Un gand scurt

"Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel."" Matei 19:28

Asta le spunea Domnul Isus celor doisprezece ucenici. Ucenici printre care se numara si Iuda, cel care avea sa-L vanda pentru treizeci de arginti amarati. 

Oare nu stia Domnul Isus cum avea sa moara? Cine avea sa Il tradeze? Si atunci cum le poate spune aceste cuvinte? 

Eu unul cred ca Domnul Isus a sperat pana in ultima clipa ca Iuda nu va aluneca. Ca nu Il va vinde si ca Ii va putea salva sufletul. Ar fi venit oricum moarte pe cruce? Da, pentru ca aceasta era misiunea pentru care Dumnezeu s-a intrupat, insa Iuda s-ar fi putut salva. 

Oare noi ne putem salva de pacatele care ne asteapta dupa colt? Cele pe care Dumnezeu le vede in viitorul nostru, dar pe care noi putem alege sa le facem sau nu. Avem liberul arbitru, Dumnezeu, in dragostea Lui, ne lasa sa alegem, sa fim sfinti sau sa fim pacatosi. Ce alegi?

Pacatul, de unde porneste?

Asta a fost intrebarea pe care mi-a pus-o un prieten, acum cateva zile. De ce pacatuim, cum se naste in noi ideea de a pacatui? Satana ne impinge la asta? Cine are controlul atunci pacatuim, noi sau el?

Am incercat sa ii explic ceea ce am inteles eu din studiul individual si as vrea sa stiu si parerea voastra.

Asa cum inteleg eu, ne nastem in firea pacatoasa. Aceasta este firea noastra standard, toti ne nastem cu ea. Cel putin asa ne spune Biblia, dupa caderea lui Adam toti ne nastem in pacat.

Si totusi, in momentul intoarcerii noastre la Dumnezeu, mai apare in interiorul nostru o fire, firea duhovniceasca. La inceput, mult mai slaba decat cea veche. Partea cea mai dificila este sa iti dai seama unde incepe si unde se termina fiecare, mai bine zis imposibila, pentru ca ele se intrepatrund. Nu le poti separa, ele sunt prezente in noi, in acelasi timp.

Conform Bibliei, lupta intre cele doua firi se da in mod permanent, in interiorul nostru. Suntem indemnati sa luptam in fiecare clipa, cu fiecare gand, cu toate resursele noastre.

Revenind la intrebarea de inceput, cum se naste in noi ideea? Eu unul cred ca, excluzand cazurile de posedare demonica, diavolul nu ne poate impinge propriu-zis in pacat. El nu poate stapani corpul nostru, asa cum nu ne poate citi gandurile. Insa el stie ca poate totusi sadi ganduri, aprinde scanteia, fara ca noi sa ne dam seama cine o face. El incolteste gandul nelegiut, dar el nu il poate duce la indeplinire.

De aici, eu cred ca preia stafeta firea noastra pamanteasca. Ea isi doreste lucrurile acelea nelegiute, se hraneste de aici. Si astfel apare conflictul intre ceea ce ne dorim noi si ceea ce facem. Cred ca de asta spune Pavel ca face ceea ce nu vrea sa faca. E o lupta apriga cu noi insine. Cea mai grea batalie de altfel, cred ca e mai usor sa lupti cu ceva venit din exterior decat cu propriul tau eu pacatos.

Cum putem lupta cu asta? Sincer, nu stiu. Eu unul am descoperit cateva lucruri care ma ajuta in aceasta lupta, dar nu cred ca exista o reteta clara. Am invatat ca e foarte important sa constientizez ca sunt slab si ca am nevoie de ajutorul Domnului, in aceasta lupta continua. Si ii cer ajutorul de fiecare data cand simt ca sunt in pericol. Al doilea lucru care ma ajuta este activitatea, tinutul mintii ocupate. Am constatat ca ideea pacatoasa vine cel mai des atunci cand mintea este odihnita si plictisita, cand nu ai nici o ocupatie. Asa ca ajuta sa iti faci de lucru, intotdeauna.

Si cred ca mai este un lucru important, sa nu iti lasi mintea napadita de vinovatie pentru acel pacat. Nu spun ca nu trebuie sa iti para rau, ba din contra trebuie sa te pocaiesti in fiecare zi. Insa trebuie sa ai grjia sa nu cazi in capcana vinovatiei, te gandesti atat de mult la pacatul infaptuit incat intri intr-un cerc vicios si ajungi sa cazi iarasi in el, pentru ca numai la asta te-ai gandit. Biblia ne spune ca Domnul Isus a fost si El ispitit ca noi, asa ca stie prin ceea ce trecem si ne intelege foarte bine luptele. Nu avem un Dumnezeu care sta cu biciul acolo sus, ci Unul care a fost aici pe pamant si a dus aceleasi lupte. Cred ca aceasta capcana, a auto-invinuirii, este una din cele mai perfide in care putem cadea. Sa nu uitam ca Dumnezeu ne iubeste si ca daca noi ne pocaim cu adevarat dupa ce am pacatuit, El ne iarta si ne spala in sangele Sau. Tocmai de asta Si-a dat viata la Golgota.

Singura solutie pe care o avem este sa ne ridicam de fiecare data, sa ne pocaim si sa mergem mai departe, ducand in continuare aceasta lupta neintrerupta cu pacatul. Punerea armelor jos nu este o solutie, asa cum nici acceptarea pacatului in viata noastra nu poate fi.

Continua sa lupti, cu fiecare biruinta esti mai aproape de El!

Google – simplu motor de cautare sau religie?

Cat de departe vor merge oamenii? Cat de mult incearca ei sa scape de Dumnezeu? Iata inca un exemplu:


Google – simplu motor de cautare sau religie?Iată că ceea ce pentru unii nu e decât un simplu motor de căutare a informaţiilor dorite, pentru alţii a devenit dumnezeu…

Biserica Google - Prin 10 porunci şi 9 dovezi, inventatorii acestei noi religii încearcă să dovedească faptul că motorul de căutare este mai important ca orice alt dumnezeu.

"Googlism-ul", este o nouă religie recunoscută în Canada. Pe pagina internet care îi este consacrată, se poate citi:

"Noi, membrii ai Bisericii Google, credem că motorul Google este forma umană cea mai apropiată care s-a cunoscut vreodată a unui Dumnezeu adevărat. Noi credem că există mai multe dovezi ale divinităţii lui Google decât ale dumnezeilor mai tradiţionali.

Noi respingem dumnezeii supranaturali pentru că nu au existenţă demonstrată ştiinţific. Astfel, "googliştii"cred că Google ar trebui în mod legitim să primească titlul de "Dumnezeu", pentru că prezintă o mare majoritate a caracteristicilor atribuite divinităţilor. "

Membrii Bisericii Google au pus la punct cele 10 porunci ca şi în bisericile tradiţionale, printre care "Tu nu vei utiliza numele Google pentru a califica un motor de căutare mai puţin performant" sau "Tu nu vei face greşeli de ortografie adresându-te lui Google".

În plus, pentru a demonstra legitimitatea acestei religii, 9 dovezi ale caracterului sacru şi divin ale motorului de căutare au fost dezvăluite. Iată-le:

1) Google este lucrul cel mai apropiat unei entităţi omnisciente care poate fi demonstrată ştiinţific.

2) Google este peste tot în acelaşi timp.

3) Google răspunde rugăciunilor.

4) Google este imortal.

5) Google este infinit.

6) Google îşi aminteşte tot.

7) Google nu "poate face rău".

8) După statisticile lui Google, cuvântul Google este căutat mai des decât toate cuvintele "Dumnezeu", "Isus", "Allah", "Buddha", "Creştinism","Islam", "Budism" şi "Iudaism".

9) Dovezile existenţei lui Google sunt foarte multe.

Oamenii aleargă la Google ca să afle răspunsuri… rămâne de văzut dacă vor găsi cu adevărat Esenţa!

Cristina Bran
www.infocrestin.ro

De ce pacatuim in mod constient?

Sunt pacate pe care le constientizez si pacate de care nu sunt constient. Cred ca problema cea mai mare, sunt pacatele care se incadreaza in prima categorie. Nu stiu daca voua vi se intampla, dar am constatat ca fiecare om are anumite pacate, de care este constient, dar pe care totusi le comite. Este o lupta fantastica. Personal, de multe ori, cand vine ispita sunt constient ca nu trebuie sa cedez si sa pacatuiesc. Stiu ca acest pacat nu imi va aduce nimic placut si ma voi simti mizerabil dupa, totusi cateodata nu ascult de glasul constiintei si pacatuiesc. Doar pentru a ma simti mizerabil dupa.

Romani 7:18 Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.

Romani 7:19 Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!

Romani 7:20 Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.

Romani 7:21 Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.

Romani 7:22 Fiindcă, după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu;

La inceput nu intelegeam de ce ingaduie Dumnezeu acest lucru, pentru ca sunt sigur ca El are puterea sa ne sfinteasca. Mare parte din vechile pacate disparusera, dar au ramas cateva, cel mai probabil punctele cele mai vulnerabile, pe care satan le ataca. De ce permite Dumnezeu?

Personal, cred ca El ingaduie asta, tocmai ca eu sa simt durerea pe care o provoaca pacatul. Ma doare sa stiu ca am pacatuit impotriva Tatalui, urasc pacatul chiar daca cateodata mai cad in el. Nu cred ca ne putem rupe definitiv de pacat, daca nu simtim ce simte El, atunci cand noi pacatuim. Aceasta nu e o justificare pentru a pacatui din nou, si sper sa nu gaseasca nimeni o scuza in ce am scris, pentru a continua in pacat. Noi trebuie sa ne rugam si sa incercam, cu ajutorul Domnului, sa eliminam pacatul din viata noastra. Abia astept, momentul in care Domnul ma va considera pregatit sa elimine complet pacatul din viata mea si sa scap de acest chin pe care pacatul il provoaca.

Pacatul originar - Suntem condamnati de pacatul comis de Adam si Eva?

Multi oameni cred ca Biblia propovaduieste ca oamenii sunt condamnati pe baza pacatului originar comis de Adam si Eva. Aceasta doctrina, a pacatului originar, se bazeaza in primul rand pe Epistola catre Romani, a apostolului Pavel. In aceasta scrisoare ne spune ca "printr-o singura greseala a venit o osanda care a lovit pe toti oamenii.." (1). Scos din context, se pare ca Pavel sugereaza ca toti oamenii sunt condamnati din cauza pacatului savarsit de Adam. Acest articol va examina ce a spus Pavel in context si cum se impaca cu restul teologiei biblice.

Care a fost pacatul originar?

Dumnezeu i-a creat pe Adam si Eva si i-a pus intr-o gradina (2) cu numerosi pomi fructiferi (3), pe care El ii crease, din care puteau manca orice, cu exceptia fructelor unui singur copac (4). Desi Adam si Eva nu cunosteau conceptul de bine si rau, in mod evident stiau ce inseamna neascultarea, din moment ce Eva i-a spus sarpelui: "Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: "Să nu mâncaţi din el, şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi." (Geneza 3:3). Din afirmatia ei, este clar ca Eva stia ca nu ar trebui sa manance acel fruct. De fapt, ea chiar a adaugat "sa nu il atingi" la porunca data de Dumnezeu, lucru pe care Dumnezeu nu il poruncise. Asadar, pacatul originar consta in neascultare, inselarea increderii si lipsa de loialitate fata de Dumnezeu (5).

Romani capitolul 5

In capitolul 5 din epistola catre Romani, Pavel descrie cum suntem iertati de pacate pe baza credintei in Domnul Isus Hristos (6), care a venit pe pamant, sacrificandu-se pentru pacatele omenirii (7). Acest capitol ne arata cum am ajuns in situatia actuala, inapoi la "parintii nostri", care au comis primele pacate. Scopul lui Pavel este sa compare pacatul si pacatosul cu mantuirea oferita prin Rascumparatorul nostru. In acest capitol, Pavel afirma foarte clar ca, desi Adam si Eva au comis primul pacat, noi suntem vinovati pe baza propriului pacat:

De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit...
Romani 5:12

Pacatul originar a creat posibilitatea pacatuirii intregii rase umane. Suntem nascuti din parinti imperfecti, ale caror pacate ne influenteaza negativ. Ne-am obisnuit sa comitem pacate "minore" fara a ne gandi la impactul lor negativ, asupra vietilor noastre si ale celor din jur. Cu toate acestea, Dumnezeu, in dragostea Sa(8), a oferit o cale prin care toti oamenii(9) pot deveni neprihanati in fata Sa(10), mostenind astfel viata vesnica (11).

Concluzie

Biblia ne spune ca Dumnezeu i-a creat pe oameni neprihaniti si onesti, dar ei au ales sa faca raul (12). Nu suntem condamnati pe baza pacatului originar, ci pe baza pacatului personal. Osanda noastra este merita, datorita rebeliunii noastre si neascultarii de legile lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este responsabil de pacatul nostru, ci noi suntem, datorita propriilor pofte (13). Totusi, Dumnezeu, in dragostea Sa, a oferit o scapare pentru cei care isi recunosc neputinta de a trai conform standardelor sfinte ale lui Dumnezeu. Domnul Isus a murit pentru pacatele noastre, pentru a ne impaca cu Dumnezeu. Ai credinta ca Domnul te va schimba in persoana care iti doresti sa fii.

Referinte:

1.
Romani 5:18 ...Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală, a venit o osândă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa.

2.
Geneza 2:8 Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.

3.
Geneza 2:9 Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.

4.

Geneza 2:16 Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: "Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;

Geneza 2:17 dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit."

5.

Osea 6:6 Căci bunătate voiesc, nu jertfe, şi cunoştinţă de Dumnezeu mai mult decât arderi de tot!

Osea 6:7 Dar ei au călcat legământul, ca oricare om de rând; şi nu Mi-au fost credincioşi atunci.

6.
Romani 5:1 Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.

7.
Romani 5:10 Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.

8.
Romani 5:8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.

9,10.
Romani 5:18 ...Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală, a venit o osândă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa.

11.
Romani 5:21 pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

12.
Eclesiastul 7:29 Numai, iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii.

13.

Iacov 1:13 Nimeni, când este ispitit, să nu zică: "Sunt ispitit de Dumnezeu". Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni.

Iacov 1:14 Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit.

Iacov 1:15 Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea.

Tradus cu acordul autorului
Articolul original aici

Ezechiel 18:20 Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el, şi răutatea celui rău va fi peste el.