Un gand scurt

"Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel."" Matei 19:28

Asta le spunea Domnul Isus celor doisprezece ucenici. Ucenici printre care se numara si Iuda, cel care avea sa-L vanda pentru treizeci de arginti amarati. 

Oare nu stia Domnul Isus cum avea sa moara? Cine avea sa Il tradeze? Si atunci cum le poate spune aceste cuvinte? 

Eu unul cred ca Domnul Isus a sperat pana in ultima clipa ca Iuda nu va aluneca. Ca nu Il va vinde si ca Ii va putea salva sufletul. Ar fi venit oricum moarte pe cruce? Da, pentru ca aceasta era misiunea pentru care Dumnezeu s-a intrupat, insa Iuda s-ar fi putut salva. 

Oare noi ne putem salva de pacatele care ne asteapta dupa colt? Cele pe care Dumnezeu le vede in viitorul nostru, dar pe care noi putem alege sa le facem sau nu. Avem liberul arbitru, Dumnezeu, in dragostea Lui, ne lasa sa alegem, sa fim sfinti sau sa fim pacatosi. Ce alegi?

Perspective diferite

Ieri am descoperit melodia "Better than a Hallelujah", si de atunci ma tot la gandesc la versurile ei. Mi se par absolut geniale.

Ilustreaza minunat diferenta de perspectiva, intre noi si Dumnezeu. De obicei, atunci cand noi ne pocaim si ne simtim ca ultimii oameni, Domnul vede altceva. Vede un om curat, un suflet spalat in sangele Crucii.

Pe de alta parte, de multe ori noi ne ocupam locul in biserica, si ne rugam, strigam cat putem de tare Amin si Aleluia, dar Domnul nu gaseste placere in inchinarea noastra.

De ce? Exact cum spune melodia, cateodata o lacrima sincera, o fapta dezinteresata, un ajutor dat cuiva in nevoie, face mai mult decat un program de lauda si inchinare. Poate venim la biserica, pentru a fi in prezenta lui Dumnezeu, si pe drum am trecut pe langa un om care avea nevoie de noi. Dar nu ne-am oprit, pentru ca noi aveam treaba sa fim in prezenta Domnului. Exact ca fariseul care trece pe langa omul ranit. Stim noi, oare, ce parere a avut Dumnezeu despre acest om?

Stau si ma intreb, ce e mai de pret in ochii Domnului? Condica de prezenta la biserica? O ora de lauda si inchinare cu toti plamanii? Sau o inchinare prin mila, prin dragoste fata de aproapele tau?

Cand Dumnezeu tace

De cate ori nu ti s-a intamplat sa te rogi pentru calauzire si cerul sa fie inchis?
Eu unul am experimentat asta, si nu ma refer la starea de pacat care te desparte de Dumnezeu, ci pur si simplu la acele momente in care Cerul pare a fi inchis. Doar pare.

Te rogi si mai mult. Postesti. Te rogi si mai mult. Si totusi nu primesti nici un raspuns.

Am auzit mai multe "retete". Unii spun ca ei nu fac un pas mai departe daca Dumnezeu nu le da o calauzire clara. Altii fac ce cred ei mai bine dupa argumente mai mult sau mai putin fundamentate. Si variante sunt destule, cautat profetii, ales versetul biblic pe care iti pica ochii atunci cand deschizi Biblia- un fel de ruleta ruseasca cu versete biblice, etc.

Totusi eu nu cred ca exista o reteta, sunt cazuri in care raspunsul va veni si aceasta asteptare este doar un test al rabdarii si al credintei, dar cred si am si experimentat un alt test. Cel al principiilor. Cred ca exista cazuri in care Domnul nu raspunde, tocmai pentru a ne incerca trairea si pentru a ne arata noua unde suntem de fapt.

Eu unul atunci cand am experimentat astfel de situatii am incercat sa ma gandesc ce spune Biblia despre acea situatie. Care sunt principiile dupa care sa ma ghidez, sa ma gandesc ce ar fi facut Domnul Isus in acea situatie.

Insa la inceput aveam o mare frica. Ce ma fac daca iau decizia gresita? Daca Dumnezeu ma va pedepsi pentru ca am ales gresit?

Apoi am inteles.

Dumnezeu imi este tata. Ce tata iubitor isi pedepseste copilul atunci cand acesta greseste si cand stie ca in inima lui, acel copil, s-a straduit sa faca alegerea corecta? Nici unul, cu atat mai putin un Dumnezeu care este dragoste. Si de cate ori am vazut asta in viata mea, de cate ori Dumnezeu a reparat ce eu am stricat, din nestiinta, inlaturand chiar si consecintele acelor alegeri gresite, desi meritam sa le suport. De ce? Simplu, pentru ca ne iubeste!

Noua de multe ori ne e greu sa intelegem asta, pentru ca noi avem tendinta ca atunci cand un om greseste sa ii scoatem ochii. Sa ii mai dam si noi in cap, cu toate ca el e oricum destul de amarat de greseala facuta.

Cat de mult mai avem de invatat! Oare cum ar fi biserica daca fratii ar proceda asa? Daca nu l-ar dojeni pe cel care a incurcat versurile cantarii si ar incerca sa il incurajeze? Sau chiar mai mult, sa isi ofere ajutorul pentru ca asa ceva sa nu se mai intample?

Dar parca e mai simplu sa pui etichete si sa critici. Nu-i asa?

Haideti sa nu mai facem asa, sa incercam sa spunem o vorba buna, sa nu dam in cap aproapelui nostru, ci sa il ajutam sa se ridice. Desi nu acesta este primul impuls, atunci cand cineva greseste, ar trebui sa ne auto-educam in aceasta disciplina.

Oare vrem?

Pretul dragostei

De multe ori auzim ca mantuirea este un dar pe care Dumnezeu ni-l face. Si asa este. Doar ca pentru a pastra acest dar trebuie sa platim un pret. Trebuie sa renuntam la modul de viata pacatos si sa ne schimbam viata din temelii. Altfel acest dar se poate pierde. Darul il primim, dar cheltuim ca sa il pastram.

Oare dragostea are un pret? Si care este acesta?

Poate te rogi ca Domnul sa iti creasca dragostea pentru El si pentru oameni. Si foarte bine faci. Cea mai mare porunca este sa ai dragoste pentru Dumnezeu si pentru oameni. Crezi ca poti invata sa iubesti fara suferi? Eu nu cred ca e posibil. Dragostea adevarata se caleste si se vede in suferinta. Este usor sa dai din gura si sa ii spui aproapelui tau, atunci cand il vezi in suferinta, o vorba buna cand tie toate iti merg bine. Dar esti tu in stare sa spui o vorba buna altuia, atunci cand in inima ta e durere? Atunci cand tie iti merg toate prost? Aceasta este dragostea adevarata, dragostea care se jertfeste pentru altii.

Cel mai concludent exemplu, dupa parerea mea, il vedem la Golgota. Acolo il vedem pe Domnul Isus impreuna cu doi talhari. Unul din acestia se pocaieste. Si ce face Domnul Isus? Batjocorit, scuipat, biciuit, intr-o suferinta inimaginabila, in ultimele clipe ale vietii El isi face timp pentru a-l asculta pe acest hot. Nu era in dreptul lui sa spuna: "Ce treaba am eu cu tine? Ai fost un nenorocit si acum vrei sa te ascult? Nu vezi ce probleme importante am eu acum? Nu vezi cat sufar, crezi ca am timp de tine? Macar daca erai un om corect, poate ma gandeam si la tine!" Dar nu, Domnul nostru isi face timp sa il asculte, sa ii spuna o vorba buna, ii arata dragoste. Tu poti face asa? Eu pot face asa?

Pentru a invata sa iubesti, sa te jertfesti trebuie sa suferi. Dragostea presupune zdrobire. Nu se poate altfel.

Te rogi tu pentru o dragoste mai mare fata de Dumnezeu si de oameni? Foarte bine faci! Esti pregatit sa platesti pretul?

Geneza si Crucea

Poate parea ciudat ca oamenii sa sarbatoreasca infrangerea umilitoare a conducatorului si eroului lor. Dar suferinta, rusinea si moartea Domnului Isus Cristos reprezinta o sursa de speranta pentru crestini.

Nimeni nu vrea sa traiasca intr-o lume in care raul este ignorat, sau chiar mai rau, incurajat. Toti oamenii tanjesc dupa dreptate, atunci cand au fost batjocoriti, insultati, tradati sau loviti.

Cine nu s-a aprins atunci cand a fost tratat ca un animal sau ca un banal obiect? Dorim din toata inima ca greselile sa fie indreptate, ca suferinta noastra sa aiba un sens.

Crucea lui Cristos raspunde acestei nevoi. In Isus Cristos descoperim ca in spatele acestui univers este un Dumnezeu pentru care fiecare dintre noi este pretios, care tine la dreptate.

Pentru evolutionisti moartea lui Cristos nu are nici un sens. Richard Dawkins, in cartea sa Ceasornicarul Orb, cap 4 (The Blind Watchmaker), spune ca noi traim intr-o lume despre care el crede ca nu are scop, bine si rau, nimic in afara de o crunta indiferenta.

Crucea lui Cristos arata ca lui Dumnezeu ii pasa

Crunta indiferenta? Dawkins gandeste asa pentru ca el crede ca teoria evolutiei este adevarata, ca suntem doar rezultatul proceselor oarbe. Daca nu exista Dumnezeu, Dawkins are dreptate. Nimeni nu stie ca tu existi. Si Dawkins iti spune sa te obisnuiesti cu aceasta idee.

Dar viata, moartea si Invierea lui Isus Cristos distrug aceasta viziune lipsita de speranta. Ele dovedesc odata pentru totdeauna ca Dumnezeu exista si Lui ii pasa de ceea ce se intampla in aceasta lume- despre ce se intampla cu tine, si de modul in care tu iti traiesti viata.

Anthony Flew, descris odata ca 'cel mai cunoscut ateu', a surprins audienta in May 2004 cand a anuntat ca si-a schimbat gandirea si ca "a acceptat existenta lui Dumnezeu".

Desi inca nu este sigur ca Isus Cristos este Dumnezeu intrupat, el a spus: "As spune ca ideea reinvierii este mai impresionanta decat orice alta componenta religioasa si nu are concurent in nici o alta religie.".

Anterior, in 1985, Dr Flew a participat la o dezbatare cu filozoful si teologul Dr Gary Habermas pe aceeasta problema, propozitia care afirma ca Domnul Isus Cristos a cucerit moartea insasi. Aceasta dezbatare a fost tinuta in Dallas in prezenta a trei mii de spectatori. A fost arbitrata de doua jurii, experti de la cele mai bune universitati americane: un juriu era compus din cinci filozofi, care au fost instruiti sa judece continutul dezbaterii, iar celalalt a fost compus din cinci judecatori, care au fost rugati sa analizeze calitatea argumentelor aduse.

Patru din cei cinci filozofi au votat pentru Habermas, ei au considerat ca pledoaria in favoarea Reinvierii a fost mai puternica decat incercarile lui Flew de a o discredita, iar unul dintre membri a considerat ca a fost o remiza. Judecatorii au votat trei la doi in favoarea lui Habermas. Acestea au fost comentariile a doi dintre judecatori:

"Sunt de parere ca vorbitorul [Habermas] a adus dovezi semnificative pentru a isi sustine pledoaria. Diversele surse istorice m-au convins sa adopt argumentele acestuia. Dr Flew, pe de alta parte, a esuat, in special in partea de contra-argumentare si in sesiunea directa, in a aduce dovezi in favoarea sa. Dr Habermas a pus o povara grea pe umerii Dr Flew pentru a combate argumentele aduse. Pe masura ce discutia s-a derulat, am simtit ca Dr Flew incerca sa eludeze discutia argumentata."

"Cred ca dovezile istorice, desi cu unele lipsuri, sunt suficient de puternice pentru ca la o examinare rezonabila sa se ajunga la concluzia ca Isus Cristos, intr-adevar a inviat din morti. Habermas a castigat dezbaterea.... Prin combatarea criticilor sceptice la adresa miracolelor (inspirate de Hume) aduse de Flew si prin demonstrarea veridicitatii si credibilitatii dovezilor istorice, Habermas a sfarsit prin a oferi "dovezi foarte probabile" pentru autenticitatea istorica a invierii "fara a exista dovezi naturaliste plauzibile impotriva ei". In concluzie, parerea mea este ca Habermas a castigat aceasta dezbatere."

Totul se bazeaza pe Invierea Domnului Isus Hristos. Apostolul Pavel a scris despre Hristos ca El a fost "dovedit cu putere ca este Fiul lui Dumnezeu... prin invierea din morti" (Romani 1:4). Stim ca Isus este ceea ce El a spus ca este din pricina Invierii. Intr-adevar, sunt cel putin 17 factori care arata ca Crestinismul nu ar fi putut avea succes in lumea antica, daca nu ar fi fost sustinut de dovezi irefutabile ale Invierii.*

Invierea lui Hristos ne ofera speranta si scop

Nici un scop? Dawkins crede astfel din cauza ca el isi imagineaza ca nu exista un Creator cu un plan si un design, in spatele existentei noastre. Totusi, chiar si oamenii care cred in El sunt cateodata striviti de lipsa unui scop. Cum poate fi Dumnezeu in acelasi timp iubitor si atot-puternic, cand exista atata suferinta si rau in aceasta lume? Totul pare sa fie haotic si fara scop.

Dar moartea si suferinta nu erau parte din lumea creata initial de Dumnezeu. Ele sunt rezultatul pacatului. "Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos; " (1 Corinteni 15:22). Toti suntem urmasi ai lui Adam si ai Evei si toti suferim si murim ca o consecinta a neascultarii lor, si a neascultarii noastre. Pacatul lui Adam a avut consecinte catastrofale asupra intregii creatii. Dar din cauza ascultarii lui Isus Cristos, putem fi readusi la viata, cu totii, atunci cand suntem in El. (nota trad: pe aceasta tema vor urma alte articole, versiunile in engleza pot fi gasite pe site-ul http://creation.com)

Faptul ca Isus Cristos a murit pe Cruce pentru pacatele noastre, ne arata ca pacatul este un lucru serios si ca acesta are consecinte. Moartea nu este o parte integranta a procesului de selectie naturala, care a produs diversitate biologica de-a lungul a milioane de ani. Moartea este o consecinta a indepartarii de Dumnezeu. "Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru." (Romani 6:23).

Invierea lui Isus Cristos, pe care o celebram de Paste, ne ofera speranta. Darul lui Dumnezeu este viata vesnica. Si aceasta nadejde ne da un scop pentru a trai.

Odata, apostolul Pavel i-a infruntat pe invatatii vremii: "Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu învie morţii? " (Fapte 26:8). Chiar si oameni care cred in Dumnezeu nu pot accepta ca El, in mod supranatural, a inviat din morti.

Daca Dumnezeu nu l-a creat, in mod supranatural, pe Adam, atunci nu putem afirma ca El va invia mortii in viitor. Daca Dumnezeu era obligat sa urmeze legile naturale care actioneaza asupra materiei si energiei de-a lungul milioanelor de ani, inainte de crearea primului barbat si a primei femei, atunci de ce ne-am astepta ca El sa isi schimbe modul de operare in viitor si sa invie mortii supranatural?

Dar nu acesta este modul in care Dumnezeu a creat. La inceput, in cea de-a sasea zi a Creatiei, Dumnezeu l-a facut pe om din tarana, si a respirat viata in narile lui, iar omul a prins viata (Geneza 2:7). In a treia zi dupa Crucificare, intr-o secunda, El a adus trupul rece, fara viata, al Domnului Isus Cristos la viata.

Si din cauza ca Domnul Isus a inviat, si noi vom fi ridicati. "într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. " (1 Corinteni 15:52).

Pentru crestini, moartea lui Cristos simbolizeaza ca pacatele noastre au fost sterse, ca am fost reimpacati cu Creatorul nostru, si ca avem o nadejde vie in propria noastra inviere.

Si din aceasta cauza stim ca tot ceea ce facem in aceasta viata, are un rost pe termen lung.
"De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică. " (1 Corinteni 15:58)

Tradus cu acordul autorului. Originalul il gasiti aici

Cat te costa dragostea?

Un misionar sosit din Uganda a povestit urmatoarele

Biserica lui avea o zi a darniciei, dar in loc sa-si trimita darurile la vreme pentru a fi impodobit locasul de inchinaciune, ei le-au adus duminica dimineata. Cand serviciul s-a terninat si misionarul statea privind multimea de daruri aduse la adunare, i s-a parut ca aude un zgomot.Privind pe culoarul dintre banci, el zari o fetita. Misionarul o intreba:

— Vrei sa vorbesti cu mine?

Foarte timida, fetita iesi in fata bisericii si spuse:
— Domnule, va rog, as vrea sa dau si eu ceva, si, varandu-si mana in haina saracacioasa, scoase o punga.

O deschise si scoase unul dupa altul cativa pumni cu banuti de argint pana cand gramada de pe masa a ajuns sa valoreze mai mult decat darurile tuturor celorlalti la un loc.

Misionarul spuse: — Nu trebuia sa faci acest lucru. Spune-ne de unde ai luat banii si-i vom duce inapoi (crezand ca fetita a furat banii)!

Copilul izbucni in lacrimi: — Sunt toti ai mei. Misionarul a exclamat: — Nu pot fi ai tai. Tu esti prea saraca.

Adevarul a iesit la iveala: Fata s-a vandut pe sine ca sclava pentru ca sa dea banii la Biserica.

A te sacrifica pe tine insuti lui Dumnezeu, a deveni asa cum ar fi Dumnezeu daca ar trai El aici in lume, iata ce asteapta Dumnezeu de la noi, si iata cum il putem simti pe Dumnezeu viu in mijlocul nostru...


*preluat de pe www.resursecrestine.ro*

Psalmul 32 - Iertat!

Am primit, ieri, pe e-mail studiul pe care il veti citi mai jos. Este un comentariu realizat de William MacDonald. Explica atat de clar cat de mult avem nevoie de iertare. Cat de mult ii ranim pe cei din jur, prin actiunile noastre. Si mai ales, ne arata foarte clar cat de greu ne este sa ne cerem iertare, sa acceptam ca am gresit. Dumnezeu atat vrea, sa ne recunoastem greselile, El este credincios si ne iarta orice pacat marturisit. M-am saturat sa ranesc, m-am saturat sa fiu ranit, dar sunt constient ca e imposibil sa traim pe acest pamant fara a rani sau a fi raniti. Pana la urma, nu este important cine te raneste sau modul in care o face, ci daca omul respectiv a avut intentia de a te rani. De cate ori am fost ranit de oameni care nu au avut nici cea mai mica intentie de a imi face rau si cat de mult i-am ranit si eu pe altii, fara a imi dori lucrul asta. De ce facem asta? De ce ranim atat de usor? Nu stiu. Firea pamanteasca ne impinge spre a provoca suferinta, cred. Va las sa cititi acest comentariu, sa va puneti in locul lui David si sa luati deciziile care se impun.

-------------------------------

Psalmul 32 - Iertat !

-------------------------------

Fericirea consta in a fi iertat. Este o emotie ce nu se poate descrie. Este sentimentul unei uriase eliberari, al unei despovarari extraordinare, al anularii datoriei cugetului care primeste in sfarsit odihna. Vinovatia a fost indepartata, conflictul e stins, pacatosul are in sfarsit pace. Pentru David aceasta a insemnat iertarea marii sale faradelegi, acoperirea pacatului sau, neimputarea vinovatiei pentru nelegiuirea sa si curatirea duhului sau de inselaciune. Pentru credinciosul din zilele noastre aceasta inseamna mai mult decat acoperirea pacatului sau (acesta era conceptul ispasirii in Vechiul Testament). In epoca actuala, credinciosul stie ca pacatele sale au fost indepartate cu desavarsire si ingropate pe veci in marea iertarii lui Dumnezeu.

32:1,2 Pavel citeaza aceste versete in Romani 4:7,8 pentru a demonstra ca justificarea s-a facut prin credinta (fara fapte) chiar si in perioada VT. Dovada consta nu atat in ce spune David aici, ci mai degraba in ce NU spune. El nu se refera la omul neprihanit care dobandeste sau merita mantuirea, ci are in vedere pacatosul care a fost iertat. El nu aminteste nimic despre fapte cand descrie binecuvantarea omului iertat. Prin Duhul Sfant Pavel deduce din asta ca David descrie fericirea celui caruia Dumnezeu ii atribuie neprihanirea cu totul si cu totul in absenta faptelor (Rom. 4:6).

32:3,4 In continuare, istoria lui David este redata prin acorduri minore. Dupa ce a savarsit adulter cu Barseba, pundand apoi la cale uciderea lui Urie, David a refuzat cu incapatanare sa-si marturiseasca pacatul. A incercat mai degraba sa-l ascunda sub pres. Poate ca a incercat sa se impace cu gandul ca "timpul vindeca toate lucrurile". Dar in refuzul sau incapatanat de se zdrobi, el lupta de fapt impotriva lui Dumnezeu si impotriva propriilor sale interese supreme. In consecinta a devenit o epava din punct de vedere fizic: incordarea neeliberata din duhul sau se rasfrangea negativ asupra sanatatii sale. El si-a dat seama ca mana lui Dumnezeu apasa din greu asupra sa blocandu-l, zadarnicindu-i actiunile, frustrandu-l la fiecare pas. Nici un lucru nu-i mai iesea, praful se alegea de toate. Mecanismul vietii sale nu mai functiona, rotile dintate nu se mai imbinau. Zilele de alta data cand traia lipsit de griji erau de-acum de domeniul trecutului, iar viitorul nu-i suradea deloc, fiindu-i tot atat de apetisant ca si pustiul arid.

32:5 Dupa un an petrecut in aceasta stare de nepocainta, David a juns in cele din urma in punctul in care a fost dispus sa rosteasca acele doua cuvinte pe care Dumnezeu le astepta de la el: "am pacatuit". Dupa aceea, toata povestea sordida a iesit la iveala ca un puroi. Acum nu mai era chip de intervenit cu operatii cosmetice, cu circumstante atenuante sau cu scuze. David ajunge in sfarsit sa-i spune pacatului pe nume: "pacatul meu, faradelegea mea, nelegiuirile mele". De indata ce marturiseste, primeste pe loc asigurarea ca Domnul l-a iertat de pacatul sau.

32:6 Experienta sa din trecut cand Domnul i-a raspuns la rugaciuni ii da curajul de a se ruga ca toti copiii lui Dumnezeu sa experimenteze in acelasi fel credinciosia Domnului. Cei care traiesc in partasie cu Domnul vor fi izbaviti in vremuri de stramtorare. Suvoiul de ape adanci nu-i va coplesi nicicand.

37:7 Cel care fusese atat de nepocait este acum plin de pocainta, cu inima zdrobita. Patruns de o adanca recunostinta, el recunoaste ca Domnul este locul sau de adapost, ocrotirea in vremuri de necaz si Cel care il inconjoara cu cantari de izbavire.

32:8,9 Domnul raspunde la inchinarea lui David cu promisiunea ca-l va calauzi si cu invatamantul privitor la necesitatea predarii permanente. Dumnezeu este Tatal care intinde o masa imbelsugata pentru pacatosul cait care revine acasa. Dumnezeu ii ofera calauzire supravegheata pentru ca acesta sa stie pe ce cale s-o apuce in viitor, ii acorda sfaturi personale in privinta tuturor deciziilor pe care urmeaza sa le ia in viata.

"Nu fiti ca un cal" - adica nerabdatori s-o luati inainte fara sa fi primit comanda de a porni.

"Nu fiti ca un catar" - care refuza cu incapatanare sa porneasca, chiar atunci cand i se da comanda sa se urneasca din loc.

Ambele animale au nevoie de zabala si de frau care sa le faca supuse si ascultatoare. Credinciosul ar trebui sa fie atat de sensibil la calauzirea Domnului incat sa nu trebuiasca sa i se aplice disciplina mai aspra a vietii pentru a-l readuce la linia normala.

32:10,11 Din propria sa experienta, David afirma ca omul neprihanit are de toate in comparatie cu cel rau. Nu exista nici o comparatie intre cei doi. De multe necazuri are parte cel rau, dar credinciosul smerit este inconjurat de indurarea Domnului. Prin urmare este foarte nimerit ca cel neprihanit sa se bucure in Domnul si sa strige de bucurie.

Calitatile celui tare in credinta - Romani 15:1-7

Un scurt devotional, care pe mine unul m-a pus pe ganduri:


"Dumnezeul rabdarii si al mangaierii sa va faca sa aveti aceleasi simtaminte unii fata de altii, dupa pilda lui Hristos Isus."


Daca in capitolul precedent Pavel s-a ocupat mai mult de cugetul celor slabi, de data aceasta Pavel are de spus cateva cuvinte celor tari. In ceea ce urmeaza el le pune in fata un standard foarte inalt cu care sa se masoare si acesta este Domnul Isus. Domnul Isus, caruia nici dusmanii nu i-au gasit nici o vina, ne spune Pavel ca "nu Si-a placut Lui Insusi". In engleza spune ca "nu a cautat sa-Si faca placerea Lui Insusi". Noi citim in Evanghelii cum Domnul Isus a cautat totdeauna sa fie placut Tatalui a carui voie a venit s-o implineasca. In acest scurt pasaj avem sapte caracteristici ale adevaratei partasii fratesti:

1. Cel tare in credinta este un om care are stima pentru fratii lui, si de aceea este rabdator cu fratele lui mai slab (v.1)
2. El are o tarie de caracter care-l face nu numai sa accepte lucrurile asa cum sunt, ci le schimba in glorie, pentru ca urmareste zidirea aproapelui (v.2).
3. Cel tare este un om care nu are o parere prea inalta despre sine si nu-i multumit cu sine (v.2), ci vrea sa placa aproapelui in ce este bine, cautand sa-l ajute si sa poarte poverile impreuna. Pentru el, Domnul Isus este exemplul desavarsit pe care-l are inaintea ochilor in orice vreme (v.3).
4. Cel tare studiaza Scripturile si din ele isi trage seva duhovniceasca si mangaierea de care are nevoie. Din Scripturi el stie ce Dumnezeu asteapta de la el si ca este mai bine sa fii in relatie buna cu El si sa suferi decat sa fie gresit fata de Dumnezeu pentru a evita necazurile cu oamenii (v.4).
5. Cel tare are o nadejde neclintita pe care o sustrage din Scripturi. Nu este vorba de o nadejde in propria noastra abilitate, sau in bunatatea umana, ci este nadejdea in puterea lui Dumnezeu, care poate sa schimbe totul, chiar si pe cel slab (v.4).
6. Cel tare are simtaminte curate si cumpatate, ii vede pe frati egali, nu concurenti si de aceea urmareste sa traiasca in armonie (v.5-6) cu toti. Chiar daca intr-o biserica este varietate in diversitate, Hristos este ceea ce-i uneste.
7. Cel tare slaveste pe Dumnezeu pentru toate lucrurile si le face pe toate pentru slava Lui.

Meditatia zilei: Vad pe fratii mei asa cum ii vede Domnul Isus Hristos?

*preluat de pe www.resursecrestine.ro*

Definita dragostei

Adevaratul inteles al dragostei, cel definit in Biblie, a fost corupt in limbajul uzual si in societatea noastra. De cele mai multe ori, dragostea este confundata cu infatuarea - acel sentiment declansat de reactii fizice, de emotii, pe care il avem atunci cand ne "indragostim". Acest fel de "dragoste" dureaza, de obicei, mai putin de un an si, daca nu este inlocuit de dragostea adevarata, are ca rezultat relatii vatamate.

Originea dragostei

Biblia ne spune ca dragostea vine de la Dumnezeu. De fapt, Biblia ne spune ca Dumnezeu "este dragoste" (1). Dragostea este dintre principalele caracteristici ale lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a inzestrat si pe noi cu capacitatea de a iubi. Aceasta capacitate de a iubi, este una dintre trasaturile pe care le-am primit in momentul in care am fost creati "dupa chipul si asemanarea sa" (2).

Diferite feluri de dragoste

Limba greaca ( limba Noului Testament) foloseste doua cuvinte diferite pentru a descrie si defini dragostea. Cel mai folosit cuvant este "agape". Acesta se refera la dragostea pe care Dumnezeu ne-o poarta. Este o dragoste impartiala, care se jertfeste pentru obiectul acestei iubiri si care este exemplificata, cel mai bine, de darul pe care Dumnezeu ni l-a facut:

Ioan 3:16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

Daruirea Fiului Sau (3) pentru iertarea pacatelor noastre (4) a fost facute pentru toti oamenii (5), fara nici un fel de discriminare (6). Dragostea lui Dumnezeu este neconditionata (7).

Prin contrast, dragostea noastra este conditionata de comportamentul celorlalti oameni fata de noi. Acest fel de dragoste este bazat pe familiaritate si interactiune directa. Cuvantul grecesc "phileo" defineste acest tip de dragoste, deseori tradus ca "dragoste frateasca". Phileo este o dragoste conectata prin intermediul emotiilor noastre - dragoste care poate fi experimentata atat de credinciosi cat si de necredinciosi. Aceasta se afla in contrast cu dragostea agape, care este o dragoste in care este implicat si sufletul. Dragostea agape are nevoie de o relatie cu Dumnezeu, prin Domnul Isus Hristos, din moment ce sufletul ne-regenerat este incapabil de dragoste neconditionata. Dragostea agape ofera si sacrifica totul, fara a astepta nimic in schimb (8).

Cei ce au studiat Biblia si cunosc caracterul lui Petru, stiu ca acesta era condus de emotii si de cele mai multe ori raspundea,mai degraba, emotional decat rational, diferitelor situatii intalnite. Cateodata un astfel de raspuns poate fi potrivit ( Petru a mers pe apa, pentru a se apropia de Domnul Isus - Matei 14:25-33), insa alteori poate fi nepotrivit ( Petru este intrerupt de Dumnezeu atunci cand propune ridicarea a trei colibe pe Muntele Schimbarii la Fata - Matei 17:4). Peter exprima destul de usor dragostea phileo si era,probabil, foarte popular datorita caracterului sau dinamic. Totusi, Dumnezeu doreste ca noi sa avem si dragoste phileo si dragoste agape. Petru a enuntat aceasta idee in prima epistola:

1 Petru 1:22 Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v-aţi curăţit sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţi (phileo) neprefăcută, iubiţi-vă (agape) cu căldură unii pe alţii, din toată inima;

Credinciosii din Asia Mica isi exprimasera deja dragostea phileo, dar Petru ii incuraja sa isi manifeste si dragostea agape. Daca esti crestin, esti incurajat sa iti exprimi atat dragostea familiara cat si dragostea spirituala neconditionata. Scopul crestinului este sa devina partas la natura divina (9). In a doua epistola, Petru ne spune ca trebuie sa ne comportam excelent din punct de vedere moral. Totusi, trairea crestina nu ar trebui sa se limiteze doar la excelenta morala, ci mai presus de orice, ar trebui sa includa dragostea phileo si agape:

2 Petru 1:5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa;

2 Petru 1:6 cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;

2 Petru 1:7 cu evlavia, dragostea de fraţi (phileo); cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni (agape).

Cel mai cunoscut citat biblic despre dragoste provine din 1 Corinteni:

1 Corinteni 13:1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.

1 Corinteni 13:2 Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.

1 Corinteni 13:3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

1 Corinteni 13:4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,

1 Corinteni 13:5 nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,

1 Corinteni 13:6 nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,

1 Corinteni 13:7 acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

1 Corinteni 13:8 Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.

1 Corinteni 13:9 Căci cunoaştem în parte, şi prorocim în parte;

1 Corinteni 13:10 dar când va veni ce este desăvârşit, acest "în parte" se va sfârşi.

1 Corinteni 13:11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.

1 Corinteni 13:12 Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

1 Corinteni 13:13 Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Aceasta este o descriere a dragostei agape. Este descrisa ca fiind rabdatoare, plina de bunatate, onesta, altruista, credincioasa, are o nadejde neclintita si rabda totul. Nu este geloasa, mandra, aroganta, nepoliticoasa, egoista sau manioasa. Adevarata dragoste nu esueaza niciodata. Aceasta descriere ilustreaza perfect dragostea pe care Dumnezeu ne-o poarta, si ar trebui sa fie felul in care sa ne iubim intre noi si sa Il iubim pe Dumnezeu. Totusi, nu am intalnit nici o persoana care sa indeplineasca perfect aceasta definitie biblica a dragostei. Biblia ne spune ca dragostea neconditionata, este mai importanta decat orice alt lucru ( o lista partiala ar include abilitatile oratorice, profetiile, cunoasterea, credinta, filantropia si speranta). Toate aceste lucruri enumerate sunt bune, dar ele sunt trecatoare. Doar dragostea este vesnica, deoarece dragostea este fundamentul vietii vesnice. De fapt, cand Domnul Isus a fost intrebat care este cea dintai porunca, a spus "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău." Apoi a adaugat a doua porunca, ca importanta, "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi". Domnul Isus ne-a spus ca intreaga lege se poate rezuma la aceste doua porunci (9).

Concluzie

Daca nu esti crestin, sper ca iti doresti sa exprimi dragostea asa cum este ea definita in Biblie. Totusi, dorind sa faci asta prin puterile tale inseamna un esec sigur. Acest fel de dragoste este posibil numai prin puterea lui Dumnezeu, prin credinta in Isus Hristos. Chiar daca esti crestin, nu vei reusi daca nu te increzi si nu te lasi prelucrat de Domnul Isus. Fie ca Domnul sa ne conduca inimile in iubirea neconditionata a lui Dumnezeu si in nadejdea neclintita in El.

Tradus cu acordul autorului de: Crestinul
Originalul este aici

Referinte:

1.
1 Ioan 4:8 Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.

2.
Geneza 1:27 Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.

3.
Romani 3:24 Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.
Romani 6:23 Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.
Efeseni 2:8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.

4.
1 Ioan 4:10 Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.

5.
Romani 5:18 ...Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală, a venit o osândă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa.
Romani 6:10 Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.

1 Timotei 2:3 Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,

1 Timotei 2:4 care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.
1 Timotei 4:10 Noi muncim, în adevăr, şi ne luptăm, pentru că ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor, şi mai ales al celor credincioşi.
Tit 2:11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat,
1 Ioan 2:2 El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.

6.
Romani 1:16 Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului;
Romani 10:12 În adevăr, nu este nici o deosebire între Iudeu şi Grec; căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă.
Galateni 3:28 Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.

7.
Romani 5:8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.

8.
Luca 6:35 Voi însă, iubiţi (agape) pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare, şi veţi fi fiii Celui Prea Înalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi.

9.

Matei 22:36 "Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?"

Matei 22:37 Isus i-a răspuns: "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău."

Matei 22:38 "Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă.

Matei 22:39 Iar a doua, asemenea ei, este: ,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.'

Matei 22:40 În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii."

De ce este importanta dragostea in trairea crestina?

V-ati intrebat vreodata de ce apostolul Pavel ne spune ca fara dragoste suntem nimic?

1 Corinteni 13:3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

De ce Dumnezeu pune atata pret pe dragoste?

Cred ca aceasta este trasatura fundamentala a lui Dumnezeu. Biblia ne spune ca DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE!

1 Ioan 4:8 Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.

Cum putem arata altora ca Isus locuieste in inima noastra? Am putea sa recitam versete din Biblie, sa avem o fervoare religioasa ( post, rugaciune, mers la biserica, etc ) care sa fie vizibila si in exterior.

Ca in majoritatea lucrurilor, cred ca raspunsul cel mai bun esti si cel mai simplu. In mod logic, daca Dumnezeu este dragoste, atunci trebuie ca un crestin sa manifeste aceasta dragoste si sa o traiasca. Nu este posibil ca Isus sa locuiasca in inima ta si acest lucru sa nu se vada in exterior. Poate nu reusesti sa arati asta, dar macar incerci? Te lupti?

Daca dragostea ta pentru semeni nu se vede in exterior si nici macar nu simti nevoia de a lupta pentru a ajunge sa o practici asupra oamenilor din jurul tau, este momentul sa te gandesti foarte serios la acest lucru si sa faci o evaluare a vietii tale spirituale. Cel mai probabil ceva este in neregula in viata ta!

Asa cum ne spune si apostolul, fara dragoste suntem nimic, adica fara Dumnezeu.

1 Corinteni 13:1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.

1 Corinteni 13:2 Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.

1 Corinteni 13:3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

Eu personal trec printr-o incercare care imi testeaza exact acest lucru. Si constat cu tristete, ca nu arat aceasta dragoste asa cum ar trebui. Cati dintre voi nu ati trecut prin aceleasi lucruri? Mie imi este greu sa manifest aceasta dragoste fata de un membru al familiei, iar Domnul Isus manifesta aceasta dragoste pentru cei care il torturau. Doamne cat de mic si neputincios ma simt!

Si nu numai Domnul era capabil de asemenea dragoste. Chiar noi oamenii suntem capabili si Dumnezeu ne-a dat exemple precum Richard Wurmbrand. Si nu doar unul, ci sute, poate mii de oameni de-a lungul timpului au manifestat acelasi fel de dragoste pe care ne-o purta Domnul Isus.

Viata noastra pe acest pamant este o lupta spirituala continua, nu renunta chiar daca ti se pare niciodata nu vei reusi sa iti iubesti semenii, asa cum ar trebui. Domnul Isus este langa tine si te va ajuta daca iti doresti sa reusesti.

Isaia 49:15 Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu nici un chip:

Vreau sa inchei cu un indemn adresat noua de Duhul Sfant prin intermediul apostolului Pavel:

1 Corinteni 14:1 Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să prorociţi.

Este primul lucru pe care ne indeamna sa il urmarim. Observati formularea "Urmariti dragostea. Umblati si dupa darurile duhovnicesti". In primul rand dragostea si apoi celalalte.