Un gand scurt

"Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel."" Matei 19:28

Asta le spunea Domnul Isus celor doisprezece ucenici. Ucenici printre care se numara si Iuda, cel care avea sa-L vanda pentru treizeci de arginti amarati. 

Oare nu stia Domnul Isus cum avea sa moara? Cine avea sa Il tradeze? Si atunci cum le poate spune aceste cuvinte? 

Eu unul cred ca Domnul Isus a sperat pana in ultima clipa ca Iuda nu va aluneca. Ca nu Il va vinde si ca Ii va putea salva sufletul. Ar fi venit oricum moarte pe cruce? Da, pentru ca aceasta era misiunea pentru care Dumnezeu s-a intrupat, insa Iuda s-ar fi putut salva. 

Oare noi ne putem salva de pacatele care ne asteapta dupa colt? Cele pe care Dumnezeu le vede in viitorul nostru, dar pe care noi putem alege sa le facem sau nu. Avem liberul arbitru, Dumnezeu, in dragostea Lui, ne lasa sa alegem, sa fim sfinti sau sa fim pacatosi. Ce alegi?

Un articol care merita citit

Medicul Gheorghe Burnei (59 de ani), şeful Clinicii de Ortopedie Pediatrică de la „Marie Curie“, din Bucureşti, povesteşte cazuri complicate din carieră, când spune că pacientul a fost salvat prin graţia divină.

Restul articolului aici

Capul plecat sabia nu-l taie

De cate ori nu am auzit acest dicton? Si de cate ori nu il aplicam si noi, in multe aspecte ale vietii noastre?

Mi-am adus aminte aseara de Pilat. S-au starnit adevarate dezbateri si se vehiculeaza tot felul de teorii. Unii spun ca s-a pocait dupa evenimentele descrise in Evanghelie, altii ca nu. Ezitarile lui mai sunt descrise si ca incercari de a il salva pe Domnul Isus din mainile evreilor, se incearca promovarea ideei ca de fapt era un om bun pus intr-o situatie ingrata.

Nu stiu care este adevarul despre acest personaj, insa stiu ce vad in Biblie despre el. Gasim o mentiune despre innabusirea in sange a unei rascoale si descrierile evanghelistilor despre episodul "Gabata".

Ce am observat eu citind textul?

Eu unul nu cred ca Pilat dorea sa il trimita pe Isus la moarte, se vede destula sovaiala in atitudinea lui si chiar niste incercari timide de a schimba starea de fapt. El era cel care avea puterea de viata si de moarte, el decidea daca Mantuitorul va trai sau va muri, evreii erau neputinciosi in aceasta privinta, de asta au si venit la el. Altfel ar fi rezolvat "intern" problema.

Si totusi, desi el nu era convins de vinovatia Lui, ba se pare ca din contra, Biblia afirma ca a decis sa le faca pe plac. De ce? Din ceea ce am citit din alte surse, Pilat nu era deloc in relatii bune cu superiorii sai, iar o revolta a evreilor era ultimul lucru de care avea nevoie. Daca refuza sa le faca pe plac, era posibil ca fariseii sa provoace o rascoala si acest lucru ii periclita lui pozitia. A facut un compromis.

Oare noi cate facem in viata de zi cu zi? Poate nu omoram pe nimeni, dar de cate ori ne compromitem in ochii Domnului?

Noi de cate ori plecam capul si ne lepadam asemenea lui Petru? Poate nu lepadare prin cuvinte, ci prin atitudine.

Eu m-am surprins in aceasta ipostaza, de mai multe ori decat vreau sa imi aduc aminte. Si totusi, este un pericol omniprezent. Incerc sa ma pazesc intotdeauna, sa fiu atent la ceea ce scot pe gura, insa cateodata parca imi ies raspunsuri pe negandite, raspunsuri cu care mai tarziu imi este rusine si de care incerc sa ma pocaiesc.

Si totusi de ce o fac?

Tu, care citesti aceste randuri, de ce o faci?

E mult mai usor sa facem compromisuri, ca sa nu ne punem rau cu seful, cu pastorul, cu prietenii, asta e calea usoara. Pilat si Petru ne pot servi de exemple, e atat de usor sa pleci capul si atat de greu sa il tii drept, chiar daca asta aduce si consecinte neplacute.

Ce e de facut?

Sunt sigur ca stii, insa ai curajul sa o faci?

Perspective diferite

Ieri am descoperit melodia "Better than a Hallelujah", si de atunci ma tot la gandesc la versurile ei. Mi se par absolut geniale.

Ilustreaza minunat diferenta de perspectiva, intre noi si Dumnezeu. De obicei, atunci cand noi ne pocaim si ne simtim ca ultimii oameni, Domnul vede altceva. Vede un om curat, un suflet spalat in sangele Crucii.

Pe de alta parte, de multe ori noi ne ocupam locul in biserica, si ne rugam, strigam cat putem de tare Amin si Aleluia, dar Domnul nu gaseste placere in inchinarea noastra.

De ce? Exact cum spune melodia, cateodata o lacrima sincera, o fapta dezinteresata, un ajutor dat cuiva in nevoie, face mai mult decat un program de lauda si inchinare. Poate venim la biserica, pentru a fi in prezenta lui Dumnezeu, si pe drum am trecut pe langa un om care avea nevoie de noi. Dar nu ne-am oprit, pentru ca noi aveam treaba sa fim in prezenta Domnului. Exact ca fariseul care trece pe langa omul ranit. Stim noi, oare, ce parere a avut Dumnezeu despre acest om?

Stau si ma intreb, ce e mai de pret in ochii Domnului? Condica de prezenta la biserica? O ora de lauda si inchinare cu toti plamanii? Sau o inchinare prin mila, prin dragoste fata de aproapele tau?

Cine l-a creat pe Dumnezeu?

Este o intrebare ilogica

Aceasta intrebare, reprezinta o obiectie majora a ateistilor, care o folosesc pentru a isi justifica necredinta. Bertrand Russell (1872-1970), un faimos filosof britanic, in micul dar cunoscutul eseu “De ce nu sunt crestin”, exprima ca prima obiectie aceasta intrebare. (1)

Ateii zilelor noastre repeta aceasta obiectie, inclusiv Richard Dawkins in cartea “The God Delusion” si australianul Philip Adams, care la conferinta globala a ateistilor, tinuta la Melbourne in 2010, a declarat:

“Cel mai important argument in favoarea lui Dumnezeu este ca trebuie sa existe o Creatie, un inceput... Dar obiectia mea este simpla. Daca Dumnezeu a fost inceputul, cine L-a inceput pe Dumnezeu?” (2)

Universul a avut un inceput; aproape toata lumea accepta acest lucru, din cauza faptului ca legile termodinamicii o impun: universul se stinge si nu se poate stinge la infinit, sau deja s-ar fi terminat. Stelele nu ar mai avea energie pentru a arde si noi nu am mai fi aici.

Unii au propus o teorie conform careia un univers ar da nastere unui alt univers, dar din nou, nu poate exista o serie infinta de astfel de nasteri si morti, pentru ca fiecare ciclu ar avea mai putina energie disponibila ca ultimul si daca acest proces ar avea loc de o eternitate, moartea tuturor lucrurilor s-ar fi petrecut  deja.

Daca un creator trebuie sa fi fost creat de un alt creator, atunci acel creator ar trebui sa fie fie creat de alt creator, care are nevoie de creator.... ca un lant infinit de piese de domino, ceea ce este o imposibilitate.

Trebuie sa fi fost un inceput

Unul din principiile fundamentale ale logicii/stiintei/realitatii este principiul cauzalitatii: ceva care are un inceput are si o cauza suficienta. Principiul nu este “Totul are o cauza”; Bertrand Russell l-a deformat. Nu, principiul este “Tot ce are un inceput are o cauza suficienta”. Un gand scurt confirma aceasta – ceva ce nu are inceput nu are nevoie de o cauza. Mai mult, o cauza trebuie sa fie suficienta, sau adecvata. “Ai fost gasit intr-un camp cu varza” nu este o explicatie suficienta pentru existenta ta.

Principiul cauzalitatii este atat de fundamental, incat daca eu as spune ca scaunul pe care stai, care trebuie sa fi avut un inceput, pur si simplu a inceput sa existe fara nici o cauza, mi-ai putea recomanda, pe buna dreptate, un control psihiatric!

Ateii zilelor noastre, carora le place sa foloseasca cuvinte ca “rational”, “rezonabil” si “stiintific” in descrierea convingerilor lor, cred ca cel mai important inceput dintre toate – cel al universului – nu a avut nici o cauza! Unii admit ca este o problema, dar sustin ca a spune “Dumnezeu l-a creat” nu explica nimic, deoarece ar trebui sa explici de unde vine Dumnezeu.

Dar este aceasta o obiectie valida?

Cum ar trebui sa fi fost cauza universului?

Cauza universului ar fi trebuit sa fie imateriala, pentru ca daca aceasta ar fi materiala/naturala, ar trebui sa se supuna acelorasi legi ale descompunerii ca universul.  Asta inseamna ca inceputul insusi ar fi trebuit sa aiba un inceput si revenim la problema ciclurilor de nastere -moarte ale universurilor. Deci cauza aparitiei universului trebuie sa fi fost supra-naturala, ca exemplu o forta non-materiala sau spirituala – o cauza in afara spatiului-materiei-timpului. O asemenea cauza nu ar fi supusa legii descompunerii si in consecinta nu ar avea un inceput. Cauza ar trebui sa fie un spirit etern.

In plus, cauza universului trebuie sa fie incredibil de puternica; incredibila marime si imensa energie, observate in univers, marturisesc despre aceasta putere; trebuie sa fi existat o cauza suficienta.

Pentru mine asta suna a Dumnezeul Bibliei. Biblia ne reveleaza Creatorul ca fiind:

Etern

Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu! (Psalmul 90:2)

Atotputernic

A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai presus de orice! De la Tine vine bogăţia şi slava, Tu stăpâneşti peste tot, în mâna Ta este tăria şi puterea, şi mâna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile. (1 Cronici 29:11-12)

Spirit (imaterial)

Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr." (Ioan 4:24)

Notati ca Biblia spune „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.” (Geneza 1:1) Aici Dumnezeu a creat insasi timpul. Doar Unul aflat in afara timpului, care este atemporal, sau etern, ar fi putut face asta.

Sa intrebi de unde a aparut cineva care este etern, cineva care nu are inceput („Cine l-a creat pe Dumnezeu?”) este ca si cum ai intreba „Cu cine este casatorit burlacul?” Este o intrebare irationala.

Biblia se potriveste cu realitatea, lucru care nu este surprinzator cand luam in calcul ca aceasta pretinde ca vine din partea Creatorului Insusi.

Doua „mari inceputuri” – fara nici o cauza!

Cei care il resping pe Creator trebuie sa creada ca nu doar materia a aparut fara nici o cauza; ei trebuie sa creada si ca  viata a aparut fara nici o cauza adecvata.

Pana si cea mai simpla forma de viata mono-celulara este incredibil de complexa. O umila bacterie este plina de nano-masinarii incredibil de complicate, avand nevoie de ele pentru a trai. (3)  O celula are nevoie de un minim de 400 de proteine diferite pentru a produce masinile care sunt absolut necesare vietii. (4) Cum ar putea aceste masini bazate pe proteine sa se auto-creeze, chiar daca toate ingredientele necesare (20 de amino-acizi diferiti) s-ar putea auto-crea? Aminoacizii, deseori mii de aminoacizi, trebuie sa fie uniti in ordinea corecta pentru ca fiecare proteina sa functioneze.

Haideti sa ne gandim la una din masinile esentiale care copiaza instructiunile ADN pentru a crea fiecare proteina. (5) Apoi sa luam o singura proteina componenta din acea masina, mai putin de 10% din total. Proteina are o lungime de 329 de aminoacizi in lungime. Care ar fi sansele de a obtine aceasta proteina accidental, presupunand ca numai si numai aminoacizii corecti sunt prezenti? Calculul ar arata asa: 1/20 x 1/20 x 1/20.. de 329 de ori! (6) Aceasta probabilitate este de 1 la 10⁴²⁸ ... Un numar cu 428 de zerouri dupa 1! Chiar daca fiecare atom din univers  (10⁸⁰ – un numar cu 80 de zerouri) ar reprezenta un experiment pentru fiecare vibratie moleculara posibila (10¹²  pe secunda) pentru varsta estimata de evolutionisti a universului (14 miliarde de ani=10¹⁸ secunde), aceasta ar permite ‚numai’ 10¹¹⁰ experimente – cu mult, mult departe de numarul necesar pentru a avea macar o sansa vaga de a nimeri aceasta proteina (7) , sa nu mai vorbim de restul de 400 necesare.

Nu este de mirare ca Richard Dawkins admite ca oamenii de stiinta s-ar putea sa nu descopere niciodata cum viata ar fi putut aparea prin procese naturale. Totusi, el respinge explicatia creatiei, din cauza motivului eronat prezentat mai sus.

Ce fel de cauza este suficienta pentru a explica originea vietii? Aceasta cauza ar trebui sa fie incredibil de inteligenta – cu mult peste nivelul nostru. Ne minunam de savantii care au descoperit nano-tehnologia celulelor vii – si este o realizare uimitoare. Dar ce spunem despre Cel care a inventat aceste lucruri? Cu cat mai inteligent este El? Asta imi aduce aminte de o alta caracteristica a Dumnezeului revelat in Biblie: El este omniscient (atotstiutor). Vezi Psalmul 139:2-6; Isaia 40:13-14.

Stim suficiente despre Creator din creatia Sa pentru a fi „fara scuza”. Romani 1:18-22 spune:

„Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbuşe adevărul în nelegiuirea lor. Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;”

Aici Biblia ne explica de ce oameni inteligenti aleg sa creada lucruri imposibile – ca prima data universul, apoi viata au inceput sa existe fara nici o cauza adecvata. Ei aleg, in mod ilogic, sa accepte ca „cele doua inceputuri” nu au avut o cauza suficienta, in loc sa recunoasca si sa onoreze Creatorul tuturor lucrurilor.

Alte articole pe aceeasi tema

Capitolul 1: Exista Dumnezeu?

Ateismul

Mai multe raspunsuri

Raspunsuri si intrebari despre Dumnezeu

Referinte si note

1.   1.  Bertrand Russell este respectat pentru competentele sale in logica si filozofie, in special pentru matematicile aplicate, dar dezlantuirea sa impotriva lui Dumnezeu nu este deloc logica.

2.    2. Adams P. , Iluzia ateistilor ( o versiune editata a discursului tinut de Phillip Adams la Conferinta Globala a Ateistilor in 2010); abc.net.au/news/stories/2010/03/19/2850137.htm

3.     3. Smith C., Voiajul fantastic: Poate teoria evolutionista sa treaca testul stiintei moderne? Creation 30(1): 20-23, 2007; creation.com/fantastic-voyage.

4.     4. Acesta este minimul necesar pentru viata auto-reproducatoare, care este necesar inainte de aparitia teoretica a evolutiei. Vezi Sarfati J., Cat de simpla poate fi viata? 14 Februarie 2006.

5.     5. Polimerizarea ARN-ului. www.mun.ca/biochem/courses/3107/Lectures/Topics/RNAP_bacterial.html.

6.     6. Exista o mica flexibilitate in aceasta ordine, asa ca ar putea fi mai mic de 329, dar nu cu mult mai mic, si am ales numai 10% din masina moleculara pentru a ilustra acest lucru. Pentru un studiu detailat despre flexibilitatea ordinii aminoacizilor in proteina functionala vezi: Truman, R., The ubiquitin protein: chance or design? Journal of Creation 19(3):116–127, 2005; creation.com/ubiquitin.

7.Chiar daca universul ar fi te 10 ori mai mare si  de 10 ori mai vechi, numarul experimentelor posibile ajunge la 10¹¹². Oricum ai jongla cu cifrele, numarul experimentelor posibile este mult prea mic. 

Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.

Dumnezeu sau tonomat?

In ultima vreme am tot auzit despre diverse proorocii, despre descoperiri si asa mai departe. Si pare ceva bun, nu? Dar oare cate sunt adevarate?

Ca exemplu: doi tineri au o relatie si vine o persoana din biserica la unul din ei si ii spune ca Dumnezeu i-a spus ca partenerul nu este cel dorit de El si ca e mai bine sa se desparta. Ce faci intr-un astfel de caz?


Inainte de a citi mai departe, gandeste-te bine ce ai face tu.


De multe ori noi incercam sa il transformam pe Dumnezeu intr-un tonomat. Sa ma casatoresc cu X sau cu Y? Sa plec in misiune sau nu? Sa fac una sau alta? Nu e rau ca noi cautam un raspuns de la El, pentru ca e clar ca Domnul e singurul in masura sa dea raspunsurile corecte, problema este cum le cautam. Una doua mergem la un grup de rugaciune, ca poate vreun frate sau vreo sora va avea vreo descoperire de la Domnul. Si uite asa nu trebuie sa mai investim noi timp in relatia cu Dumnezeu, bagam o fisa si primim raspunsul. Intreaba-te crestine, asta e Dumnezeul pe care il vrei?

Sa cauti raspunsuri asa, e ca si cum te-ai duce in statia de autobuz si ai face sondaj, sa ma casatoresc cu X sau cu Y. Sansele de a primi un raspuns prost sunt la fel de mari.


De ce? Eu unul cred ca Dumnezeu vrea o relatie persoanla cu fiecare dintre noi, o relatie in care e nevoie de timp petrecut in rugaciune, in citirea Cuvantului, in meditatie. Cat timp esti pregatit sa investesti?


Vei primi inapoi proportional cu investitia facuta. Exact ca la economie.

Nu zic sa nu iei in seama o proorocie atunci cand ea este facuta. Biblia spune foarte clar sa nu dispretuim proorociile ci sa le evaluam si sa vedem daca sunt de la Dumnezeu. Dar una este o descoperire facuta si una este sa cauti tu cu tot dinadinsul. Una este ca Dumnezeu sa iti descopere ceva si alta este sa cauti tu cu disperare.

Eu cred si am experimentat pana acum un Dumnezeu care ti se dezvaluie in rugaciune, in citirea Cuvantului, in meditatie la Cuvantul si voia Lui. Si in plus, in trairea Cuvantului Sau.

Nu cauta proorocii cand relatia ta cu Dumnezeu e la pamant, pentru ca oricum nu vei avea suficienta intelepciune sa distingi de unde vine si daca e buna sau nu.

Cauta-l pe Dumnezeu, lasa ingrijorarile deoparte si adanceste-te in Cuvantul Lui. Da-i timpul tau, construieste relatia ta personala cu Dumnezeu si atunci sa vedem daca mai ai nevoie de descoperiri.

Revenind la exemplul de mai sus, i-as spune omului care imi spune aceasta "proorocie" ca eu astept un astfel de raspuns direct de la Dumnezeu. De ce? Pentru ca nu cred ca aceste cuvinte pot veni de la Dumnezeu, Dumnezeu nu da astfel de proorocii, El ne invata, El ne zideste, El ne imbarbateaza. Niciodata o profetie adevarata nu darama. Iar referitor strict la acest caz, daca amandoi tinerii au o relatie de calitate cu Dumnezeu, eu nu cred ca e nevoie de un prooroc sa le spuna ce e bine si ce nu. Cugetul lor le va spune, Dumnezeu le va vorbi in inima lor. Asta numai daca au o relatie sincera si curata cu Dumnezeu. Iar daca relatia lor cu Dumnezeu e cu suisuri si coborasuri, au probleme si dureri in relatia cu Dumnezeu, ultima problema a lor trebuie sa fie casatoria. Pe primul loc trebuie neaparat sa fie relatia cu Dumnezeu, dupa care Dumnezeu ii va lumina. Relatia asta te ajuta sa te sfintesti? Te apropie de Dumnezeu? Sau te trage in jos? Oare nu asa se pune corect problema? Stim ca voia lui Dumnezeu este sfintirea noastra, ce ne ajuta si ce ne pune piedici? Oare nu asa trebuie evaluat totul?

Si cred ca asta se aplica in orice domeniu. Vrei sa pleci misionar? Ce relatie ai cu Dumnezeu? Pleci sa darami sau sa zidesti?

Vrei sa fii pastor si cauti o proorocie sa vezi daca e voia lui Dumnezeu pentru tine? Ce relatie ai cu Dumnezeu? Darami biserica sau o zidesti?

Din ceea ce am vazut eu in Biblie, Dumnezeu foloseste proorocia ca mod exceptional de avertizare, de incurajare, de zidire. Nu o foloseste pentru a ne ghida pe noi ca pe niste robotei la stanga si la dreapta. Dumnezeu vrea sa ne folosim capul, sa avem curajul de a lua decizii, si vom fi capabili sa facem asta doar atunci cand vom avea o relatie corecta cu El.

Asa ca daca tu cauti un Dumnezeu adevarat, viu, pune mana si investeste timp in relatia cu El. Orice ti-ar spune mintea ta. De multe ori mintea ne spune ca nu avem timp sa asteptam raspunsul lui Dumnezeu, totul ne trebuie acum: "daca trece ocazia de casatorie pe langa mine?", "daca pierd ceva important?", "am nevoie de raspunsuri rapid ca sa stiu ce decid". Oare nu ne spune Dumnezeu ca e placut "sa asteptam in tacere raspunsul Lui"?. Oare nu stim noi ca El niciodata nu intarzie? Ca la El totul e posibil? Oare graba noastra nu vine tocmai din necredinta in faptul ca El se ingrijeste de noi, in cele mai mici amanunte?  Lasa la o parte celelalte lucruri, investeste, investeste, investeste. Si vei primi inapoi ce ai semanat. Te rog, nu il transforma pe Dumnezeu intr-un tonomat, bagi fisa si primesti raspunsul, trateaza-l ca pe un prieten si El te va trata la fel.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Anormalul din noi

"Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naştere.
Ucenicii Lui L-au întrebat: "Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?"
Isus a răspuns: "N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.""

                                                                                                                            Ioan 9:1-3

De cate ori citeam acest verset, ramaneam cu aceeasi intrebare, de ce ingaduie Dumnezeu o boala sau o greutate si cum poate sa spuna ca in asta se vor arata lucrarile lui Dumnezeu?

La prima vedere pare o nedreptate ca un om sa fie bolnav din nastere, sau ca Dumnezeu sa ingaduie ca o boala sau o suferinta sa atinga un om neprihanit.

Poate multi dintre noi avem cate o suferinta in trup, sau o problema sufleteasca si cati dintre noi nu ne justificam lipsa de activitate pentru Domnul prin aceste lucruri? De cate ori am auzit vorbe de genul: "daca nu aveam aceasta boala puteam sa fac si eu ceva pentru Domnul, dar asa...." sau "daca as fi avut o viata mai usoara poate ca as fi fost un mai bun lucrator pentru Domnul, dar asa....". Si multe altele asemanatoare.

La prima vedere, omul care se justifica astfel, dupa mintea noastra omeneasca are o scuza, noi tindem sa il compatimim. Biblia ne spune sa suferim cu cei ce sufera si sa fim alaturi de fratii nostri in suferinta, si bine spune. Asa sa facem. Numai ca trebuie sa facem o distinctie clara intre un om care se lamenteaza si isi gaseste scuze pentru lipsa de actiune si omul care in ciuda acestor nevoi merge inainte. Si de ce merge inainte? Spre slava lui Dumnezeu, zic eu.

Pana la urma Dumnezeu nu ne-a promis o viata fericita si fara probleme aici pe pamant, noi avem "contract" cu El pentru Cer. Acolo e promisa fericirea.

Dar daca Dumnezeu vrea ca noi sa ne incredem in Cuvant si sa mergem inainte in ciuda acestei suferinte? De cate ori nu auzim despre oameni, care desi au pornit la drum cu un handicap enorm, prin puterea lui Dumnezeu au reusit sa faca lucruri minunate? De oameni care aparent nu aveau nici o sansa in aceasta viata si numai datorita interventiei miraculoase a lui Dumnezeu au biruit? Ne uitam la ei ca la bibelouri, ca la niste persoane extraordinare. Si sunt. Dar oare nu asta e starea de normalitate? Sa te increzi in Dumnezeu si sa mergi inainte in ciuda oricaror probleme? Oare nu noi suntem anormali ca pierdem timpul lamentandu-ne si gasind scuze? Tot ceea ce au in plus acesti oameni, este ca ei au luat decizia sa lupte, alaturi de Dumnezeu, in ciuda a ceea ce le spunea mintea lor .

Daca tu esti sarac, poate Dumnezeu vrea sa dai din putinul tau unuia mai sarac ca tine, tocmai ca El prin puterea Lui sa intervina in viata ta si sa le arate tuturor cine este El. Tu il poti proslavi pe Domnul asa.

Daca tu esti bolnav, oare nu mergand inainte in ciuda bolii il poti proslavi pe Dumnezeu?

Tot ceea ce mintea noastra ne spune ca este un handicap, tot ce pare fara sansa poate fi planul lui Dumnezeu pentru tine, ca tu sa Il proslavesti prin trairea ta.

Crestine, nu ai obosit sa stai degeaba? Sa vii la adunare si sa pleci asa cum ai venit, gandindu-te: "ce frumos a cantat fata aceea, nici nu ai zice ca e bolnava de cancer, ce putere extraordinara are.... eee Doamne daca as avea si eu macar 10% din puterea ei.... as face multe pentru Tine". Dar poti omule, tu ai aceasta putere, slabiciunea omeneasca este folosita de Dumnezeu pentru a sparge tiparele normalului. Trebuie doar sa vrei sa folosesti aceasta putere. Vrei?

De ce oare spunea Pavel ca el e slab, ba mai mult se lauda cu asta? Tocmai ca sa arate ca tot ce a facut el, a fost de fapt opera lui Dumnezeu.

Omule, gandeste-te ca punctele tale slabe pot deveni o pricina de lauda a lui Dumnezeu. Gandeste-te ca tu ai puterea de a Il preamari pe Dumnezeu si de a Il propovadui fara cuvinte multe, prin modul in care iti traiesti viata, fara frica, cu curaj, cu credinta si nadejde in Dumnezeul tau. Asa cum de fapt si trebuie.Asta e starea de normalitate, nu ar trebui sa fie ceva exceptional. Noi vedem in asta ceva extraordinar pentru ca suntem anormali.

Domnul sa ne ajute sa devenim oameni normali!

Calitatile celui tare in credinta - Romani 15:1-7

Un scurt devotional, care pe mine unul m-a pus pe ganduri:


"Dumnezeul rabdarii si al mangaierii sa va faca sa aveti aceleasi simtaminte unii fata de altii, dupa pilda lui Hristos Isus."


Daca in capitolul precedent Pavel s-a ocupat mai mult de cugetul celor slabi, de data aceasta Pavel are de spus cateva cuvinte celor tari. In ceea ce urmeaza el le pune in fata un standard foarte inalt cu care sa se masoare si acesta este Domnul Isus. Domnul Isus, caruia nici dusmanii nu i-au gasit nici o vina, ne spune Pavel ca "nu Si-a placut Lui Insusi". In engleza spune ca "nu a cautat sa-Si faca placerea Lui Insusi". Noi citim in Evanghelii cum Domnul Isus a cautat totdeauna sa fie placut Tatalui a carui voie a venit s-o implineasca. In acest scurt pasaj avem sapte caracteristici ale adevaratei partasii fratesti:

1. Cel tare in credinta este un om care are stima pentru fratii lui, si de aceea este rabdator cu fratele lui mai slab (v.1)
2. El are o tarie de caracter care-l face nu numai sa accepte lucrurile asa cum sunt, ci le schimba in glorie, pentru ca urmareste zidirea aproapelui (v.2).
3. Cel tare este un om care nu are o parere prea inalta despre sine si nu-i multumit cu sine (v.2), ci vrea sa placa aproapelui in ce este bine, cautand sa-l ajute si sa poarte poverile impreuna. Pentru el, Domnul Isus este exemplul desavarsit pe care-l are inaintea ochilor in orice vreme (v.3).
4. Cel tare studiaza Scripturile si din ele isi trage seva duhovniceasca si mangaierea de care are nevoie. Din Scripturi el stie ce Dumnezeu asteapta de la el si ca este mai bine sa fii in relatie buna cu El si sa suferi decat sa fie gresit fata de Dumnezeu pentru a evita necazurile cu oamenii (v.4).
5. Cel tare are o nadejde neclintita pe care o sustrage din Scripturi. Nu este vorba de o nadejde in propria noastra abilitate, sau in bunatatea umana, ci este nadejdea in puterea lui Dumnezeu, care poate sa schimbe totul, chiar si pe cel slab (v.4).
6. Cel tare are simtaminte curate si cumpatate, ii vede pe frati egali, nu concurenti si de aceea urmareste sa traiasca in armonie (v.5-6) cu toti. Chiar daca intr-o biserica este varietate in diversitate, Hristos este ceea ce-i uneste.
7. Cel tare slaveste pe Dumnezeu pentru toate lucrurile si le face pe toate pentru slava Lui.

Meditatia zilei: Vad pe fratii mei asa cum ii vede Domnul Isus Hristos?

*preluat de pe www.resursecrestine.ro*

Casatoria si viata de familie - Mina Ianovici

Sotia pastorului Florin Ianovici ne vorbeste despre casatoria crestina.


Casatoria si viata de familie - Mina Ianovici
Asculta mai multe audio Diverse

Crestini "auto-sfinti"?

Crestinii par sa spuna altora cum sa se poarte si cum sa actioneze, de parca ei nu ar gresi niciodata. De multe ori ei se concentreaza pe cateva probleme morale ( avortul si casatoriile homosexuale ), mergand pana la a exclude probleme importante ca dreptatea si grija pentru nevoiasi. Este acest fel de comportament sustinut de Biblie sau acesti oameni actioneaza impotriva principiilor crestinismului biblic?

Ce inseamna "auto-sfant"?

Cred ca ar trebui definit acest termen. In acest articol, se refera la persoanele care se comporta ca si cum ar fi superioare din punct de vedere moral, tuturor celorlalti oameni.

Sfintenia si crestinismul
Daca exista ceva in antiteza cu crestinismul, este ideea conform careia un om poate deveni neprihanit prin propriile fapte. Biblia ne spune ca toti oamenii au pacatuit si ca nici unul nu poate ajunge la standardul de sfintenie hotarat de Dumnezeu (1). Atat Vechiul (2), cat si Noul Testament (3) ne spun ca sfintenia vine numai de la Dumnezeu. Neprihanirea este o stare in care se poate ajunge, numai ca urmare a credintei in promisiunile lui Dumnezeu. Conform Vechiului Testament, Dumnezeu il va trimite pe Mesia, prin intermediul caruia neprihanirea va ajunge pe pamant (4). Noul Testament ne spune ca Isus din Nazaret este Mesia si ca neprihanirea vine numai prin credinta in El (5). Asadar, o persoana este socotita neprihanita prin acceptarea si credinta in jertfa infaptuita de Domnul Isus (6). Vechiul Testament ne arata ca Avraam a fost considerat neprihanit pentru ca L-a crezut pe Dumnezeu (7). Noul Testament ne spune ca nu poti deveni neprihanit respectand legile lui Dumnezeu (8), ci prin har, prin mila lui Dumnezeu si prin sacrificul Fiului Sau (9). In concluzie, pentru un crestin neprihanirea este data de Dumnezeu si nu poate fi castigata prin mijloace proprii (auto-sfintit).

Comportamentul superior

Din moment ce neprihanirea nu vine prin fapte, ci este rezultatul a ceea ce Dumnezeu a facut pentru noi (10), un crestin nu ar trebui sa se comporte, niciodata, ca si cum ar fi superior celorlalti oameni. Pavel ne spune ca nu ar trebui sa ne laudam "decat cu crucea Domnului Isus Hristos" (11). Domnul ne-a spus ca nu trebuie sa ne comportam ca si cum am fi superiori moral pentru a fi remarcati de altii, si chiar a indicat ca acest lucru va duce la pierderea rasplatirii pe care Dumnezeu o are pregatita pentru fiecare:

Matei 6:1 Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.

In realitate, noi nu suntem neprihaniti in timpul vietii, ci suntem rasplatiti cu neprihanirea in ceruri (12).

Spunandu-le altora ce sa faca

Desi nu putem ajunge neprihanirea lui Dumnezeu prin propriul nostru comportament, crestini ar trebui sa traiasca vieti neprihanite ( sa incerce sa ajunga la aceasta neprihanire ) (13). Este in regula cand oamenii religiosi vor sa isi traiasca vietile dupa propria definitie a moralitatii. Totusi, de ce insista crestinii in a le spune altora cum ar trebui sa traiasca? Biblia spune credinciosilor ( evrei si crestini ) sa ii avertizeze pe ceilalti ca modul lor de viata nu respecta calea lui Dumnezeu (14). Daca nu ii avertizam, Dumnezeu va cere sangele lor, din mainile noastre (16). Totusi, daca o persoana intoarce spatelui pacatului, toate raul pe care l-au comis in trecut va fi iertat si uitat de Dumnezeu (17). Motivatia un crestin, pentru a le da sfaturi celor din jur, ar trebui sa fie grija pentru soarta pentru soarta lor si nu sublinierea propriei neprihaniri.

Concluzie
Crestinii care se comporta ca si cum ar fi mai buni decat toti ceilalti oameni, cu siguranta, nu traiesc dupa principiile crestinismului si, chiar s-ar putea sa nu fie crestini. Crestinismul spune ca toti oamenii sunt pacatosi si ca nimeni nu poate fi neprihanit pe baza propriilor fapte. Domnul Isus ne spune ca nu ar trebui sa ne comportam ca si cum am fi mai buni ca altii, pentru a fi remarcati. Atitudinea "mai sfant decat tine" este condamnata cu tarie de Biblie. Atunci cand un crestin le spune altora ca viata lor nu respecta dorinta lui Dumnezeu, nu trebuie sa o faca pentru a fi superior, ci pentru a ii avertiza de consecintele vesnice ale faptelor lor.



1.

Psalmii 14:2 Domnul Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere, şi care să caute pe Dumnezeu.

Psalmii 14:3 Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au dovedit nişte netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.

Isaia 64:6 Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul.

Romani 3:23 Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.

Romani 3:10 după cum este scris: "Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar.

2.
Isaia 51:6 Ridicaţi ochii spre cer, şi priviţi în jos pe pământ! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pământul se va preface în zdrenţe ca o haină, şi locuitorii lui vor muri ca nişte muşte; dar mântuirea Mea va dăinui în veci, şi neprihănirea Mea nu va avea sfârşit.

Isaia 46:13 Eu Îmi apropii neprihănirea: nu este departe; şi mântuirea Mea nu va zăbovi. Eu voi pune mântuirea Mea în Sion şi slava Mea peste Israel."

3.
Galateni 3:21 Atunci oare Legea este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege.

Galateni 5:5 Căci noi, prin Duhul, aşteptăm prin credinţă nădejdea neprihănirii.

Efeseni 4:24 şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.


4.
Isaia 62:2 Atunci neamurile vor vedea mântuirea ta, şi toţi împăraţii slava ta; şi-ţi vor pune un nume nou, pe care-l va hotărî gura Domnului.

Ieremia 23:5 "Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă, neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune, şi va face dreptate şi judecată în ţară.

Ieremia 23:6 În vremea Lui, Iuda va fi mântuit, şi Israel va avea linişte în locuinţa lui; şi iată Numele pe care i-L vor da: ,Domnul, Neprihănirea noastră!"

Ieremia 33:15 În zilele acelea şi în vremurile acelea voi face să răsară lui David o Odraslă neprihănită, care va înfăptui dreptatea şi judecata în ţară.

Ieremia 33:16 În zilele acelea, Iuda va fi mântuit, şi Ierusalimul va locui în linişte. Şi iată cum Îl vor numi: ,Domnul, Neprihănirea (Sau: Starea noastră după voia lui Dumnezeu.) noastră."

5.
Romani 3:22 şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire.

Romani 3:25 Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu;

Romani 5:17 Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Hristos!)

Romani 5:18 ...Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală, a venit o osândă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa.

6.
Romani 1:17 deoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: "Cel neprihănit va trăi prin credinţă."

Romani 9:30 Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea şi anume neprihănirea care se capătă prin credinţă;

Romani 8:10 Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.

7.

Geneza 15:6 Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.

8.
Romani 9:31 pe când Israel, care umbla după o Lege, care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta.

Romani 10:4 Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea.

Galateni 2:21 Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.

9.
Tit 3:5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,

1 Petru 2:24 El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.

10.

Efeseni 2:8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.

Efeseni 2:9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

11.
Galateni 6:14 În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!

12.

2 Timotei 4:8 De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în "ziua aceea", Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.

Evrei 12:22 Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor,

Evrei 12:23 de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi,

13.

2 Petru 1:5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa;

2 Petru 1:6 cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;

2 Petru 1:7 cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.

14.
2 Cronici 19:10 În orice neînţelegere, care vă va fi supusă de fraţii voştri, care locuiesc în cetăţile lor, şi anume: cu privire la un omor, la o lege, la o poruncă, la învăţături şi rânduieli, să-i luminaţi, ca să nu se facă vinovaţi faţă de Domnul, şi să nu izbucnească mânia Lui peste voi şi peste fraţii voştri. Aşa să lucraţi, şi nu veţi fi vinovaţi.

15.

Ezechiel 3:18 Când voi zice celui rău: ,Vei muri negreşit!', dacă nu-l vei înştiinţa, şi nu-i vei spune, ca să-l întorci de la calea lui cea rea şi să-i scapi viaţa, acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sângele din mâna ta!

16.

Ezechiel 18:21 Dar dacă cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârşit, şi păzeşte toate legile Mele şi face ce este drept şi plăcut, va trăi negreşit, nu va muri.

Ezechiel 18:22 Toate fărădelegile pe care le-a făcut, i se vor uita! El va trăi, din pricina neprihănirii în care a trăit.

Tradus cu acordul autorului
Originalul aici

A fost Albert Einstein ateu?

A crezut Einstein intr-un Dumnezeu personal?

"Stiinta fara religie este patetica, religia fara stiinta este oarba." Albert Einstein

"Pozitia mea fata de Dumnezeu este cea a unui agnostic. Sunt convins ca o constiinta treaza, care acorda importanta principiilor morale pentru imbunatatirea si innobilarea vietii nu are nevoie de ideea unui datator de legi, in special a unuia care lucreaza pe principiul recompensarii si pedepsirii." Albert Einstein

Foarte multi oameni dezbat in continuare pe tema citatelor de mai sus. Unii spun ca el a crezut in Dumnezeu, altii ca a fost un agnostic, altii ca a fost ateu.

Einstein spunea foarte clar ca el nu credea intr-un Dumnezeu personal:

"A fost, bineinteles, o minciuna ceea ce ati citit despre convingerile mele religioase, o minciuna care este repetata in mod sistematic. Nu cred intr-un Dumnezeu personal si niciodata nu am negat acest lucru, ba chiar l-am exprimat foarte clar."

Nu Dumnezeului personal

Raspunsul facil si rapid este ca Einstein nu credea intr-un Dumnezeu personal. Este totusi interesant cum a ajuns la aceasta concluzie. In elaborarea teoriei relativitatii, Einstein a realizat ca ecuatiile il conduceau catre concluzia conforma careia universul are un inceput. Nu i-a placut aceasta idee, pentru ca el credea ca in acest caz ar trebui concluzionat ca universul a fost creat de Dumnezeu. Asa ca, a adaugat o constanta cosmologica ecuatiei, in incercarea de a scapa de problema inceputului. A spus ca a fost una dintre greselile majore ale vietii sale. Bineinteles, rezultatele lui Edwin Hubble au confirmat ca universul se extinde si ca a avut un inceput. Asa ca Einstein a devenit un deist - credea intr-un Dumnezeu creator impersonal:

"Cred in Dumnezeul lui Spinoza, care se descopera in armonia si ordinea existenta, nu intr-un Dumnezeu care se preocupa de soarta si actiunile fiintelor umane."

Totusi, se pare ca Einstein nu are ateu, din moment ce nu a fost multumit de faptul ca a fost folosit ca exemplu pentru aceasta "tabara":

"In lumina acestei armonii a cosmosului, pe care eu cu mintea mea limitata, o pot recunoaste, totusi exista oameni care spun ca nu exista Dumnezeu. Dar ceea ce ma supara este ca ei ma citeaza pentru a sustine astfel de puncte de vedere."

"Nu sunt ateist si nu cred ca ma pot numi panteist. Suntem in situatia unui copil care intra intr-o biblioteca uriasa plina cu carti in multe limbi. Copilul stie ca cineva a scris acele carti. Nu stie cum. Nu intelege limbile in care sunt scrise. Copilul poate doar sa banuiasca o misterioasa ordine in aranjamentul cartilor, dar nu stie care este aceasta. Aceasta, mi se pare mie, este atitudinea celui mai inteligent om fata de Dumnezeu."

De ce nu un Dumnezeu personal?

A doua parte a citatului ne dezvalui de ce Einstein respingea existenta unui Dumnezeu personal. Einstein privea designul remarcabil si ordinea desavarsita a cosmosului si nu putea sa le coreleze cu rau si suferinta pe care le observa in existenta umana. Cum putea un Dumnezeu atot-puternic sa permita existenta suferintei pe pamant?

Eroarea lui Einstein

Esecul lui Einstein in a intelege motivele lui Dumnezeu este rezultatul presupunerii, incorecte, conform careia Dumnezeu a intentionat sa creeze acest univers ca unul perfect. Einstein nu a putut trece de problemele morale care sunt prezente in universul nostru. El a presupus, ca majoritatea ateilor, ca un Dumnezeu personal ar crea numai un univers perfect din punct de vedere moral si fizic. Totusi, conform Crestinismului, scopul universului nu este de a fi perfect moral si fizic. El a fost creat pentru a oferi un loc in care creaturile spirituale sa poata alege sa il iubeasca sau sa il respinga pe Dumnezeu - sa traiasca pentru eternitate, alaturi de El, intr-un univers perfect, sau il respinga si sa traiasca departe de El o vesnicie. Nu ar fi posibil sa faci aceasta alegere intr-un univers in care toate alegerile morale sunt restrictionate numai la cele corecte. Aparent, Einstein, nu a constientizat ca nu poti alege intre bine si rau, daca raul nu ar exista. Este uimitor ca un om de o inteligenta remarcabila nu a realizat un principiu atat de simplu si logic. Totusi nu ar fi primul, fiecare dintre noi, in fiecare zi, isi da seama ca a ignorat un adevar evident si ca de multe ori a ales solutia complicata, in detrimentul celei simple.

Concluzie

In zilele noastre, cei care nu inteleg scopul existentei raului, resping atat ideea unui Dumnezeu personal, cat si ideea existentei unui Dumnezeu. Daca esti un agnostic sau ateu, scopul pe care ti-l sugerez este studierea si recunoasterea lucrurilor intelese de Einstein despre univers - designul sau inteligent presupune existenta unui Dumnezeu creator. Apoi, treceti peste viziunea lui Einstein asupra scopului universului si studiati logica explicatiei crestine, referitoare la scopul vietii umane si a prezentei raului in aceasta lume.

Tradus cu acordul autorului.
Originalul il gasiti aici

O lectie de viata

Un om pios statea de vorba cu Dumnezeu si i-a spus:
- Doamne as vrea sa stiu cum e Raiul si cum e Iadul.
Dumnezeu l-a condus pe om catre doua usi.
A deschis una dintre usi iar omul a privit inauntru.
In mijlocul incaperii se afla o mare masa rotunda.
Pe masa se afla un vas mare cu tocana, care mirosea foarte bine si care l-a
facut pe om sa ii lase gura apa.
Oamenii care stateau la masa erau slabi si bolnaviciosi.
Pareau a fi infometati.
Tineau linguri cu manere foarte lungi care le erau legate de brate si astfel
putea ajunge la vas pentru a le umple cu tocana; dar din cauza manerelor mai
lungi decat propriile maini, nu puteau duce la gura lingurile pline.
Omul pios s-a infiorat la vederea suferintei lor..
Atunci Dumnezeu a spus: "Acum ai vazut Iadul"
Au mers apoi catre cealalata camera si au deschis usa .
Arata la fel ca si prima.
Se gasea acolo o masa mare si rotunda cu un vas mare de tocana care iti lasa
gura apa.
Oamenii de la masa erau echipati cu acelasi gen de linguri dar acestia pareau
bine hraniti si durdulii, radeau si vorbeau intre ei.
Omul pios a spus: "nu inteleg"...
"Este foarte simplu" a spus Dumnezeu.
"Este nevoie insa de abilitate. Acesti oameni sanatosi au invatat sa se
hraneasca unul pe celalalt, in timp ce ceilalti se gandeau doar la ei
insisi".

Porunca pocaintei

Dar Dumnezeu S-a indurat de sufletele noastre pacatoase. Si a randuit un Episcop peste ele: pe Domnul Isus. El ne striga tuturor: "Pocaiti-va". Nu-i numai un indemn, ci o porunca, "Dumnezeu porunceste tuturor oamenior de pretutindeni sa se pocaiasca".

Porunca este adresata tuturor. Numai in chip ironic vorbeste Isus uneori despre oameni neprihaniti care nu au nevoie de pocainta. Caci este oare vreunul al carui mecanism sufletesc sa fie altul decat cel pe care l-am descris?

Si precum am spus la inceput, o pocainta nu inseamna umplerea cu pasageri noi a masinii vechi si stricate. Nu este vorba de primirea unei credinte noi. Isus spune: "Nu se poate pune vin nou in burdufuri vechi, nici un petec nou la o haina veche ". Masina, burduful, haina, sufletul trebuie sa fie noi.

Aceasta se vede din faptul ca Domnul Isus nu da numai credinciosilor indemnul sa se pocaiasca. El da acelasi indemn membrilor Bisericii Sale, care se multumesc numai cu o credinta intelectuala in Evanghelie. Credinciosii trebuie sa se pocaiasca la fel ca si necredinciosii. Caci credinta noua in burduful vechi se falsifica si se pierde.

"Pocaieste-te", ii spune Isus ingerului Bisericii din Pergam. O proorocita din Biserica din Tiatira trebuie sa se pocaiasca. "Pocaieste-te", este indemnat si ingerul Bisericii din Laodiceea.

Trebuie sa ne pocaim cu totii de rautatea, de necuratia, de curvia noastra, trebuie sa ne pocaim de toata lucrarea mainilor noastre care nu a fost inspirata de dragoste, trebuie sa me pocaim de inchinarea la idoli si de toate faptele noastre moarte din trecut.

Pocainta este cu totul altceva decat o reforma partiala, constand din abandonarea fumatului si catorva obiceiuri rele.

Sa ne pocaim, caci Imparatia Cerurilor este aproape!

Cerul este aproape si te cunoaste de aproape. Esti observat si cunoscut.

Sa ne pocaim, daca nu vrem sa vina peste noi necaz si stramtorare, iar la urma pierzarea vesnica.

Sa ne pocaim si noi, cei credinciosi daca nu vrem sa piara bisericile noastre!

Bunatatea lui Dumnezeu ne indeamna la pocainta.

"Oglinda sufletului omenesc" - R. Wurmbrand

Activist sau slujitor?

Se vorbeste foarte mult despre dragostea lui Dumnezeu si faptul ca noi trebuie sa manifestam aceasta dragoste. Dar cum stim daca manifestam aceasta dragoste? Ce pui pe primul loc, mersul la biserica sau ajutorul dat aproapelui? Nu ma refer la un ajutor intr-o situatie de viata si de moarte. Ci la lucruri care noua ne pot parea banale, dar pentru ei pot fi importante.

Cred ca aici este o "capcana" in care multi dintre noi cad. Ne gandim ca Il punem pe primul loc pe Dumnezeu si mergem la biserica, iar de ajutorul pe care il avem de dat, ne achitam mai tarziu. Dar nu intotdeauna Dumnezeu e de aceeasi parere cu noi. Eu am fost in aceasta situatie, si spre suprinderea mea, simteam ca decizia pe care am luat-o, de a merge la biserica in detrimentul ajutorului dat intr-o problema care mie mi se parea neimportanta, nu este buna. Dumnezeu incerca sa ma fac sa inteleg ca El isi doreste ca noi sa simtim cu oamenii din jurul nostru. Pentru persoana care mi-a solicitat acel ajutor, problema era foarte importanta.

La prima vedere pare ciudat, dar Dumnezeu nu are nevoie de activisti, are nevoie de oameni asemeni samariteanului.

Luca 10:30 Isus a luat din nou cuvântul, şi a zis: "Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat, şi l-au lăsat aproape mort.

Luca 10:31 Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un preot; şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături.

Luca 10:32 Un Levit trecea şi el prin locul acela; şi când l-a văzut, a trecut înainte pe alături.

Luca 10:33 Dar un Samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el, şi când l-a văzut, i s-a făcut milă de el.

Luca 10:34 S-a apropiat de i-a legat rănile, şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han, şi a îngrijit de el.

Luca 10:35 A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului, şi i-a zis: "Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui, îţi voi da înapoi la întoarcere."

Luca 10:36 Care dintr-aceşti trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?"

Oare unde se duceau cei doi atat de grabiti? Preotul si levitul? Poate, se grabeau la biserica, ca sa nu intarzie la program.
Trebuie sa invatam sa avem mila fata de aproapele nostru, sa ne pese de ceea ce se intampla in jurul nostru. Cum stai tu in biserica si te rogi cu "evlavie" cand aproapele tau are nevoie de ajutor?

Dar cum tragi linie? Unde faci totusi diferenta? Cum stii cand e mai bine cand e mai bine sa mergi la biserica si cand trebuie sa pui pe primul loc ajutorul dat aproapelui? Nu stiu, este o linie de demarcatie foarte fina si cred ca singurul care ne poate calauzi este Domnul. Stiu ca daca noi avem o inima curata, Dumnezeu ne va calauzi si ne va arata calea pe care o avem de urmat.

Voi ce parere aveti?

Care este biserica adevarata?

Biblia defineste biserica ca adunarea celor "sfintiti in Hristos Isus" si a celor care cheama Numele Domnului Isus:

1 Corinteni 1:2 către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru:

Asa cum spune si Pavel, biserica este o adunare, nu o organizatie:

1 Corinteni 11:18 Mai întâi de toate, aud că atunci când veniţi la adunare, între voi sunt dezbinări. Şi în parte o cred,

Tot el ne mai spune ca biserica este echivalentul "trupului lui Hristos":

1 Corinteni 12:27 Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui.

1 Corinteni 12:28 Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învăţători; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor, şi vorbirii în felurite limbi.

In Efeseni si Coloseni, Pavel defineste biserica ca fiind chiar trupul lui Hristos:

Efeseni 1:22 El I-a pus totul sub picioare, şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii,

Efeseni 1:23 care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi.

Efeseni 5:29 Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica;

Efeseni 5:30 pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui.

Coloseni 1:18 El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.

Coloseni 1:24 Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu, împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica.

In concluzie, o biserica este o adunare a credinciosilor, a celor ce nadajduiesc in Domnul Isus Hristos, care se aduna in Numele Sau pentru botez, Cina Domnului, inchinare, lauda, rugaciune, partasie, marturie, studierea Cuvantului, disciplinare si propasirea Evangheliei ( Faptele Apostolilor 13:1-4, 20:7; 1 Corinteni 5:4-5; 14:26; Filipeni 4:14-18; 1 Tesaloniceni 1:8; Evrei 10:25). Biserica este compusa din toate persoanele nascute din nou, de la prima zi de Rusalii pana la prima inviere ( 1 Corinteni 15:52), unite intre ele si in Hristos prin botezul cu Duhul Sfant ( 1 Corinteni 12:12-13). Ea este trupul lui Hristos, El fiind capul ( Efeseni 1:20-21). Biserica este un templu sfant, in care Domnul locuieste in duh ( Efeseni 2:21-22); este una cu Hristos ( Efeseni 5:30-31); este logodnica Lui, asemenea unei fecioare curate ( 2 Corinteni 11:2-4); si va fi rapita in ceruri, la sosirea Domnului ( 1 Tesaloniceni 4:13-17). Nici un om nu poate sti cu siguranta, cine apartine lui Hristos si cine nu, numai Domnul poate judeca acest lucru ( Iacov 4:12, Romani 14:10).

Tradus cu acordul autorului de: Crestinul
Articolul original aici

Definita dragostei

Adevaratul inteles al dragostei, cel definit in Biblie, a fost corupt in limbajul uzual si in societatea noastra. De cele mai multe ori, dragostea este confundata cu infatuarea - acel sentiment declansat de reactii fizice, de emotii, pe care il avem atunci cand ne "indragostim". Acest fel de "dragoste" dureaza, de obicei, mai putin de un an si, daca nu este inlocuit de dragostea adevarata, are ca rezultat relatii vatamate.

Originea dragostei

Biblia ne spune ca dragostea vine de la Dumnezeu. De fapt, Biblia ne spune ca Dumnezeu "este dragoste" (1). Dragostea este dintre principalele caracteristici ale lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a inzestrat si pe noi cu capacitatea de a iubi. Aceasta capacitate de a iubi, este una dintre trasaturile pe care le-am primit in momentul in care am fost creati "dupa chipul si asemanarea sa" (2).

Diferite feluri de dragoste

Limba greaca ( limba Noului Testament) foloseste doua cuvinte diferite pentru a descrie si defini dragostea. Cel mai folosit cuvant este "agape". Acesta se refera la dragostea pe care Dumnezeu ne-o poarta. Este o dragoste impartiala, care se jertfeste pentru obiectul acestei iubiri si care este exemplificata, cel mai bine, de darul pe care Dumnezeu ni l-a facut:

Ioan 3:16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

Daruirea Fiului Sau (3) pentru iertarea pacatelor noastre (4) a fost facute pentru toti oamenii (5), fara nici un fel de discriminare (6). Dragostea lui Dumnezeu este neconditionata (7).

Prin contrast, dragostea noastra este conditionata de comportamentul celorlalti oameni fata de noi. Acest fel de dragoste este bazat pe familiaritate si interactiune directa. Cuvantul grecesc "phileo" defineste acest tip de dragoste, deseori tradus ca "dragoste frateasca". Phileo este o dragoste conectata prin intermediul emotiilor noastre - dragoste care poate fi experimentata atat de credinciosi cat si de necredinciosi. Aceasta se afla in contrast cu dragostea agape, care este o dragoste in care este implicat si sufletul. Dragostea agape are nevoie de o relatie cu Dumnezeu, prin Domnul Isus Hristos, din moment ce sufletul ne-regenerat este incapabil de dragoste neconditionata. Dragostea agape ofera si sacrifica totul, fara a astepta nimic in schimb (8).

Cei ce au studiat Biblia si cunosc caracterul lui Petru, stiu ca acesta era condus de emotii si de cele mai multe ori raspundea,mai degraba, emotional decat rational, diferitelor situatii intalnite. Cateodata un astfel de raspuns poate fi potrivit ( Petru a mers pe apa, pentru a se apropia de Domnul Isus - Matei 14:25-33), insa alteori poate fi nepotrivit ( Petru este intrerupt de Dumnezeu atunci cand propune ridicarea a trei colibe pe Muntele Schimbarii la Fata - Matei 17:4). Peter exprima destul de usor dragostea phileo si era,probabil, foarte popular datorita caracterului sau dinamic. Totusi, Dumnezeu doreste ca noi sa avem si dragoste phileo si dragoste agape. Petru a enuntat aceasta idee in prima epistola:

1 Petru 1:22 Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v-aţi curăţit sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţi (phileo) neprefăcută, iubiţi-vă (agape) cu căldură unii pe alţii, din toată inima;

Credinciosii din Asia Mica isi exprimasera deja dragostea phileo, dar Petru ii incuraja sa isi manifeste si dragostea agape. Daca esti crestin, esti incurajat sa iti exprimi atat dragostea familiara cat si dragostea spirituala neconditionata. Scopul crestinului este sa devina partas la natura divina (9). In a doua epistola, Petru ne spune ca trebuie sa ne comportam excelent din punct de vedere moral. Totusi, trairea crestina nu ar trebui sa se limiteze doar la excelenta morala, ci mai presus de orice, ar trebui sa includa dragostea phileo si agape:

2 Petru 1:5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa;

2 Petru 1:6 cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;

2 Petru 1:7 cu evlavia, dragostea de fraţi (phileo); cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni (agape).

Cel mai cunoscut citat biblic despre dragoste provine din 1 Corinteni:

1 Corinteni 13:1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.

1 Corinteni 13:2 Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.

1 Corinteni 13:3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

1 Corinteni 13:4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,

1 Corinteni 13:5 nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,

1 Corinteni 13:6 nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,

1 Corinteni 13:7 acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

1 Corinteni 13:8 Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.

1 Corinteni 13:9 Căci cunoaştem în parte, şi prorocim în parte;

1 Corinteni 13:10 dar când va veni ce este desăvârşit, acest "în parte" se va sfârşi.

1 Corinteni 13:11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.

1 Corinteni 13:12 Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

1 Corinteni 13:13 Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Aceasta este o descriere a dragostei agape. Este descrisa ca fiind rabdatoare, plina de bunatate, onesta, altruista, credincioasa, are o nadejde neclintita si rabda totul. Nu este geloasa, mandra, aroganta, nepoliticoasa, egoista sau manioasa. Adevarata dragoste nu esueaza niciodata. Aceasta descriere ilustreaza perfect dragostea pe care Dumnezeu ne-o poarta, si ar trebui sa fie felul in care sa ne iubim intre noi si sa Il iubim pe Dumnezeu. Totusi, nu am intalnit nici o persoana care sa indeplineasca perfect aceasta definitie biblica a dragostei. Biblia ne spune ca dragostea neconditionata, este mai importanta decat orice alt lucru ( o lista partiala ar include abilitatile oratorice, profetiile, cunoasterea, credinta, filantropia si speranta). Toate aceste lucruri enumerate sunt bune, dar ele sunt trecatoare. Doar dragostea este vesnica, deoarece dragostea este fundamentul vietii vesnice. De fapt, cand Domnul Isus a fost intrebat care este cea dintai porunca, a spus "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău." Apoi a adaugat a doua porunca, ca importanta, "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi". Domnul Isus ne-a spus ca intreaga lege se poate rezuma la aceste doua porunci (9).

Concluzie

Daca nu esti crestin, sper ca iti doresti sa exprimi dragostea asa cum este ea definita in Biblie. Totusi, dorind sa faci asta prin puterile tale inseamna un esec sigur. Acest fel de dragoste este posibil numai prin puterea lui Dumnezeu, prin credinta in Isus Hristos. Chiar daca esti crestin, nu vei reusi daca nu te increzi si nu te lasi prelucrat de Domnul Isus. Fie ca Domnul sa ne conduca inimile in iubirea neconditionata a lui Dumnezeu si in nadejdea neclintita in El.

Tradus cu acordul autorului de: Crestinul
Originalul este aici

Referinte:

1.
1 Ioan 4:8 Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.

2.
Geneza 1:27 Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.

3.
Romani 3:24 Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.
Romani 6:23 Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.
Efeseni 2:8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.

4.
1 Ioan 4:10 Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.

5.
Romani 5:18 ...Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală, a venit o osândă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa.
Romani 6:10 Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.

1 Timotei 2:3 Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,

1 Timotei 2:4 care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.
1 Timotei 4:10 Noi muncim, în adevăr, şi ne luptăm, pentru că ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor, şi mai ales al celor credincioşi.
Tit 2:11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat,
1 Ioan 2:2 El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.

6.
Romani 1:16 Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului;
Romani 10:12 În adevăr, nu este nici o deosebire între Iudeu şi Grec; căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă.
Galateni 3:28 Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.

7.
Romani 5:8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.

8.
Luca 6:35 Voi însă, iubiţi (agape) pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare, şi veţi fi fiii Celui Prea Înalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi.

9.

Matei 22:36 "Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?"

Matei 22:37 Isus i-a răspuns: "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău."

Matei 22:38 "Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă.

Matei 22:39 Iar a doua, asemenea ei, este: ,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.'

Matei 22:40 În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii."

Moartea spirituala

Biblia ne spune, foarte clar, ca moartea nu afecteaza numai partea fizica, ci exista si moarte spirituala. Atunci cand Adam si Eva au pacatuit impotriva lui Dumnezeu, ei au murit spiritual, pierzand si legatura personala cu Dumnezeu. Iata cateva citate biblice in sprijinul ideii de moarte spirituala, multe enuntate chiar de Domnul Isus:

Matei 8:22 "Vino după Mine", i-a răspuns Isus, "şi lasă morţii să-şi îngroape morţii." (Cum poate un mort sa ingroape pe altul?)

Matei 10:28 Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.

Matei 22:32 ,Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov?' Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi ci al celor vii."

Luca 15:32 Dar trebuia să ne înveselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit." (Fiul ratacitor a fost mort spiritual, pana s-a pocait)

Romani 8:10 Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.

Coloseni 2:13 Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile.

Iacov 2:26 După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.

1 Petru 4:6 Căci tocmai în vederea aceasta a fost vestită Evanghelia şi celor morţi, pentru ca să fie judecaţi ca oameni în trup, dar să trăiască după Dumnezeu, în duh.

Romani 5:20 Ba încă şi Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult;

Romani 5:21 pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.


Poti fi un crestin si totusi sa fii mort spiritual? Clar ca nu. Din pacate, in multe biserici sunt oameni in aceasta stare, se considera crestini, dar... Datoria ta de crestin este sa ii ajuti atat cat iti sta in putinta, sa stai de vorba cu ei, sa te rogi pentru ei. Faci tu asta? Atunci ferice de tine. Nu faci asta? Oare nu esti in aceeasi situatie cu ei? Nu am raspuns la aceasta intrebare, numai Dumnezeu stie in ce stare se afla fiecare dintre noi, dar mai mult ca sigur ca trebuie sa te pocaiesti mai mult. Asa ca nu mai sta pe ganduri.

Tradus cu acordul autorului de: Crestinul
Articolul original aici

Pe ce se sprijina credinta ta?

Daca cineva incepe sa creada fara ca mai inainte sa se fi pocait, el va continua sa se sprijine pe o autoritate si in viata cea noua. Va fi o autoritate necontrolata pentru el cartea sfanta a religiei sale; vor avea autoritate pentru el crezurile si obiceiurile confesiunii din care face parte. Pentru el, orice discutie se curma atunci cand poate afirma despre un lucru: "Asa a zis intemeietorul religiei careia ii apartin, asa scrie in cartea cutare". El nu cerceteaza cu mijloace independente masura in care poate da crezare deplina cuvintelor celui care este autoritate pentru el.

Sufletul a pierdut, astfel, darul cel mai pretios primit din partea lui Dumenzeu - si anume independenta sa. Or, Dumnezeu doreste atat de mult ca sufletul sa-si pastreze independenta, incat El insusi nu pretinde credit in nici o chestiune doar pe simplul fapt ca El este Dumnezeu. In Biblie, El, Stapanul aduce dovezi pentru afirmatiile Sale, face semne si minuni pentru a convinge, argumenteaza, spune sufletelor: "Judecati voi insiva intre Mine si voi!". Ba mai mult, ni se arata in Biblie cazuri cand suflete de oameni biruie pe Dumnezeu prin dreptatea cererilor lor. (Fetele lui Telofhad, Moise si altii).

* "Oglinda sufletului omenesc" de R. Wurmbrand"*

Cu ce drept judeci pe fratele tau?

Ioan 8:3 Atunci cărturarii şi Fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului,

Ioan 8:4 şi au zis lui Isus: "Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia.

Ioan 8:5 Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?"

Ioan 8:6 Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos, şi scria cu degetul pe pământ.

Ioan 8:7 Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus, şi le-a zis: "Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea."

Ioan 8:8 Apoi S-a plecat iarăşi, şi scria cu degetul pe pământ.

Ioan 8:9 Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor, şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.

Ioan 8:10 Atunci S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: "Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?"

Ioan 8:11 "Nimeni, Doamne", I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: "Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.")

Toata lumea cunoaste aceasta istorie, insa cati dintre noi ne-am gandit ce vrea sa ne spuna Dumnezeu prin aceasta pilda?

Vedem ca fariseii aduc in fata Domnului o femeie pacatoasa. Pedeapsa pentru curvie,in vremea aceea, era lapidarea. La prima vedere fariseii nu fac decat sa aplice legea, pe care ei insasi o respectau cu cea mai mare strictete. Insa, in alte versete biblice putem vedea cum erau ei cu adevarat, in fata lui Dumnezeu:

Matei 23:27 Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie.

Acest lucru este intarit si de comportarea lor, atunci cand Domnul le-a raspuns, ei s-au simtit mustrati in cugetul lor si au renuntat la pedepsirea acelei femei.

De cate ori nu procedam si noi ca acesti farisei, atunci cand un om greseste fata de noi? Sa nu uitam ca in fata Domnului Sfant, noi suntem cu totii pacatosi.

Romani 3:23 Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.

Ce putem invata din aceasta pilda? Toti suntem pacatosi, nu exista pacatos mai mare si pacatos mai mic. Ce drept ai tu sa judeci pe fratele tau? Cat de repede ne gandim noi sa ii pedepsim pe altii si cat de usor ne consideram pe noi sfinti. Domnul ne arata aici ca trebuie sa privim la noi, sa ne punem vietile in ordine si sa nu ne raportam la cei din jurul nostru, pentru ca de cele mai multe ori, suntem la fel de pacatosi si nu avem nici un drept sa ii judecam sau sa ii osandim.

Ce suntem fara dragoste? Nimic!

Ana Camelia Andries - Fara dragoste
Asculta mai multe audio Muzica »