar deschide conserva, încălzeşte puţin atmosfera cu câte o glumă şi... gata hrana. Nu prea tare, să nu strice stomacurile sau dinţii enoriaşilor obişnuiti cu lăptic. Probabil că nu peste tot se întâmplă aşa dar e o tendinţă generală puternică în această direcţie. Pavel, bucătarul şef, ar dori să gătească ceva deosebit, ca pentru oameni maturi ce consumă hrană tare, oameni care întrebuinţează discernământul, judecata, şi ca atare reuşesc să digere intelectual. Dar ce te faci cu maturii care, deşi nu mai au măselele de minte, au şi acum dinţi de lapte? Cum să le dai bucatele Christice consistente, când toată viaţa lor au supt doar laptele „adevărurilor începătoare”?
Obişnuinţa este a doua natură şi mai ales în domeniul alimentar... Mămăliga cu brânză a copilăriei este pomenită până la adânci bătrâneţi. Toate bistrourile fine ale Parisului şi toate cuccinele cu pizze italiene, morun în aspic şi pateuri „de fois gras”... nu ne vor scoate din cap ideea fixă: „Ce bună era, păi ăştia nu ştiu să trăiască”... Mexicanii mănâncă foarte piperat dar lor li se pare normal – obişnuinţa. Coreenii mănâncă extrem de sărat, potroacă, dar li se pare normal – obişnuinţa. Psihologii spun că obiceiurile alimentare sunt fixate în personalitatea noastră în aşa fel încât devin parte din eu, a doua natură. Iar versetul biblic citat mai sus, ne spune şi care este hrana care ne provoacă alergie: „cuvântul despre neprihănire”. Numai la gândul acesta, că ni se cere să fim neprihăniţi, icnim, ne vine să vomităm: „aoleu, asta-i prea de tot, e fanatism, sectarism, păi fără păcat nu poate nimeni...” Pare a fi o hrană prea tare.

Muieţi-is posmagii?
Spre deosebire de copii pentru care laptele este alimentul ideal, maturii au nevoie de hrană tare, diversificată, conţinând toate cele patru categorii de nutrienţi: proteine, glucide, lipide, hidraţi de carbon plus fibre vegetale şi oligoelemente. La începutul explorării spaţiului cosmic, se credea că astronauţii vor consuma doar câteva pilule superconcentrate, fără să mai fie deranjaţi de probleme fiziologice specifice, complicate la extrem în condiţiile imponderabilităţii. Dar şi-au dat seama la timp de riscurile mult mai mari la care este expusă sănătatea cosmonauţilor. Şi au revenit la sandwichuri, salate şi fructe: bunul simţ le-a adus aminte că-şi pot întrebuinţa judecata nu doar la interpretarea teoriei relativitaţii dar şi la alegerea unor alimente sănătoase.
Ce uşor este să deosebesc la cel de lângă mine “binele şi răul”! Să-i ţin cuvântări moralizatoare cu degetul ridicat şi pe un ton ascuţit: “Ţţţţ-ţţţţ cum ai putut să faci aşa rău?!”… De parcă rău ar fi nu ceea ce suntem ci ceea ce facem.
Sunt expert în confecţionarea artizanală a învinuirilor din paiele găsite în ochiul aproapelui meu şi în acelaşi timp incapabil să văd propriile-mi bârne ce mă orbesc să nu-mai văd păcatele.
Există totuşi un sistem de de alarmă , un câine de pază (conştiinţa) care ar trebui să intre în alertă, să avertizeze atunci când sunt pe cale de a făptui un rău, cu bârnă sau fără. Dar pentru a funcţiona, mecanismul trebuie în permanenţă exersat. Altfel se întâmplă ca în cazul computerului meu care a fost infectat de un virus electronic deşi
am cel mai tare
din parcare
sistem de protejare
antivirusare,
de la Symantec Norton. Dar cum să fiu protejat de un sistem dezactivat, care niciodată nu a fost lansat ca program? Credeam că sunt la adăpost: cheia era în lacăt, lacătul încuiat. Când colo uşa era larg deschisă.
Avem un mecanism instalat genezic şi genetic în fiinţa noastră, care să ne facă a deosebi binele şi răul şi care ar trebui să ruleze non-stop, antrenat şi sensibilizat pentru a fi gata să declanşeze alarma la orice tentativă de atac. Bine-bine-bine- (şi becul verde clipeşte liniştitor), bine-bine-rău… STOP! O ispită este gata să devină păcat. Roşu, alarmă generală! Iar noi, prin creaţie fiinţe conştiente şi responsabile, să luăm cuvenitele măsuri.

Câinele de pază era din ipsos
Exemplul familiei C. (parcă vă mărturiseam că văd mai bine “paiele” altora). Bunicul şi patriarhul familiei s-a crezut a fi un mare reformator şi a introdus în casă un regulament strict, quasi-militar care poate fi rezumat în felul următor: nu, nu, nu. Nu e voie asta, nu e voie cealaltă, e interzis să, nu trebuie a, să nu care cumva să… Nepoatele, educate de mici doar în spiritul negaţiei şi fără suportul unei evlavii practice, au fost ţinute ca legate la ochi ca nu cumva să vadă şi răul. Li s-a repetat tot timpul: “Trebuie să faceţi asta şi asta fără discuţie… că vă omor din bătăie” (se pare că porunca a şasea se aplica parţial şi selectiv la acel “reformator”). De bătaie n-au murit dar fetelor li s-a atrofiat în timp, prin neîntrebuinţare, organul deosebirii binelui de rău…Experienţa se numeşte in psihologie “inoculare”; să injectezi religie în cineva doar atat cât să ajungă să o respingă în momentul în care se va afla faţă în faţa cu religiosul ca atare. Şi, pe la 16 ani, fetele au folosit prima ocazie de a pleca de acasă şi duse au fost… Acum experimentează cealalaltă categorie, a răului. Nici nu vor să mai audă de lecţiile de morală forţată ale copilăriei.
M-am întâlnit cu una dintre ele, în ultima mea vizită în România. Şi mi-am adus aminte de o frază insipirată: Nici un ogor nu este mai neprielnic decât acela care a fost cultivat doar atât cât buruienile să crească şi mai spornic după aceea. Am schimbat fraze convenţionale şi apoi, cu tahicardia de rigoare, am îndrăznit să-i amintesc versurile spirituale pe care le recita cu talent, odinioară, în biserică. S-a uitat la mine de parcă i-aş fi tras o palmă: “Ascultă, mi-a zis, şi tu ai de când să îmi ţii predici? Orice cunoscut reîntâlnit după ani ţine neapărăt să mă arate cu degetul. Trăiesc acum aşa cum îmi place fără să mă comande nimeni”. Am asigurat-o că au fost doar amintirile trezite de revederea neaşteptată, fără motivaţii ascunse şi ton ridicat la adresa ei, precum bunicul… Greu să pătrunzi la inima cuiva care nu a învăţat niciodată să discearnă binele şi răul şi care a înlocuit vitalul câine de pază – conştiinţa, cu unul de ipsos. Poate că intruşii totuşi se vor speria. Şi nici nu mă şicanează cu lătrăturile când dorm spiritual. Decorativ. Şi uşor de întreţinut.
Evident că invoc acest exemplu nefericit nu doar cu credinţa că persoana de mai sus o să-mi citească rândurile şi să o să-şi deschidă sufletul la şoapta Duhului (ajută-mi te rog, Doamne să fie aşa!) ci şi cu dorinţa de a ne feri de cealaltă extremă, în egală măsură periculoasă. Adică să ne imaginăm că dacă aruncăm copiii în faţa ispitelor şi îi lăsăm de capul lor să înoate în apele murdare ale tuturor păcatelor, asta i-ar căli şi maturiza spiritual şi i-ar determina să ştie de ce anume să se ferească. Să le dăm să glojgăie coji uscate pentru a le accelera chipurile creşterea daturii permanente şi îngroşarea dentinei de pe molari. Nu, hotărât nu. Ar fi extrema cealaltă. Între Scylla şi Caribda, între prăpastia din dreapta şi stâncile ascuţite din stânga, trebuie să ţinem drumul drept. Avem nevoie de un exemplu biblic pentru a vedea clar şi nuanţat atât problema cât şi rezolvarea.
Propun exemplul lui Solomon şi invit la o examinare fără prejudecăţi a textului sacru. Nu aş vrea să fiu învinuit că distorsionez înţelesul unor naraţiuni biblice care par simple la o citire superficială dar nici să preluăm idei de-a gata fără un studiu personal şi neînarmaţi exegetic.
1 Împăraţi.3,9 Dă dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău. Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr! Rugăciunea lui Solomon. Am fost obişnuiţi să o luăm drept modelul perfect de rugăciune datorită modului cum Dumnezeu a răspuns imediat şi, s-ar părea, necondiţionat. Lipseşte oare ceva din această rugăciune?
Solomon moştenise de-a gata o împărăţie ajunsă la apogeul de putere şi întindere. Şi dorea să fie un împărat pe măsură, să intre în legendă, să fie un administrator înţelept, un manager perfect care să se priceapă la absolut orice problemă cu care ar fi fost confruntat. Legislativul, executivul şi juridicul într-o singură mână de dirijor perfect. Evident că rugăciunea lui este o cerere de înţelepciune, înţeleaptă. Ce cusur are rugăciunea? Să comparăm spusele lui Pavel din Evrei cu cele ale lui Solomon:
Pavel: ţinta - să deosebească binele şi răul (Evrei 5,14)
Solomon: ţinta - să deosebească binele de rău (1 Împ.3,9)
Observăm diferenţa şi implicaţiile? Nu este vorba doar de un singur cuvinţel schimbat, o prepoziţie în loc de o conjuncţie, “de” în locul lui “şi” ci de altceva mult mai adânc. În rugăciunea sa, Solomon nu face nici o aluzie la nevoile lui personale. El cere înţelepciune să-i poată judeca pe ALŢII! “Doamne, dă-mi pricepere ca să pot separa în alţii binele de rău”…
Cineva ar putea să susţină că Solomon nu a greşit de fapt cu absolut nimic deoarece în v.10 se spune că “cerea aceasta a plăcut Domnului”. Aş vrea să reţinem că aceasta este concluzia cronicarului şi nu a lui Dumnezeu. Apare aici acelaşi fenomen întâlnit şi în alte paragrafe narative care par a intra în contradicţie cu anumite adevăruri doctrinare… De exemplu îngerul care se presupunea că tulbura apele la Betesda. În realitate se credea că ar fi aşa; evanghelistul nu face decât să exprime opinia generală a celor de atunci (plus de asta versetul cu pricina nu se găseşte decât în unele manuscrise târzii). Sau în legatură cu anumite acţiuni ale personajelor Bibliei cum a fost tragerea la sorţi pentru al 12 apostol Alegerea lui Matia a fost nu răspunsul lui Dumnezeu ci consecinţa probalistico-matematică a metodei alese. În realitate Dumnezeu îl alesese pe Pavel pentru a fi cel de-al doisprezecea ucenic. Sa evităm a citi mecanic Biblia…
Ceea ce spune Dumnezeu lui Solomon este cumva diferit de ceea ce nise pare că înţelegem noi din v. 10 citit în afara contextului. Pentru ca nu ceri bogătie sau altceva material, îti dau ce ceri plus altele dar, v.14… DACA… Dacă vei umbla în căile Mele… Orice făgăduinţă este condiţionată. Orice binecuvântare nu poate fi însoţită decât de ascultare. Dumnezeu îi spune lui Solomon: Voi face după cuvîntul tău; ai cerut înţelepciune pentru alţii, îti voi da, dar pentru tine… atenţie, te las să alegi tu, personal… plus binecuvântări materiale primite ca nimeni altul, dacă asculţi.

Şi Solomon păşeşte înainte ca rege. Debutul lui în viaţa publică este cunoscut sub numele de “Judecata lui Solomon” în acelaşi capitol 3, v.16-28. Mizând pe iubirea de mamă, fin păsiholog şi fără îndoială ascultând şoapta Duhului lui Dumnezeu … şi gata, s-a lansat ca cel mai înţelept monarh pământesc. O bună propagandă întreţinută de oamenii lui de la palat nu face decât să-i amplifice faima (v.28). Solomon ştie ca nimeni altul să deosebească binele de rău la alţii.

Căsătorie cu logaritm la mie
Apoi Solomon începe să se căsătorească… Nu este o butadă ci un adevăr trist. Şi începe numărătoarea “trofeelor” feminine… una, două…nouă…o mie! Rimează cu poligamie. Multipoligamie ca să fiu pleonastic de concis. Dacă Solomon s-ar fi rugat şi ar fi acţionat ca “să deosebească binele şi răul” pentru popor dar şi pentru el personal, care ar fi fost urmarea? O familie fericită, o naţiune prosperă, Numele lui Dumnezeu amplificat peste tot... Dar în realitate, doar numele lui Solomon a fost amplificat… Iar soţia de cel mai înalt rang, soţia-şefă, a fost o prinţesă egipteană cu care s-a căsătorit din calcul politic neţinând cont de porunca expresă a lui Dumnezeu A fost un dezastru pentru moralitatea şi sănătatea spirituală a naţiunii alese. Am vorbit şi în alte ocazii despre fiscalitatea excesivă care a adus la disperare poporul de rând în timp ce luxul orbitor de la palatul lui Solomon şi viaţa sa extravagantă numai atitudine înţeleaptă nu se putea numi.

1 Împ.11,1-2. Împăratul Solomon a iubit multe femei străine afară de fata lui Faraon: Moabite, Amonite, Edomite Sidoniene, Hetite, care făceau parte din neamurile despre care Domnul zisese copiilor lui Israel: “Să nu intraţi la ele şi nici elşe să nu intre la voi; căci v-ar întoarce negreşit inimile înspre dumnezeii lor!. De aceste neamuri s-a alipit Solomon, târât de iubire.
Târât de iunire, târât de patimă… Daca divorţa de prima şi lua alta, era într-adevar o problemă dar era de înteles. Sunt atâtea persoane recăsătorite după un eşec dureros. Nu sunt eu cel în măsură să judec ci compar două situaţii ca să evidenţiez consecinţele unui rău mai mic faţa de ceea ce a ales Solomon.
Târât de patimă. Zici că eşti tare şi nu dai drumul la frânghie. Dar dintr-o zmucitură te pune jos şi te târăşte precum un câine rasa Doberman ţinut prea din scurt. Apoi se repede şi te sfâşie deşi tu crezi că eşti cel care controlează lesa. Ce mai deosebea Solomon acum? Vers.4: “…nevestele i-au plecat inima spre alţi dumnezei…” Nu mai era calcul politic de data aceasta. Era implicare sentimentală totală. Ajunsese să slujească altor Dumnezei nu de formă ci din inimă! A iubi multe nu înseamnă a iubi mult. A avut totuşi o experienţă deosebită în căutarile sale donjuaniste: Sunamita. Singura fată israelită care i-a furat 1/1000 din inimă. Din moment ce restul era ocupat, nu cred că greşesc dând acest raport matematic. Întâlnirea cu Sunamita a reprezentat o excepţie în viaţa sentimentală a lui Solomon. O fată simplă de la ţară refuză să-l urmeze la palat deoarece este îndrgostită de un păstor sărac. “Ţine-ţi Solomoane cei o mie de sicli şi două sute fie celor ce păzesc rodul”… Cânt.8,12 Solomon s-a simţit lezat dar a prins morala şi aa apreciat demnitatea acelei fete de la ţară. Dovada? Scrie o perlă, Cântarea cântarilor…
Teribilă experienţa lui Solomon cel înţelept pentru alţii şi târât de nebunie. Păi cum altfel să numesc haremurile (plural folosit intenţionat) lui? De ce nu judeca Solomon, veşnicul candidat la însuratoare şi pentru el? De ce nu deosebea şi la el, binele de rău? Pentru că nu asta l-a interesat, nu asta a cerut de la Dumnezeu. Urmarea uneri rugaciuni greşite, a unei alegeri gresite, a unei ţinte false… Să întareşti cu soldaţi şi armament un punct nesemnificativ al sistemului defensiv în timp ce inamicul te invadează pe partea opusă…
În Eden, Lucifer i-a îndemnat pe primii noştri părinţi să păcătuiască pentru ca să poată cunoaşte ce? Binele şi răul. Un amestec otrăvitor. Este aici o capcană în care noi ce de astăzi nu mai cădem cu voia evident ci mai degrabă printr-o atitudine de neglijenţă. Binele, evident, dar mai facem şi câte un rău că doar oameni suntem… Dar cum facem cu antrenamentul? Aşa fac sportivii de performanţă, mai se antrenează, mai se apucă de prostii, apoi iar? Cariere ce promiteau a străluci au fost ruinate de amestecul binelui cu răul… Mike Tyson, Diego Maradona, Ben Johnson, legendarul portar român Adamache…
Pavel ne îndeamnă să facem un singur lucru: să ne întrebuinţăm în fiecare zi dinţii spirituali ca mestecăm şi apoi să digerăm complet, hrana tare a neprihanirii. Binele pe care-l facem, să-l facem bine nu ca în cazul Caridnalului Richelieu care s-a caracterizat singur în cuvintele epitafului său celebru: “Binele pe care l-am făcut, l-am făcut rău/Dar răul pe care l-am făcut, l-am făcut bine”!
Doamne, ajută-mă să deosebesc binele şi răul. Şi să aleg întotdeauna numai binele. Binele făcut bine.

preluat de pe www.resursecrestine.ro

Versetul zilei

Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele.
Da, El Şi-a plecat urechea spre mine, de aceea-L voi chema toată viaţa mea.

Psalmii 116:1,2

Wednesday 19 August 2009

Versetul zilei

Aduceţi-vă aminte de zilele de la început, când, după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă de suferinţe:
pe de o parte, eraţi puşi ca privelişte în mijlocul ocărilor şi necazurilor, şi pe de alta, v-aţi făcut părtaşi cu aceia care aveau aceeaşi soartă ca voi.

Evrei 10:32,33

Tuesday 18 August 2009

Turneul Cireşarii Sud

Drobeta Turnu Severin – 24 august 2009 - Casa Tineretului – ora 18

Craiova – 25 august 2009 – Casa de Cultură a Studenţilor – ora 18

Alexandria – 26 august 2009 – Sala Polivalentă – ora 18

Giurgiu – 27 august 2009 – Teatrul Valah – ora 18

Olteniţa – 28 august 2009 – Sala Primăriei – ora 18

Călăraşi – 29 august 2009 - Casa de Cultură – ora 18

Urziceni – 30 august 2009 – Casa de Cultură a Sindicatelor – ora 10

Constanţa – 30 august 2009 – Casa de Cultură a Sindicatelor - ora 18

Tulcea – 31 august 2009 - Casa de Cultură a Sindicatelor – ora 18

Galaţi – 1 septembrie 2009 – Casa de Cultură – ora 18

Brăila – 2 septembrie 2009- Clubul Progresul – ora 18

Bucureşti – 3 septembrie 2009 – Palatul Copiilor – ora 18


Sursa www.ciresarii.ro

Versetul zilei

Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală, pun mâna pe ea.

Matei 11:12

Monday 17 August 2009

Un editorial interesant

Într-un interviu, un actor bine cunoscut este întrebat de un pastor: „Domnule actor, cum reuşiţi în filme să atrageţi atenţia oamenilor timp de o oră jumătate uneori chiar două ore sau trei ore?”. Actorul, fără prea multă ezitare, îi zice: secretul e că noi actorii luăm o minciună şi o trăim ca pe un adevăr, pe când voi pastorii trăiţi adevărul ca pe o minciună.

Este evident şi bine de ştiut că Dumnezeu nu admiră actorii (mai ales pe cei care mai vin şi la biserică), chiar dacă cei de la academia americana de film în fiecare an acordă premii Oscar pentru cei mai buni actori, actriţe şi nu numai, Dumnezeu nu oferă premii nici chiar celor mai buni actori sau actriţe.

Problema intervine atunci când actoria se practică în biserică şi nu numai, când o mare majoritate din noi încercăm să pozăm cât mai frumos, să lăsăm impresii bune celor din jur, de multe ori reuşim, alteori mai puţin, depinde cât de bine ne ştim preface, respectiv cât de puţin ne ştim preface.

Abraham Lincoln, al şaisprezecelea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, afirma la un moment dat: „Poţi păcăli câţiva oameni tot timpul, toţi oamenii o perioadă, dar niciodată nu îi poţi păcăli pe toţi oamenii tot timpul”, dar să nu uităm că pe Dumnezeu nu Îl păcăleşte nimeni niciodată, El este peste tot chiar dacă mulţi dintre noi trăim ca şi cum El ar dormi şi se trezeşte numai duminica şi eventual de sărbători, chiar dacă noi am vrea să nu se mai trezească, sau chiar dacă pur şi simplu noi trăim ca şi cum El nu ar exista, în oricare din variante tot veşti proaste şi în acelaşi timp triste, ne-am pierdut menirea, lumina noastră nu mai luminează sau poate nu a luminat niciodată. Oamenii nu mai au ce vedea în noi sau nu mai văd pe Cine trebuia să îl vadă. (vezi Matei 5:13-16)

Continuarea aici

Versetul zilei

Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.

Proverbele 9:12

Sunday 16 August 2009

Versetul zilei

Dar de întrebările nebune, de înşirările de neamuri, de certuri şi ciorovăieli privitoare la Lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi zadarnice.

Tit 3:9

Saturday 15 August 2009

Versetul zilei

Când privesc cerurile - lucrarea mâinilor Tale - luna şi stelele pe care le-ai făcut,
îmi zic: "Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?

Psalmii 8:3,4

Friday 14 August 2009

Versetul zilei

Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă, şi este mai rău decât un necredincios.

1 Timotei 5:8

Thursday 13 August 2009

Tanjim ades Isuse

de Gheorghe Barbu

Tânjim ades Isuse ca nu suntem ca „altii",
Ce au atâtea daruri - numarând talantii,
In loc sa spunem: „Doamne, vrem sa fim ca Tine",
Strângem numai paie si resturi de masline!

Tânjim ades Isuse, ca nu avem un dar,
Ce-ar da un sens în viata, un nou margaritar.
Dar nu privim Isuse ca-n har ne-ai dat credinta,
Si-ai pus în noi un Duh de lacrimi si cainta.

Tânjim o, Domnul nostru ca suntem slabi si mici,
Insa-atunci cu drag - spre tinta ne ridici.
Ne dai putere multa - cu mila Tu ne-ncarci,
Si vrei ca-n straie sfinte, Isuse sa ne-mbraci.

Desi ne dai Isuse din mana Ta cerasca
Dorind ca omul nou în fapte sa sporeasca,
Ramânem Scump Stapâne atât de rai si slabi,
Dar pune-n noi izbânda sa fim curati si albi.

Nu tânjim Isuse dupa buna Ta venire,
Având o viata slaba sub semnul de-mplinire!
De aceea vrem Isuse mai mult sa-Ti daruim,
Si din talantii nostri în lume sa-mpartim.

preluat de pe resursecrestine.ro

Versetul zilei

După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie, şi a zis: "Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău, şi răsplata ta cea foarte mare."

Geneza 15:1

Wednesday 12 August 2009

O lectie importanta - Speranta - Olarul

Atunci cand iti este greu, cand simti ca nu mai poti, adu-ti aminte ca esti doar o mana de pamant. Lutul se modeleaza si asa esti si tu calit prin incercari. Nu uita ca Dumnezeu nu iti da niciodata mai mult decat poti sa duci. Atunci cand esti lovit, ridica-ti ochii spre cer si multumeste-I Domnului pentru ca S-a indurat de tine si te iubeste atat de mult incat vrea sa te aduca intr-o stare potrivita pentru a intra in Imparatia Lui. Slava Lui!


Tanarul convertit

de Gheorghe Barbu

Un tânar convertit – nu de mult întors la Domnul,
Era plin de-nflacarare cum e, la-nceput tot omul!
El spunea despre Isus ce i-a dat si lui credinta,
Sa-L priveasca sus pe cruce umilit în suferinta.
Mai zicea ca pentru el S-a rugat în Ghetsimani,
Iar acolo sus pe cruce i-a iertat pe-ai Sai dusmani.
Fiind tânaru-acesta chiar la dragostea dintâi,
Povestea ca pentru Domnul n-au gasit un capatâi,
Unde sa-Si aplece capul pentru-a sta si El un pic,
Iar în lipsuri si-apasare, unii nu I-au dat nimic!
Mai spunea ca Domnul slavei a venit din cer si-a plâns,
Ca acel care-L accepta sa nu fie-n veci învins.
Nu lasa sa-i scape-odata sa nu spuna despre El,
Ce-a facut din viata lui – o comoara de Betel.

Dar tânarul nostru – ne-nfricat si plin de zel,
S-a-ntâlnit cu Bun de Gura ce n-avea în viata tel.
Se vedea desteptul lumii la sfârsit acum de veac,
Ce credea ca pentru dânsul mântuirea e un fleac!
Când i-a spus acest crestin ca Mesia e Cristos,
Care iarta si accepta pe tot omul pacatos,
L-a si repezit cu vorba ca-n Isus nu poate crede,
Ca-i naiv acela om care crede pâna...vede!

-Dragul meu,
Scriptura-nvata cum acum abia ti-am spus,
Ca din cer veni Lumina când S-a coborât Isus.
Noi prin El avem o cale ce strabate-n Univers,
Ca prin ea sa mergem bine fara-a da ’ndarat din mers.
-Dar – îi zise carturarul – eu nu-ti cred a ta Sciptura,
Chiar de-mparte prin multime si o buna-nvatatura!
Cum sa cred asa o Carte depasita, foarte veche?
Si de-ar spune-o lume-ntreaga ca nu ai la ea...pereche.
Eu, ca un barbat integru cu destula-ntelepciune,
Cum sa cred în Cartea Cartii, ca nu-i doar o-nselaciune?
-Dar – interveni baiatul – scrie clar în Sfânta Carte,
C-a venit Isus din ceruri sa ne scape de la moarte!
-Sa ma-ncred eu în Cristos – pârga celor adormiti?
Ar putea-nsemna aceasta, ca-s iesit de tot din minti!
Spui ca noi purtam acuma chipul lui Adam firesc,
Iar atunci vom fi în slava cu a Celui Sfânt ceresc?
Cum sa cred ca din morminte vor iesi într-o clipeala,
Fara ca sa lupte-n mine nici-o umbra de-ndoiala?
Eu nu pot sa cred din „astea" cu pacate „ispasite",
Fiindca-i plina-acum Planeta de religii depasite.

Si iata-l pe-nteleptu-acesta cu a sa încredintare,
Când ajunse sa se culce nefiind de loc în stare,
Sa adoarma ore-n sir, caci gândea acum „aparte":
„C-a venit Isus din ceruri sa ne scape de la moarte"!
„Bine, eu vad si cred, în corpuri pamântesti,
Dar sa-mi stric eu mintea cu basme...evreiesti?
Ma uit ca pier atâtia si morti cu totii sunt!
Cum ar putea ‚de-odata’ sa iasa din mormânt?
Poate trupul descompus – în procesul putrezirii,
Sa iasa iar la viata printr-o forta-a nemuririi?
E buna-asa credinta – cu rost si de folos,
Cum zic mereu crestinii ca o da Isus Cristos?
Doamne!
De existi ‚cumva’ cum atâti creduli-au spus,
As vrea sa-mi dai putere sa cred, sa-Ti fiu supus!
Te rog Isuse Doamne de esti si ma auzi,
Acela din Scriptura – ce-ai dat urechi la surzi –
Fa sa-Ti percep si glasul de ai asa putere,
Sa cred si eu de-acuma în Marea Ta-nviere."

Si cum statea în ruga – gândind si suspinând,
Aude-atunci un susur soptindu-i tandru, blând:
„Eu sunt Acel ce sunt din vesnicii în vesnicii exist,
De vrei sa ai dovezi Eu pot sa mai insist!...
Vrei sa-ti spun de Terra din bezna-ntunecata,
Când i-am pus lumini si-o bolta înstelata?
Vrei sa-ti spun c-a fost odata Pamântul gol, pustiu,
Iar Eu i-am dat viata prin tot ce este viu?
Vrei sa-ti spun c-am fost odata pe Terra zbuciumata,
S-aveti în vesnicie pe Dumnezeu ca Tata?
Eu Alfa si Omega – Acel fara-de-nceput,
Am pus întelepciune sa-l fac mai priceput –
Pe omul care vrea si-Mi cere cu cainta,
Il umplu cu putere sa creasca prin credinta.

Fiindca trupul descompus - în procesul putrezirii -
Va iesi din nou la viata printr-o Forta-a nemuririi.
...E buna-asa credinta - cu rost si de folos -
Cum, prin Duhul Sfant, ne-o da Isus Cristos.

preluat de pe www.resursecrestine.ro

Versetul zilei

Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului); fiul pierzării,
potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte "Dumnezeu", sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.

2 Tesaloniceni 2:3,4

Tuesday 11 August 2009

Talharul

de Costache Ioanid

Când citeşti Scriptura Sfântă şi rămâi pe gânduri dus,
parcă vezi prin ceaţa vremii cum, pe Golgota, Isus
înălţă spre cer privirea, dornic pironind văzduhul,
până pleoapele-I căzură peste ochii buni. Iar Duhul,
dezlegat, porni în grabă jos, în închisoarea morţii,
în Şeol, să frângă-n două, pentru-ai Săi, zăvorul porţii.

Şi te-nalţi apoi ca gândul în Eden. Şi vezi în zare
o cetate de lumină cu oştiri în sărbătoare.
Vezi pe porţile înalte de cleştar dintr-o bucată
heruvimi cu patru aripi şi cu spada-nflăcărată,
înălţându-se ca zorii peste floarea primăverii.
Dar deodată, din trompete dau un lung semnal străjerii.
Da... Departe, printre stele, ca un fulger ne´ntrerupt,
un convoi străbate largul bolţilor de dedesubt.
Şi curând, de cântec falnic cerul cerului umplându-l,
iată-i... cete după cete, ca-n oştiri ţinându-şi rândul,
vin în haine de lumină şi se-nalţă ca un stol
zecile de mii de duhuri ridicate din Şeol.

Izbăvit de sub pedeapsă, vine primul om, Adam;
apoi Eva, Set şi Abel, Noe, Terah, Avraam...
Iată... Isaac şi Iacov, smulşi din lanţurile grele,
Iosif ca o stea sclipeşte între unsprezece stele,
Moise uşurat de greul lespezilor din Horeb,
—Iosua îi stă la deapta, iar la stânga e Caleb—;
Ghedeon privind cetatea şi oştirea fără număr,
Şi Samson, lăsând să-i cadă pletele mai jos de umăr;
David, fericit să uite de păcatele-i iertate,
Solomon şi toţi urmaşii casei binecuvântate,
toţi profeţii şi martirii ce-au murit frângându-şi dorul,
de la nepătatul Abel la Ioan Botezătorul.

Iar în faţa tuturora... ce luceafăr glorios
umple cerul de lumină şi de Har victorios?
E Isus!... purtând pe frunte diadema de lumini
cu aceeaşi simplitate cum purtase crengi de spini.
E Isus!... cu mâini întinse într-un gest de raze nins,
cu aceeaşi duioşie cum pe cruce le-a întins.
Vai!... dar poarta cea înaltă dintr-un singur alb cleştar
cum îşi va deschide oare uriaşul stăvilar?
Până-n bolţi un glas răsună larg ca bubuitul lavei:
„Sus acum, voi porţi eterne! Iată Împăratul slavei!“
„Cine-i Împăratul slavei?“ „Domnul tare şi viteaz,
care-a biruit în luptă cel mai fioros grumaz!“

Şi târziu, când Paradisul s-a închis c-un vuiet lin,
printre stele, către poartă, vine-ncet un biet străin.
Ochii lui sunt plini de frică. Păru-n frunte. Faţa suptă.
Peste trupul plin de sânge, poartă o cămaşă ruptă.
-Ce vrei tu? îi spune unul dintre îngerii străjeri.
-Cine eşti? îl mai întreabă iscodind cu ochi severi.
-Eu?... răspunde-ncet străinul copleşit de un oftat,
sunt un păcătos din lume... Nu ştiu să fi fost păcat
să nu-l fi făcut în viaţă. Am ucis. Am jefuit.
De copil m-a prins o vrajă de pahar şi de cuţit.
Mă ţineam ascuns în peşteri şi pândeam pe cei bogaţi.
Sângele curgea ca apa. Apoi galbenii prădaţi,
mi-i luau toţi cârciumarii şi femeile pierdute.
Şi cădeam în zori pe-o vale între brusturi şi cucute.
La altare n-am dus jertfă nici o mierlă de când sunt.
N-am ştiut de rugăciune. N-am avut nimica sfânt.
O putere, un balaur, îmi da brânci să beau, să prad...
-Vai, destul... vorbi străjerul. Locul tău e-acolo-n Iad.
Şi, cu mâna lui întinsă, i-arătă în jos sub cer,
într-o gură de-ntuneric, flăcări vii într-un crater.
Se uită-ngrozit străinul. Iar apoi încet şopti:
-Da... acolo... Dar ascultă. Înainte de-a muri,
osândit fiind la moartea cea mai grea, mai blestemată,
ţintuit pe lemnul crucii, am văzut, hulit de gloată,
un profet murind alături. Ba... mai mult ca un profet!
Nu era un om din lume. Ci, sub fruntea de nămet,
Îi plutea în ochi o pace... şi-o dumnezeire-n grai.
El mi-a spus privindu-mi faţa: Azi vei fi cu Mine-n Rai!
Şi acum o întrebare... un cuvânt mai am de spus:
Dacă tot ce văd e Raiul, nu-i pe-aici acel Isus?...
-O! Isus? E-aici în slavă... tot ce vezi Îi aparţine.
Dar de ce-ţi acoperi faţa hohotind? Sau plângi străine?
-Rogu-te, o vorbă numai... Nu ştiu cum să-mi spun amarul...
Dacă e Isus aicea... spune-I c-a venit tâlharul.
-Vino!... Poarta e deschisă... Domnul îi vorbeşte-n prag.
Îl priveşte lung tâlharul. Paşii înapoi se trag...
E Isus acest arhanghel în veşminte sclipitoare?
Părul... Nu-i al Lui. Nici brâul. Nici cămaşa de ninsoare.
Dar... privirea blândă... Ochii. El e! Şi-a căzut grămadă.
Cum? Dar cine îl ridică? Ochii lui nu pot să creadă.
-Doamne, sunt murdar... şi-n zdrenţe. Sunt...
şi-şi frânse vorba-n dinţi...
-Eu... în haine de lumină? Eu, tâlharul, printre sfinţi?
Şi luându-l blând cu Sine, strălucitul Voievod,
lângă tron ducându-l, zise: „El Mi-a fost întâiul rod!“
Şi acum să ştie oricine: Unde a intrat tâlharul,
nu-i pe lume om să creadă şi să nu-l primească Harul!
Nu-i păcat pe care Domnul nu şi-a pus făgăduinţa.
Unul singur nu se iartă niciodată: Necredinţa!

preluat de pe www.resursecrestine.ro

Versetul zilei

Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară; răscumpăraţi vremea.
Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.

Coloseni 4:5,6

Monday 10 August 2009

Versetul zilei

Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, şi în el nu este nici un prilej de poticnire.

1 Ioan 2:10

Sunday 9 August 2009

Versetul zilei

Căci buzele preotului trebuie să păzească ştiinţa, şi din gura lui se aşteaptă învăţătură, pentru că el este un sol al Domnului oştirilor.

Maleahi 2:7

Saturday 8 August 2009

Versetul zilei

Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El,
şi să şi duceţi, cum şi faceţi, aceeaşi luptă, pe care aţi văzut-o la mine, şi pe care auziţi că o duc şi acum.

Filipeni 1:29,30

Friday 7 August 2009

Ce-am mai putea predica în luna august?

Fratele Pustan are acest talent, de la Dumnezeu, de a ne pune serios pe ganduri prin intermediul predicilor si editorialelor sale. Dumnezeu sa il binecuvanteze si il creasca pentru ca avem nevoie de astfel de slujitori.

Ce-am mai putea predica în luna august?
de Vladimir Pustan

Le-am putea spune surorilor că indiferent cât de cald este afară, să fie mai generoase cu inul şi bumbacul pus pe ele. Le-am putea spune că nivelul unui popor este măsurat după necesitatea de haine învelitoare pe care o resimte. Cu cât oamenii sunt mai proşti, cu atât au nevoie de haine mai puţine pe ei. Nu poţi fi la nesfârşit păstorul unei turme de maimuţe fără ca să beneficiezi de sporul de periculozitate pe care îl au îngrijitorii de la grădinile zoologice.

Le-am putea spune fraţilor să nu se mai spânzure. Doar în Depresiunea Beiuşului, în ultimele două săptămâni s-au spânzurat doi fraţi de-ai mei, nenorocind evanghelizarea şi mărturisirea lui Hristos în satele lor pentru mulţi ani.

N-a fost vorba de sepuku, nici de harakiri, n-a fost nimic ritualic, ci pur şi simplu laşitatea de a lua în piept viaţa aceasta nenorocită. Câtă vreme predicăm fără bucurie, trăim fără bucurie, când cerul ne este prezentat în cel mai bun caz ca un purgatoriu, când avem o viziune babiloniană asupra existenţei, ce să mai facă fraţii mei?

Continuarea aici

Rebeca Avram - Fa-mi Tu Doamne

O melodie cat o rugaciune. De cate ori nu spunem ca renuntam la poftele firii si la planurile noastre, doar pentru a ne trezi ca iar ne-am facut noi planuri, fara a tine cont de voia lui Dumnezeu. De aici pleaca multe frustrari si practic ii deschidem o usa celui rau. Haideti sa ne unim in rugaciune, sa Ii cerem Domnului sa ne ajute sa renuntam la firea pamanteasca, sa o rastignim cu toate poftele si planurile ei si singura noastra rugaciune sa fie ca voia Lui sa se faca in vietile noastre, doar planurile Lui sa se implineasca. Ai curaj sa faci asta? Pentru ca asta va implica zdrobirea firii, un proces extraordinar de dureros, dar fara de care nu intri prin poarta cea stramta. Esti tu gata sa renunti la tot pentru El? Poate canti asta la biserica, dar o simti in inima ta? Arde inima ta pentru El? Domnul sa ne ajute sa ne dorim sa rastignim aceasta fire pamanteasca.

Versetul zilei

Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare.

Coloseni 3:12

Thursday 6 August 2009

Petre Tutea despre Dumnezeu 2

Poarta spre Dumnezeu este credinţa, iar forma prin care se intră la Dumnezeu e rugăciunea. Rugăciunea e singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu. Gândită creştin, rugăciunea ne arată că umilinţa înalţă, iar nu coboară pe om.

Să te autodispreţuieşti zilnic, pentru ca în golul lăsat în tine să poată intra Dumnezeu.

Dumnezeu contopeşte libertatea cu necesitatea şi deci cu ordinea. Unul din paradoxurile ordinii creştine este acesta: atotputernicia lui Dumnezeu nu anulează liberul arbitru, fiindcă adaptarea mecanică face inutil efortul pentru mântuire.

Google – simplu motor de cautare sau religie?

Cat de departe vor merge oamenii? Cat de mult incearca ei sa scape de Dumnezeu? Iata inca un exemplu:


Google – simplu motor de cautare sau religie?Iată că ceea ce pentru unii nu e decât un simplu motor de căutare a informaţiilor dorite, pentru alţii a devenit dumnezeu…

Biserica Google - Prin 10 porunci şi 9 dovezi, inventatorii acestei noi religii încearcă să dovedească faptul că motorul de căutare este mai important ca orice alt dumnezeu.

"Googlism-ul", este o nouă religie recunoscută în Canada. Pe pagina internet care îi este consacrată, se poate citi:

"Noi, membrii ai Bisericii Google, credem că motorul Google este forma umană cea mai apropiată care s-a cunoscut vreodată a unui Dumnezeu adevărat. Noi credem că există mai multe dovezi ale divinităţii lui Google decât ale dumnezeilor mai tradiţionali.

Noi respingem dumnezeii supranaturali pentru că nu au existenţă demonstrată ştiinţific. Astfel, "googliştii"cred că Google ar trebui în mod legitim să primească titlul de "Dumnezeu", pentru că prezintă o mare majoritate a caracteristicilor atribuite divinităţilor. "

Membrii Bisericii Google au pus la punct cele 10 porunci ca şi în bisericile tradiţionale, printre care "Tu nu vei utiliza numele Google pentru a califica un motor de căutare mai puţin performant" sau "Tu nu vei face greşeli de ortografie adresându-te lui Google".

În plus, pentru a demonstra legitimitatea acestei religii, 9 dovezi ale caracterului sacru şi divin ale motorului de căutare au fost dezvăluite. Iată-le:

1) Google este lucrul cel mai apropiat unei entităţi omnisciente care poate fi demonstrată ştiinţific.

2) Google este peste tot în acelaşi timp.

3) Google răspunde rugăciunilor.

4) Google este imortal.

5) Google este infinit.

6) Google îşi aminteşte tot.

7) Google nu "poate face rău".

8) După statisticile lui Google, cuvântul Google este căutat mai des decât toate cuvintele "Dumnezeu", "Isus", "Allah", "Buddha", "Creştinism","Islam", "Budism" şi "Iudaism".

9) Dovezile existenţei lui Google sunt foarte multe.

Oamenii aleargă la Google ca să afle răspunsuri… rămâne de văzut dacă vor găsi cu adevărat Esenţa!

Cristina Bran
www.infocrestin.ro

Versetul zilei

Planurile se pun la cale prin sfat! Fă războiul cu chibzuinţă. -

Proverbele 20:18

Wednesday 5 August 2009

Florin Ianovici - Lectii de la un outsider


Florin Ianovici - Lectii de la un outsider
Asculta mai multe audio Diverse

Versetul zilei

Aşa că cei ce se bizuiesc pe credinţă, sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios.

Galateni 3:9

Tuesday 4 August 2009

Opreste idolul - Paul Washer

Un colaj extraordinar despre idolul vremurilor noastre, televizorul.


Versetul zilei

Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred.
Eu zic Domnului: "Tu eşti Domnul meu, Tu eşti singura mea fericire!"

Psalmii 16:1,2

Monday 3 August 2009

Calitatile celui tare in credinta - Romani 15:1-7

Un scurt devotional, care pe mine unul m-a pus pe ganduri:


"Dumnezeul rabdarii si al mangaierii sa va faca sa aveti aceleasi simtaminte unii fata de altii, dupa pilda lui Hristos Isus."


Daca in capitolul precedent Pavel s-a ocupat mai mult de cugetul celor slabi, de data aceasta Pavel are de spus cateva cuvinte celor tari. In ceea ce urmeaza el le pune in fata un standard foarte inalt cu care sa se masoare si acesta este Domnul Isus. Domnul Isus, caruia nici dusmanii nu i-au gasit nici o vina, ne spune Pavel ca "nu Si-a placut Lui Insusi". In engleza spune ca "nu a cautat sa-Si faca placerea Lui Insusi". Noi citim in Evanghelii cum Domnul Isus a cautat totdeauna sa fie placut Tatalui a carui voie a venit s-o implineasca. In acest scurt pasaj avem sapte caracteristici ale adevaratei partasii fratesti:

1. Cel tare in credinta este un om care are stima pentru fratii lui, si de aceea este rabdator cu fratele lui mai slab (v.1)
2. El are o tarie de caracter care-l face nu numai sa accepte lucrurile asa cum sunt, ci le schimba in glorie, pentru ca urmareste zidirea aproapelui (v.2).
3. Cel tare este un om care nu are o parere prea inalta despre sine si nu-i multumit cu sine (v.2), ci vrea sa placa aproapelui in ce este bine, cautand sa-l ajute si sa poarte poverile impreuna. Pentru el, Domnul Isus este exemplul desavarsit pe care-l are inaintea ochilor in orice vreme (v.3).
4. Cel tare studiaza Scripturile si din ele isi trage seva duhovniceasca si mangaierea de care are nevoie. Din Scripturi el stie ce Dumnezeu asteapta de la el si ca este mai bine sa fii in relatie buna cu El si sa suferi decat sa fie gresit fata de Dumnezeu pentru a evita necazurile cu oamenii (v.4).
5. Cel tare are o nadejde neclintita pe care o sustrage din Scripturi. Nu este vorba de o nadejde in propria noastra abilitate, sau in bunatatea umana, ci este nadejdea in puterea lui Dumnezeu, care poate sa schimbe totul, chiar si pe cel slab (v.4).
6. Cel tare are simtaminte curate si cumpatate, ii vede pe frati egali, nu concurenti si de aceea urmareste sa traiasca in armonie (v.5-6) cu toti. Chiar daca intr-o biserica este varietate in diversitate, Hristos este ceea ce-i uneste.
7. Cel tare slaveste pe Dumnezeu pentru toate lucrurile si le face pe toate pentru slava Lui.

Meditatia zilei: Vad pe fratii mei asa cum ii vede Domnul Isus Hristos?

*preluat de pe www.resursecrestine.ro*

Versetul zilei

Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n-ascultă mustrarea.

Proverbele 13:1

Sunday 2 August 2009

Versetul zilei

Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos, şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui.

2 Corinteni 2:14

Saturday 1 August 2009

Versetul zilei

Domnul omoară şi învie, El pogoară în locuinţa morţilor şi El scoate de acolo.
Domnul sărăceşte şi El îmbogăţeşte, El smereşte şi El înalţă

1 Samuel 2:6,7
 

Dumnezeu este dragoste

Grab this Headline Animator

Dovezi in favoarea lui Dumnezeu

Grab this Headline Animator