De ce postim?

Asa cum puteti citi in marturia mea, eu merg la o biserica nou-testamentara. Desi nu am eu foarte multa vreme de cand m-am intors la Dumnezeu (deci nu am foarte multa experienta), am observat in jurul meu un fenomen ciudat. Aici oamenii postesc foarte des ca sa primeasca raspunsuri de la Dumnezeu.

Am incercat si eu sa aplic acest lucru, pentru ca il vedeam peste tot in jurul meu, si am gasit si referinte in Biblie referitoare la post. Asa ca atunci cand am avut o dilema, am zis , ma rog si incep sa postesc. Si s-au intamplat doua lucruri, in primul rand nu am primit nici un raspuns, iar in al doilea rand am inceput sa simt ca nu fac ceva cum trebuie. Am inceput sa ma gandesc din ce in ce mai mult la asta.

Atunci am inteles de ce aveam o apasare vis-a-vis de problema asta.

Simteam ca parca fac un troc cu Dumnezeu. Eu ma rog si postesc si El imi va da raspunsul.

Apoi am gasit un exemplu in Biblie. Moise vorbea direct cu Dumnezeu, si totusi pe muntele pe care a primit poruncile, el a postit 40 de zile. De ce? Eu cred ca el a postit nu pentru a primi tablele legii de la Dumnezeu ( el deja vorbea direct cu Dumnezeu), ci pentru a se sfinti si a putea sta in prezenta lui Dumnezeu.

De multe ori oamenii postesc si se roaga inainte de a lua anumite decizii. Cu cine ma marit/insor? La ce facultate sa ma duc? Sa accept locul asta de munca sau sa astept altul? Si tot asa.
Dar oare acestea sunt lucrurile pentru care ar trebui sa postim? Nu cumva avem tendinta sa ne dorim sa rezolvam lucrurile exterioare prin post si rugaciune si uitam de cele interioare?

Oare nu cumva lui Dumnezeu, Ii pasa mai mult de gradul de sfintire din inima noastra si mai putin de locul de munca, sot, facultate, etc? Daca inima ta e pusa sa faca voia Lui, sa dea afara toate poftele lumesti, toata necredinta, toate lucrurile rele, oare nu vei intelege tu foarte clar voia Lui?

Oare nu postim noi pana ajungem in spital, ca sa vedem cu cine ne vom casatori, si lasam problemele din inima noastra nerezolvate?

De aceea cred, ca de multe ori, Dumnezeu ne spune:"N-ai decat sa postesti cat vrei, pentru un raspuns. Asta nu e o problema adevarata, vine din inima ta netaiata imprejur". Si noi disperam pentru ca nu stim ce sa facem.

Dumnezeu ne spune foarte clar, ca voia Lui este sfintirea noastra si asta este cel mai important lucru. Toate celelalte aspecte ale vietii sunt secundare, in comparatie cu acesta.

1 Tesaloniceni 4:3 Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie;

Evrei 12:14 Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.

De aceea, eu personal, cred ca sfintirea noastra ar trebui sa fie motivul postirii noastre. Bineinteles ca in plan secundar, poti posti si pentru raspunsuri atunci cand chiar ai nevoie de ele. Este o linie de demarcatie foarte fina si este foarte usor sa uiti partea cu sfintirea, pentru ca noi simtim mai tare durerile lumesti. Dar oare pe Dumnezeu ce Il doare cel mai tare? E ca si cum ai avea sansa sa stai fata in fata cu Dumnezeu, si tu sa ii zici :"Doamne iti multumesc, ma onorezi, dar Sf Petru imi ajunge".

Asa ca pana ce nu esti sigur ca esti pe calea sfintirii, lasa deoparte toate celelate probleme. Pune pe primul loc apropierea de Dumnezeu si lasa la o parte toate lucrurile din lumea asta. Si atunci Dumnezeu, care e suveran, iti va rezolva si problema casatoriei, a facultatii, a locului de munca, etc.

Crezi tu ca El e suveran? Daca da, de ce nu te comporti ca atare?