In lume circula o vorba, iert dar nu uit. Altii ii contrazic, iertarea inseamna si uitare.
Oare tu, ai uitat datile in care ai fost ranit(a)?
Eu unul nu cred ca poti uita ceea ce a facut un om, mai ales atunci cand lasa rani, chiar daca acestea se cicatrizeaza in timp. Urma va fi mereu acolo.
Si la fel nu cred ca Dumnezeu poate uita, in adevaratul sens al cuvantului, pacatul nostru si suferinta pe care noi i-o provocam atunci cand pacatuim.
Si atunci ce inseamna sa iertam pe cineva?
Conform Dex-ului, definitia iertarii este: a scuti pe cineva de o pedeapsa, a trece cu vederea greseala sau vina cuiva.
Eu cred ca poti spune ca ai iertat pe cineva atunci cand nu numai ca nu mai porti pica acelui om, dar nici macar nu mai aduci in discutie greseala lui. Exact asa face Domnul cu noi, odata iertat pacatul el nu mai este niciodata adus in discutie, este in trecut.
Daca tu simti nevoia sa povestesti tuturor ca un om ti-a facut rau si ce rau ti-a facut, oare nu e tot o forma de a il pedepsi? Si odata ce il pedepsesti, nu inseamna asta ca nu l-ai iertat?
Bineinteles, sunt si cazuri mai delicate. Ca exemplu, daca ai lucrat cu un meserias crestin, care nu s-a comportat deloc crestin, ba din contra si cineva iti cere referinte despre el, ce faci? Eu unul ca aici trebuie sa spui adevarul, chiar daca el nu este favorabil pentru cel in discutie si asta nu implica neiertare. Ar trebui sa fie o descriere obiectiva a situatiei din trecut.
Cred ferm in faptul ca asa cum noi am primit o a doua sansa din partea Domnului si noi trebuie sa acordam celor din jur o a doua sansa. In special daca vedem ca regreta greselile facute si incearca sa repare lucrurile.
Dar, asa cum spuneam mai sus, nu cred ca trebuie sau ca putem uita si cred ca odata ce un om s-a dovedit neserios, ii putem oferi o a doua sansa, luandu-nu in acelasi timp si niste minime masuri de siguranta. De prea multe ori ne grabim sa punem etichete si sa vedem numai din punctul nostru de vedere.
Cred ca ar trebui sa fim mai ingaduitori si sa nu uitam sa iertam, asa cum nu uitam cand ni s-a gresit.
Iarta si tu asa cum si tie ti s-a iertat.
Showing posts with label iubire. Show all posts
Showing posts with label iubire. Show all posts
Thursday, 29 March 2012
Friday, 13 January 2012
Un articol care merita citit
Medicul Gheorghe Burnei (59 de ani), şeful Clinicii de Ortopedie Pediatrică de la „Marie Curie“, din Bucureşti, povesteşte cazuri complicate din carieră, când spune că pacientul a fost salvat prin graţia divină.
Restul articolului aici
Restul articolului aici
Thursday, 15 September 2011
Pierduti in detalii
Saducheii, care zic că nu este înviere, au venit la Isus şi I-au pus următoarea întrebare:
„Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: „Dacă moare fratele cuiva şi-i rămâne nevasta fără să aibă copii, fratele său să ia pe nevasta lui şi să ridice urmaş fratelui său.”
Erau, dar, şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit fără să lase urmaş.
Al doilea a luat de nevastă pe văduvă şi a murit fără să lase urmaş. Tot aşa şi al treilea.
Şi niciunul din cei şapte n-a lăsat urmaş. După ei toţi, a murit şi femeia.
La înviere, nevasta căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi şapte au avut-o de nevastă.”
Marcu 12:18-23
Care sunt sansele ca un astfel de caz sa fie real? Eu unul cred ca foarte mici. Si totusi, de cate ori vedem discutii asemanatoare in jurul nostru? Saducheii se diferentiau de farisei prin faptul ca ei nu credeau in inviere, o deosebire ideologica. Se concentrau pe micile diferente, si scapau din vedere imaginea de ansamblu.
Acelasi lucru il vedem astazi la crestini. Ne-am segregat in ortodocsi, catolici, penticostali, baptisti, adventisti, etc. Bazat pe ce? Pe diverse interpretari biblice, pe detalii pe care fiecare din aceste denomiatiuni le intelege in mod diferit. Adventistii spun ca Sabatul e sambata si nu duminica, catolicii ca e bine sa te inchini in fata statuilor, ortodocsii spun ca numai icoanele sunt permise, nu si statuile, baptistii nu recunosc botezul cu Duhul Sfant, penticostalii sustin ca exista. Fiecare denominatiune proclama ca are dreptate si celelalte sunt in eroare. Rezultatul? O gramada de certuri si conflicte.
Oare de ce?
Ne simtim mult mai bine, ne tinem mintea ocupata cautand justificari pentru intepretarile noastre, evitand astfel sa ne punem intrebarile esentiale, sa ne analizam credinta prin ochii Bibliei. Suntem prea ocupati cu certurile ca sa ne mai facem timp si pentru auto-analiza. Ne culcam seara multumiti ca noi avem credinta corecta, ca avem dreptate, cand de fapt noi ratacim, ne pierdem in detalii.
Ce le spune Domnul Isus saducheilor?
Drept răspuns, Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciţi voi, din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? Marcu 12:24
Oare nu e valabil si pentru noi, astazi?
Am uitat sa iubim, am scapat din vedere imaginea de ansamblu. Dumnezeu este unul singur si nu apartine unei anume religii.
„[...], care este cea mai mare poruncă din Lege?”
Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.”
Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.
Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.”
Matei 22:36-40
Aplici tu aceste porunci in viata ta?
„Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: „Dacă moare fratele cuiva şi-i rămâne nevasta fără să aibă copii, fratele său să ia pe nevasta lui şi să ridice urmaş fratelui său.”
Erau, dar, şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit fără să lase urmaş.
Al doilea a luat de nevastă pe văduvă şi a murit fără să lase urmaş. Tot aşa şi al treilea.
Şi niciunul din cei şapte n-a lăsat urmaş. După ei toţi, a murit şi femeia.
La înviere, nevasta căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi şapte au avut-o de nevastă.”
Marcu 12:18-23
Care sunt sansele ca un astfel de caz sa fie real? Eu unul cred ca foarte mici. Si totusi, de cate ori vedem discutii asemanatoare in jurul nostru? Saducheii se diferentiau de farisei prin faptul ca ei nu credeau in inviere, o deosebire ideologica. Se concentrau pe micile diferente, si scapau din vedere imaginea de ansamblu.
Acelasi lucru il vedem astazi la crestini. Ne-am segregat in ortodocsi, catolici, penticostali, baptisti, adventisti, etc. Bazat pe ce? Pe diverse interpretari biblice, pe detalii pe care fiecare din aceste denomiatiuni le intelege in mod diferit. Adventistii spun ca Sabatul e sambata si nu duminica, catolicii ca e bine sa te inchini in fata statuilor, ortodocsii spun ca numai icoanele sunt permise, nu si statuile, baptistii nu recunosc botezul cu Duhul Sfant, penticostalii sustin ca exista. Fiecare denominatiune proclama ca are dreptate si celelalte sunt in eroare. Rezultatul? O gramada de certuri si conflicte.
Oare de ce?
Ne simtim mult mai bine, ne tinem mintea ocupata cautand justificari pentru intepretarile noastre, evitand astfel sa ne punem intrebarile esentiale, sa ne analizam credinta prin ochii Bibliei. Suntem prea ocupati cu certurile ca sa ne mai facem timp si pentru auto-analiza. Ne culcam seara multumiti ca noi avem credinta corecta, ca avem dreptate, cand de fapt noi ratacim, ne pierdem in detalii.
Ce le spune Domnul Isus saducheilor?
Drept răspuns, Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciţi voi, din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? Marcu 12:24
Oare nu e valabil si pentru noi, astazi?
Am uitat sa iubim, am scapat din vedere imaginea de ansamblu. Dumnezeu este unul singur si nu apartine unei anume religii.
„[...], care este cea mai mare poruncă din Lege?”
Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.”
Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.
Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.”
Matei 22:36-40
Aplici tu aceste porunci in viata ta?
Monday, 19 April 2010
Gaura din acoperis
După câteva zile, Isus S-a întors în Capernaum. S-a auzit că este în casă,
şi s-au adunat îndată aşa de mulţi că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea uşii. El le vestea Cuvântul.
Au venit la el nişte oameni, care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi.
Fiindcă nu puteau să ajungă până la El, din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus, şi, după ce l-au spart, au pogorât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul.
[...]Şi îndată, slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul, şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: "Niciodată n-am văzut aşa ceva!"
Isus a ieşit iarăşi la mare. Toată mulţimea venea la El; şi El învăţa pe toţi.
Marcu 2:1-13
De cate ori ai citit aceste versete? De cate ori nu am auzit predicandu-se din aceste versete? Dar exista si un tablou "ascuns" aici.
Biblia ne spune ca Isus era intr-o casa, nu stim a cui. Omul acela si-a pus casa la dispozitia Domnului. In timp ce El predica, cei patru oameni au spart acoperisul si l-au coborat pe slabanog, pentru a fi vindecat. Domnul l-a vindecat, si Biblia ne spune ca slabanogul si-a luat patul si a plecat. Ce au facut cei patru? Nu stim, probabil au plecat si ei, bucurosi, impreuna cu prietenul lor. Dupa un timp, vedem ca Domnul Isus a iesit la mare, urmat de multimea de oameni. Insa Biblia nu ne spune ce s-a intamplat cu omul in a carui casa s-a petrecut o mare minune.
Daca ar fi sa judecam dupa ce vedem in zilele noastre, probabil ca el a ramas sa repare singur gaura din acoperis, mult dupa ce toti oamenii plecasera. De cate ori nu dam fuga cand e vorba sa primim ceva, sa ne hranim spiritual si apoi "spargem usa" pentru ca avem lucruri importante de facut. Si nu ne mai uitam inapoi. Am uitat ce ne-a spus Domnul Isus:
Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora.
Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.
Adevărat, adevărat, vă spun, că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis.
Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi.
Ioan 13:14-17
Cum poti sa ii slujesti lui Dumnezeu fara a sluji si oamenilor din jurul tau? Celor din casa ta, in primul rand, si apoi celor ce pare Dumnezeu i-a pus in viata ta. Fie ei crestini, fie nu. Cum vor fi ei castigati pentru Domnul? Prin declaratii pompoase sau prin modul in care iti traiesti viata?
Domnul Isus ne-a spus ca vom fi recunoscuti ca ucenici ai lui, prin faptul ca vom avea si vom arata dragoste pentru toti oamenii. Facem noi asta? De multe ori e mai usor sa slujesti altora si preferi sa faci asta decat sa strangi din dinti si sa slujesti si in casa ta, acolo unde poate esti cel mai putin apreciat. Dar esti tu gata sa te jertfesti? Esti tu un ascultator care consuma si nu ofera nimic inapoi? Sau un ucenic?
Ajuta-ne Doamne sa fim ucenici si nu "consumatori"!
şi s-au adunat îndată aşa de mulţi că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea uşii. El le vestea Cuvântul.
Au venit la el nişte oameni, care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi.
Fiindcă nu puteau să ajungă până la El, din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus, şi, după ce l-au spart, au pogorât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul.
[...]Şi îndată, slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul, şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: "Niciodată n-am văzut aşa ceva!"
Isus a ieşit iarăşi la mare. Toată mulţimea venea la El; şi El învăţa pe toţi.
Marcu 2:1-13
De cate ori ai citit aceste versete? De cate ori nu am auzit predicandu-se din aceste versete? Dar exista si un tablou "ascuns" aici.
Biblia ne spune ca Isus era intr-o casa, nu stim a cui. Omul acela si-a pus casa la dispozitia Domnului. In timp ce El predica, cei patru oameni au spart acoperisul si l-au coborat pe slabanog, pentru a fi vindecat. Domnul l-a vindecat, si Biblia ne spune ca slabanogul si-a luat patul si a plecat. Ce au facut cei patru? Nu stim, probabil au plecat si ei, bucurosi, impreuna cu prietenul lor. Dupa un timp, vedem ca Domnul Isus a iesit la mare, urmat de multimea de oameni. Insa Biblia nu ne spune ce s-a intamplat cu omul in a carui casa s-a petrecut o mare minune.
Daca ar fi sa judecam dupa ce vedem in zilele noastre, probabil ca el a ramas sa repare singur gaura din acoperis, mult dupa ce toti oamenii plecasera. De cate ori nu dam fuga cand e vorba sa primim ceva, sa ne hranim spiritual si apoi "spargem usa" pentru ca avem lucruri importante de facut. Si nu ne mai uitam inapoi. Am uitat ce ne-a spus Domnul Isus:
Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora.
Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.
Adevărat, adevărat, vă spun, că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis.
Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi.
Ioan 13:14-17
Cum poti sa ii slujesti lui Dumnezeu fara a sluji si oamenilor din jurul tau? Celor din casa ta, in primul rand, si apoi celor ce pare Dumnezeu i-a pus in viata ta. Fie ei crestini, fie nu. Cum vor fi ei castigati pentru Domnul? Prin declaratii pompoase sau prin modul in care iti traiesti viata?
Domnul Isus ne-a spus ca vom fi recunoscuti ca ucenici ai lui, prin faptul ca vom avea si vom arata dragoste pentru toti oamenii. Facem noi asta? De multe ori e mai usor sa slujesti altora si preferi sa faci asta decat sa strangi din dinti si sa slujesti si in casa ta, acolo unde poate esti cel mai putin apreciat. Dar esti tu gata sa te jertfesti? Esti tu un ascultator care consuma si nu ofera nimic inapoi? Sau un ucenic?
Ajuta-ne Doamne sa fim ucenici si nu "consumatori"!
Thursday, 23 July 2009
Alte citate - Maica Tereza
Mi se pare fascinant sa vad ce cred altii despre Dumnezeu, despre viata. Din seriile de citate anterioare, se poate vedea ca si un necrestin are niste notiuni crestine despre viata, despre Dumnezeu, despre dragoste. Mie unul, imi este clar ca ca Biblia este adevarata, si chiar in ea ni se spune ca Dumnezeu isi face simtita prezenta in viata oamenilor, se descopera lor prin intermediul creatiei, si nu ai nici o scuza sa nu traiesti in dragoste fata de El si fata de semenii tai, chiar daca nu ai deschis in viata ta Biblia.
Cu cât avem mai puţin, cu atât dăm mai mult. Pare absurd, dar aceasta este logica dragostei.
Nu contează să faci multe lucruri, important este să le faci cu multă dragoste.
Nu putem face lucruri mari, doar lucruri mici cu iubire mare.
Bucuria este rugăciune. Bucuria este tărie. Bucuria este o plasă a dragostei cu care prinzi suflete.
Dacă judeci oamenii, nu vei mai avea timp să îi iubeşti.
Ziua de ieri a trecut. Ziua de mâine nu a sosit încă. Nu avem la dispoziţie decât ziua de azi. Hai să începem.
Iisus vine să ne întâlnească. Să-i ieşim în întampinare, pentru a-i ura bun venit. El vine la noi prin cel flămând, gol, singur, alcoolic, dependent de droguri, printr-o prostituată sau cerşetor. El poate să vină la mine sau la tine sub forma unui tată singur, sub forma fratelui, mamei, surorii. Dacă îl respingem, dacă nu-i ieşim în întâmpinare, îl respingem chiar pe Christos.
Si o poezie superba:
Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti...
Iartă-i, oricum.
Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse...
Fii bun, oricum.
Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi...
Caută succesul, oricum.
Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela...
Fii cinstit şi sincer, oricum.
Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma intr-o zi...
Construieşte, oricum.
Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi...
Fii fericit, oricum.
Binele pe care îl faci astăzi, oamenii îl vor uita mâine...
Fă bine, oricum.
Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de-ajuns...
Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.
La urma urmei, este între tine şi Dumnezeu...
N-a fost niciodata între tine şi ei, oricum.
Cu cât avem mai puţin, cu atât dăm mai mult. Pare absurd, dar aceasta este logica dragostei.
Nu contează să faci multe lucruri, important este să le faci cu multă dragoste.
Nu putem face lucruri mari, doar lucruri mici cu iubire mare.
Bucuria este rugăciune. Bucuria este tărie. Bucuria este o plasă a dragostei cu care prinzi suflete.
Dacă judeci oamenii, nu vei mai avea timp să îi iubeşti.
Ziua de ieri a trecut. Ziua de mâine nu a sosit încă. Nu avem la dispoziţie decât ziua de azi. Hai să începem.
Iisus vine să ne întâlnească. Să-i ieşim în întampinare, pentru a-i ura bun venit. El vine la noi prin cel flămând, gol, singur, alcoolic, dependent de droguri, printr-o prostituată sau cerşetor. El poate să vină la mine sau la tine sub forma unui tată singur, sub forma fratelui, mamei, surorii. Dacă îl respingem, dacă nu-i ieşim în întâmpinare, îl respingem chiar pe Christos.
Si o poezie superba:
Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti...
Iartă-i, oricum.
Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse...
Fii bun, oricum.
Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi...
Caută succesul, oricum.
Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela...
Fii cinstit şi sincer, oricum.
Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma intr-o zi...
Construieşte, oricum.
Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi...
Fii fericit, oricum.
Binele pe care îl faci astăzi, oamenii îl vor uita mâine...
Fă bine, oricum.
Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de-ajuns...
Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.
La urma urmei, este între tine şi Dumnezeu...
N-a fost niciodata între tine şi ei, oricum.
Friday, 1 May 2009
Definita dragostei
Adevaratul inteles al dragostei, cel definit in Biblie, a fost corupt in limbajul uzual si in societatea noastra. De cele mai multe ori, dragostea este confundata cu infatuarea - acel sentiment declansat de reactii fizice, de emotii, pe care il avem atunci cand ne "indragostim". Acest fel de "dragoste" dureaza, de obicei, mai putin de un an si, daca nu este inlocuit de dragostea adevarata, are ca rezultat relatii vatamate.
Originea dragostei
Biblia ne spune ca dragostea vine de la Dumnezeu. De fapt, Biblia ne spune ca Dumnezeu "este dragoste" (1). Dragostea este dintre principalele caracteristici ale lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a inzestrat si pe noi cu capacitatea de a iubi. Aceasta capacitate de a iubi, este una dintre trasaturile pe care le-am primit in momentul in care am fost creati "dupa chipul si asemanarea sa" (2).
Diferite feluri de dragoste
Limba greaca ( limba Noului Testament) foloseste doua cuvinte diferite pentru a descrie si defini dragostea. Cel mai folosit cuvant este "agape". Acesta se refera la dragostea pe care Dumnezeu ne-o poarta. Este o dragoste impartiala, care se jertfeste pentru obiectul acestei iubiri si care este exemplificata, cel mai bine, de darul pe care Dumnezeu ni l-a facut:
Ioan 3:16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
Daruirea Fiului Sau (3) pentru iertarea pacatelor noastre (4) a fost facute pentru toti oamenii (5), fara nici un fel de discriminare (6). Dragostea lui Dumnezeu este neconditionata (7).
Prin contrast, dragostea noastra este conditionata de comportamentul celorlalti oameni fata de noi. Acest fel de dragoste este bazat pe familiaritate si interactiune directa. Cuvantul grecesc "phileo" defineste acest tip de dragoste, deseori tradus ca "dragoste frateasca". Phileo este o dragoste conectata prin intermediul emotiilor noastre - dragoste care poate fi experimentata atat de credinciosi cat si de necredinciosi. Aceasta se afla in contrast cu dragostea agape, care este o dragoste in care este implicat si sufletul. Dragostea agape are nevoie de o relatie cu Dumnezeu, prin Domnul Isus Hristos, din moment ce sufletul ne-regenerat este incapabil de dragoste neconditionata. Dragostea agape ofera si sacrifica totul, fara a astepta nimic in schimb (8).
Cei ce au studiat Biblia si cunosc caracterul lui Petru, stiu ca acesta era condus de emotii si de cele mai multe ori raspundea,mai degraba, emotional decat rational, diferitelor situatii intalnite. Cateodata un astfel de raspuns poate fi potrivit ( Petru a mers pe apa, pentru a se apropia de Domnul Isus - Matei 14:25-33), insa alteori poate fi nepotrivit ( Petru este intrerupt de Dumnezeu atunci cand propune ridicarea a trei colibe pe Muntele Schimbarii la Fata - Matei 17:4). Peter exprima destul de usor dragostea phileo si era,probabil, foarte popular datorita caracterului sau dinamic. Totusi, Dumnezeu doreste ca noi sa avem si dragoste phileo si dragoste agape. Petru a enuntat aceasta idee in prima epistola:
1 Petru 1:22 Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v-aţi curăţit sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţi (phileo) neprefăcută, iubiţi-vă (agape) cu căldură unii pe alţii, din toată inima;
Credinciosii din Asia Mica isi exprimasera deja dragostea phileo, dar Petru ii incuraja sa isi manifeste si dragostea agape. Daca esti crestin, esti incurajat sa iti exprimi atat dragostea familiara cat si dragostea spirituala neconditionata. Scopul crestinului este sa devina partas la natura divina (9). In a doua epistola, Petru ne spune ca trebuie sa ne comportam excelent din punct de vedere moral. Totusi, trairea crestina nu ar trebui sa se limiteze doar la excelenta morala, ci mai presus de orice, ar trebui sa includa dragostea phileo si agape:
Tradus cu acordul autorului de: Crestinul
Originalul este aici
Referinte:
1.
1 Ioan 4:8 Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.
2.
Geneza 1:27 Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.
3.
Romani 3:24 Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.
Romani 6:23 Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.
Efeseni 2:8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
4.
1 Ioan 4:10 Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.
5.
Romani 5:18 ...Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală, a venit o osândă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa.
Romani 6:10 Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.
9.
Originea dragostei
Biblia ne spune ca dragostea vine de la Dumnezeu. De fapt, Biblia ne spune ca Dumnezeu "este dragoste" (1). Dragostea este dintre principalele caracteristici ale lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a inzestrat si pe noi cu capacitatea de a iubi. Aceasta capacitate de a iubi, este una dintre trasaturile pe care le-am primit in momentul in care am fost creati "dupa chipul si asemanarea sa" (2).
Diferite feluri de dragoste
Limba greaca ( limba Noului Testament) foloseste doua cuvinte diferite pentru a descrie si defini dragostea. Cel mai folosit cuvant este "agape". Acesta se refera la dragostea pe care Dumnezeu ne-o poarta. Este o dragoste impartiala, care se jertfeste pentru obiectul acestei iubiri si care este exemplificata, cel mai bine, de darul pe care Dumnezeu ni l-a facut:
Ioan 3:16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
Daruirea Fiului Sau (3) pentru iertarea pacatelor noastre (4) a fost facute pentru toti oamenii (5), fara nici un fel de discriminare (6). Dragostea lui Dumnezeu este neconditionata (7).
Prin contrast, dragostea noastra este conditionata de comportamentul celorlalti oameni fata de noi. Acest fel de dragoste este bazat pe familiaritate si interactiune directa. Cuvantul grecesc "phileo" defineste acest tip de dragoste, deseori tradus ca "dragoste frateasca". Phileo este o dragoste conectata prin intermediul emotiilor noastre - dragoste care poate fi experimentata atat de credinciosi cat si de necredinciosi. Aceasta se afla in contrast cu dragostea agape, care este o dragoste in care este implicat si sufletul. Dragostea agape are nevoie de o relatie cu Dumnezeu, prin Domnul Isus Hristos, din moment ce sufletul ne-regenerat este incapabil de dragoste neconditionata. Dragostea agape ofera si sacrifica totul, fara a astepta nimic in schimb (8).
Cei ce au studiat Biblia si cunosc caracterul lui Petru, stiu ca acesta era condus de emotii si de cele mai multe ori raspundea,mai degraba, emotional decat rational, diferitelor situatii intalnite. Cateodata un astfel de raspuns poate fi potrivit ( Petru a mers pe apa, pentru a se apropia de Domnul Isus - Matei 14:25-33), insa alteori poate fi nepotrivit ( Petru este intrerupt de Dumnezeu atunci cand propune ridicarea a trei colibe pe Muntele Schimbarii la Fata - Matei 17:4). Peter exprima destul de usor dragostea phileo si era,probabil, foarte popular datorita caracterului sau dinamic. Totusi, Dumnezeu doreste ca noi sa avem si dragoste phileo si dragoste agape. Petru a enuntat aceasta idee in prima epistola:
1 Petru 1:22 Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v-aţi curăţit sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţi (phileo) neprefăcută, iubiţi-vă (agape) cu căldură unii pe alţii, din toată inima;
Credinciosii din Asia Mica isi exprimasera deja dragostea phileo, dar Petru ii incuraja sa isi manifeste si dragostea agape. Daca esti crestin, esti incurajat sa iti exprimi atat dragostea familiara cat si dragostea spirituala neconditionata. Scopul crestinului este sa devina partas la natura divina (9). In a doua epistola, Petru ne spune ca trebuie sa ne comportam excelent din punct de vedere moral. Totusi, trairea crestina nu ar trebui sa se limiteze doar la excelenta morala, ci mai presus de orice, ar trebui sa includa dragostea phileo si agape:
2 Petru 1:5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa;
2 Petru 1:6 cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
2 Petru 1:7 cu evlavia, dragostea de fraţi (phileo); cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni (agape).
Cel mai cunoscut citat biblic despre dragoste provine din 1 Corinteni:1 Corinteni 13:1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.
1 Corinteni 13:2 Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.
1 Corinteni 13:3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
1 Corinteni 13:4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
1 Corinteni 13:5 nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
1 Corinteni 13:6 nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
1 Corinteni 13:7 acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
1 Corinteni 13:8 Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.
1 Corinteni 13:9 Căci cunoaştem în parte, şi prorocim în parte;
1 Corinteni 13:10 dar când va veni ce este desăvârşit, acest "în parte" se va sfârşi.
1 Corinteni 13:11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
1 Corinteni 13:12 Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
1 Corinteni 13:13 Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
Aceasta este o descriere a dragostei agape. Este descrisa ca fiind rabdatoare, plina de bunatate, onesta, altruista, credincioasa, are o nadejde neclintita si rabda totul. Nu este geloasa, mandra, aroganta, nepoliticoasa, egoista sau manioasa. Adevarata dragoste nu esueaza niciodata. Aceasta descriere ilustreaza perfect dragostea pe care Dumnezeu ne-o poarta, si ar trebui sa fie felul in care sa ne iubim intre noi si sa Il iubim pe Dumnezeu. Totusi, nu am intalnit nici o persoana care sa indeplineasca perfect aceasta definitie biblica a dragostei. Biblia ne spune ca dragostea neconditionata, este mai importanta decat orice alt lucru ( o lista partiala ar include abilitatile oratorice, profetiile, cunoasterea, credinta, filantropia si speranta). Toate aceste lucruri enumerate sunt bune, dar ele sunt trecatoare. Doar dragostea este vesnica, deoarece dragostea este fundamentul vietii vesnice. De fapt, cand Domnul Isus a fost intrebat care este cea dintai porunca, a spus "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău." Apoi a adaugat a doua porunca, ca importanta, "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi". Domnul Isus ne-a spus ca intreaga lege se poate rezuma la aceste doua porunci (9).
Concluzie
Daca nu esti crestin, sper ca iti doresti sa exprimi dragostea asa cum este ea definita in Biblie. Totusi, dorind sa faci asta prin puterile tale inseamna un esec sigur. Acest fel de dragoste este posibil numai prin puterea lui Dumnezeu, prin credinta in Isus Hristos. Chiar daca esti crestin, nu vei reusi daca nu te increzi si nu te lasi prelucrat de Domnul Isus. Fie ca Domnul sa ne conduca inimile in iubirea neconditionata a lui Dumnezeu si in nadejdea neclintita in El.
Aceasta este o descriere a dragostei agape. Este descrisa ca fiind rabdatoare, plina de bunatate, onesta, altruista, credincioasa, are o nadejde neclintita si rabda totul. Nu este geloasa, mandra, aroganta, nepoliticoasa, egoista sau manioasa. Adevarata dragoste nu esueaza niciodata. Aceasta descriere ilustreaza perfect dragostea pe care Dumnezeu ne-o poarta, si ar trebui sa fie felul in care sa ne iubim intre noi si sa Il iubim pe Dumnezeu. Totusi, nu am intalnit nici o persoana care sa indeplineasca perfect aceasta definitie biblica a dragostei. Biblia ne spune ca dragostea neconditionata, este mai importanta decat orice alt lucru ( o lista partiala ar include abilitatile oratorice, profetiile, cunoasterea, credinta, filantropia si speranta). Toate aceste lucruri enumerate sunt bune, dar ele sunt trecatoare. Doar dragostea este vesnica, deoarece dragostea este fundamentul vietii vesnice. De fapt, cand Domnul Isus a fost intrebat care este cea dintai porunca, a spus "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău." Apoi a adaugat a doua porunca, ca importanta, "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi". Domnul Isus ne-a spus ca intreaga lege se poate rezuma la aceste doua porunci (9).
Concluzie
Daca nu esti crestin, sper ca iti doresti sa exprimi dragostea asa cum este ea definita in Biblie. Totusi, dorind sa faci asta prin puterile tale inseamna un esec sigur. Acest fel de dragoste este posibil numai prin puterea lui Dumnezeu, prin credinta in Isus Hristos. Chiar daca esti crestin, nu vei reusi daca nu te increzi si nu te lasi prelucrat de Domnul Isus. Fie ca Domnul sa ne conduca inimile in iubirea neconditionata a lui Dumnezeu si in nadejdea neclintita in El.
Tradus cu acordul autorului de: Crestinul
Originalul este aici
Referinte:
1.
1 Ioan 4:8 Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.
2.
Geneza 1:27 Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.
3.
Romani 3:24 Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.
Romani 6:23 Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.
Efeseni 2:8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
4.
1 Ioan 4:10 Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.
5.
Romani 5:18 ...Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală, a venit o osândă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa.
Romani 6:10 Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.
1 Timotei 2:3 Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,
1 Timotei 2:4 care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.
1 Timotei 4:10 Noi muncim, în adevăr, şi ne luptăm, pentru că ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor, şi mai ales al celor credincioşi.
Tit 2:11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat,
1 Ioan 2:2 El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.
6.
Romani 1:16 Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului;
Romani 10:12 În adevăr, nu este nici o deosebire între Iudeu şi Grec; căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă.
Galateni 3:28 Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.
7.
Romani 5:8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.
8.
Luca 6:35 Voi însă, iubiţi (agape) pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare, şi veţi fi fiii Celui Prea Înalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi.
1 Timotei 4:10 Noi muncim, în adevăr, şi ne luptăm, pentru că ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor, şi mai ales al celor credincioşi.
Tit 2:11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat,
1 Ioan 2:2 El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.
6.
Romani 1:16 Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului;
Romani 10:12 În adevăr, nu este nici o deosebire între Iudeu şi Grec; căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă.
Galateni 3:28 Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.
7.
Romani 5:8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.
8.
Luca 6:35 Voi însă, iubiţi (agape) pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare, şi veţi fi fiii Celui Prea Înalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi.
9.
Matei 22:36 "Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?"
Matei 22:37 Isus i-a răspuns: "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău."
Matei 22:38 "Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă.
Matei 22:39 Iar a doua, asemenea ei, este: ,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.'
Matei 22:40 În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii."
Monday, 27 April 2009
Ce este iertarea?
Iertarea nu inseamna uitare. Uitarea poate fi un efect secundar pe termen lung al iertarii, dar nu este niciodata un mijloc de a obtine iertarea. Cand Dumnezeu spune ca nu-si va mai aduce aminte de pacatele noastre ( Evrei 10.17). El nu vrea sa spuna: "Le voi uita".
Dumnezeu este atotcunoscator; El nu poate uita. Mai degraba nu va mai folosi niciodata trecutul impotriva noastra. El il va indeparta de noi pe "cat este de departe rasaritul de apus" (Psalmul 13:12).
(...)
Iertarea nu inseamna ca trebuie sa ingadui pacatul. (...) A ierta pe cineva nu inseamna ca trebuie sa fii stergatorul de picioare a unor nesfarsite pacate. E foarte bine sa-i ierti cuiva pacatele trecute si, in acelasi timp, sa iei masuri impotriva celor viitoare.
Iertarea nu implic razbunarea sau plata pentru cele suferite. "Cu alte cuvine, ar trebui sa-i las sa-mi scape din mana?", puteti intreba. Da, sa-i lasi sa scape din mana ta stiind ca Dumnezeu nu-i va scapa din mana Sa. S-ar putea sa ai impresia ca ceri sa se faca dreptate, insa tu nu esti un jucator impartial. Dumnezeu este Judecatorul care face dreptate peste toate lucrurile. "'Razbunarea este a Mea; Eu voi rasplati', zice Domnul" (Romani 12.19). "Dar unde este dreptatea?", intreaba victimele. Este in rastignirea lui Hristos. Hristos a murit "o data pentru totdeauna"(Romani 6:10). A murit pentru pacatele lui, ale ei, ale tale, ale mele.
Iertarea inseamna a consimti sa traiesti cu consecintele pacatului unei alte persoane. In realitate, vei fi nevoit sa traiesti cu consecintele pacatului celui ce l-a facut, fie ca-i oferi iertarea sau nu. De exemplu, imagineaza-ti ca un membru al bisericii vine la tine si spune: "Te-am barfit prin tot orasul. Vei putea sa ma ierti?" Nu poti retracta o barfa, la fel cum nu poti baga paste de dinti inapoi in tub. Vei trai cu urmarile barfelor pe care persoana respectiva le-a raspandit, indiferent cum vei reactiona fata de cel care le-a scornit. Traim cu totii consecintele pacatului lui Adam. Singura alternativa reala este sa traiesti cu aceste consecinte lasandu-te robit de amaraciune, ori sa traiesti in libertatea iertarii.
Nu ii ierti pe ceilalti spre binele lor; o faci spre binele tau.
*preluat din "Biruinta asupra intunericului" de Neil T. Anderson"
Dumnezeu este atotcunoscator; El nu poate uita. Mai degraba nu va mai folosi niciodata trecutul impotriva noastra. El il va indeparta de noi pe "cat este de departe rasaritul de apus" (Psalmul 13:12).
(...)
Iertarea nu inseamna ca trebuie sa ingadui pacatul. (...) A ierta pe cineva nu inseamna ca trebuie sa fii stergatorul de picioare a unor nesfarsite pacate. E foarte bine sa-i ierti cuiva pacatele trecute si, in acelasi timp, sa iei masuri impotriva celor viitoare.
Iertarea nu implic razbunarea sau plata pentru cele suferite. "Cu alte cuvine, ar trebui sa-i las sa-mi scape din mana?", puteti intreba. Da, sa-i lasi sa scape din mana ta stiind ca Dumnezeu nu-i va scapa din mana Sa. S-ar putea sa ai impresia ca ceri sa se faca dreptate, insa tu nu esti un jucator impartial. Dumnezeu este Judecatorul care face dreptate peste toate lucrurile. "'Razbunarea este a Mea; Eu voi rasplati', zice Domnul" (Romani 12.19). "Dar unde este dreptatea?", intreaba victimele. Este in rastignirea lui Hristos. Hristos a murit "o data pentru totdeauna"(Romani 6:10). A murit pentru pacatele lui, ale ei, ale tale, ale mele.
Iertarea inseamna a consimti sa traiesti cu consecintele pacatului unei alte persoane. In realitate, vei fi nevoit sa traiesti cu consecintele pacatului celui ce l-a facut, fie ca-i oferi iertarea sau nu. De exemplu, imagineaza-ti ca un membru al bisericii vine la tine si spune: "Te-am barfit prin tot orasul. Vei putea sa ma ierti?" Nu poti retracta o barfa, la fel cum nu poti baga paste de dinti inapoi in tub. Vei trai cu urmarile barfelor pe care persoana respectiva le-a raspandit, indiferent cum vei reactiona fata de cel care le-a scornit. Traim cu totii consecintele pacatului lui Adam. Singura alternativa reala este sa traiesti cu aceste consecinte lasandu-te robit de amaraciune, ori sa traiesti in libertatea iertarii.
Nu ii ierti pe ceilalti spre binele lor; o faci spre binele tau.
*preluat din "Biruinta asupra intunericului" de Neil T. Anderson"
Sunday, 12 April 2009
De ce este importanta dragostea in trairea crestina?
V-ati intrebat vreodata de ce apostolul Pavel ne spune ca fara dragoste suntem nimic?
1 Corinteni 13:3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
De ce Dumnezeu pune atata pret pe dragoste?
Cred ca aceasta este trasatura fundamentala a lui Dumnezeu. Biblia ne spune ca DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE!
1 Corinteni 13:3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
De ce Dumnezeu pune atata pret pe dragoste?
Cred ca aceasta este trasatura fundamentala a lui Dumnezeu. Biblia ne spune ca DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE!
1 Ioan 4:8 Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.
Cum putem arata altora ca Isus locuieste in inima noastra? Am putea sa recitam versete din Biblie, sa avem o fervoare religioasa ( post, rugaciune, mers la biserica, etc ) care sa fie vizibila si in exterior.
Ca in majoritatea lucrurilor, cred ca raspunsul cel mai bun esti si cel mai simplu. In mod logic, daca Dumnezeu este dragoste, atunci trebuie ca un crestin sa manifeste aceasta dragoste si sa o traiasca. Nu este posibil ca Isus sa locuiasca in inima ta si acest lucru sa nu se vada in exterior. Poate nu reusesti sa arati asta, dar macar incerci? Te lupti?
Daca dragostea ta pentru semeni nu se vede in exterior si nici macar nu simti nevoia de a lupta pentru a ajunge sa o practici asupra oamenilor din jurul tau, este momentul sa te gandesti foarte serios la acest lucru si sa faci o evaluare a vietii tale spirituale. Cel mai probabil ceva este in neregula in viata ta!
Asa cum ne spune si apostolul, fara dragoste suntem nimic, adica fara Dumnezeu.
Cum putem arata altora ca Isus locuieste in inima noastra? Am putea sa recitam versete din Biblie, sa avem o fervoare religioasa ( post, rugaciune, mers la biserica, etc ) care sa fie vizibila si in exterior.
Ca in majoritatea lucrurilor, cred ca raspunsul cel mai bun esti si cel mai simplu. In mod logic, daca Dumnezeu este dragoste, atunci trebuie ca un crestin sa manifeste aceasta dragoste si sa o traiasca. Nu este posibil ca Isus sa locuiasca in inima ta si acest lucru sa nu se vada in exterior. Poate nu reusesti sa arati asta, dar macar incerci? Te lupti?
Daca dragostea ta pentru semeni nu se vede in exterior si nici macar nu simti nevoia de a lupta pentru a ajunge sa o practici asupra oamenilor din jurul tau, este momentul sa te gandesti foarte serios la acest lucru si sa faci o evaluare a vietii tale spirituale. Cel mai probabil ceva este in neregula in viata ta!
Asa cum ne spune si apostolul, fara dragoste suntem nimic, adica fara Dumnezeu.
1 Corinteni 13:1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.
1 Corinteni 13:2 Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.
1 Corinteni 13:3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
Eu personal trec printr-o incercare care imi testeaza exact acest lucru. Si constat cu tristete, ca nu arat aceasta dragoste asa cum ar trebui. Cati dintre voi nu ati trecut prin aceleasi lucruri? Mie imi este greu sa manifest aceasta dragoste fata de un membru al familiei, iar Domnul Isus manifesta aceasta dragoste pentru cei care il torturau. Doamne cat de mic si neputincios ma simt!
Si nu numai Domnul era capabil de asemenea dragoste. Chiar noi oamenii suntem capabili si Dumnezeu ne-a dat exemple precum Richard Wurmbrand. Si nu doar unul, ci sute, poate mii de oameni de-a lungul timpului au manifestat acelasi fel de dragoste pe care ne-o purta Domnul Isus.
Viata noastra pe acest pamant este o lupta spirituala continua, nu renunta chiar daca ti se pare niciodata nu vei reusi sa iti iubesti semenii, asa cum ar trebui. Domnul Isus este langa tine si te va ajuta daca iti doresti sa reusesti.
Este primul lucru pe care ne indeamna sa il urmarim. Observati formularea "Urmariti dragostea. Umblati si dupa darurile duhovnicesti". In primul rand dragostea si apoi celalalte.
Eu personal trec printr-o incercare care imi testeaza exact acest lucru. Si constat cu tristete, ca nu arat aceasta dragoste asa cum ar trebui. Cati dintre voi nu ati trecut prin aceleasi lucruri? Mie imi este greu sa manifest aceasta dragoste fata de un membru al familiei, iar Domnul Isus manifesta aceasta dragoste pentru cei care il torturau. Doamne cat de mic si neputincios ma simt!
Si nu numai Domnul era capabil de asemenea dragoste. Chiar noi oamenii suntem capabili si Dumnezeu ne-a dat exemple precum Richard Wurmbrand. Si nu doar unul, ci sute, poate mii de oameni de-a lungul timpului au manifestat acelasi fel de dragoste pe care ne-o purta Domnul Isus.
Viata noastra pe acest pamant este o lupta spirituala continua, nu renunta chiar daca ti se pare niciodata nu vei reusi sa iti iubesti semenii, asa cum ar trebui. Domnul Isus este langa tine si te va ajuta daca iti doresti sa reusesti.
Isaia 49:15 Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu nici un chip:
Vreau sa inchei cu un indemn adresat noua de Duhul Sfant prin intermediul apostolului Pavel:
1 Corinteni 14:1 Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să prorociţi.
Vreau sa inchei cu un indemn adresat noua de Duhul Sfant prin intermediul apostolului Pavel:
1 Corinteni 14:1 Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să prorociţi.
Este primul lucru pe care ne indeamna sa il urmarim. Observati formularea "Urmariti dragostea. Umblati si dupa darurile duhovnicesti". In primul rand dragostea si apoi celalalte.
Monday, 6 April 2009
Cu ce drept judeci pe fratele tau?
Ioan 8:3 Atunci cărturarii şi Fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului,
Ioan 8:4 şi au zis lui Isus: "Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia.
Ioan 8:5 Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?"
Ioan 8:6 Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos, şi scria cu degetul pe pământ.
Ioan 8:7 Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus, şi le-a zis: "Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea."
Ioan 8:8 Apoi S-a plecat iarăşi, şi scria cu degetul pe pământ.
Ioan 8:9 Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor, şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.
Ioan 8:10 Atunci S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: "Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?"
Ioan 8:11 "Nimeni, Doamne", I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: "Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.")
Toata lumea cunoaste aceasta istorie, insa cati dintre noi ne-am gandit ce vrea sa ne spuna Dumnezeu prin aceasta pilda?
Vedem ca fariseii aduc in fata Domnului o femeie pacatoasa. Pedeapsa pentru curvie,in vremea aceea, era lapidarea. La prima vedere fariseii nu fac decat sa aplice legea, pe care ei insasi o respectau cu cea mai mare strictete. Insa, in alte versete biblice putem vedea cum erau ei cu adevarat, in fata lui Dumnezeu:
Matei 23:27 Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie.
Acest lucru este intarit si de comportarea lor, atunci cand Domnul le-a raspuns, ei s-au simtit mustrati in cugetul lor si au renuntat la pedepsirea acelei femei.
De cate ori nu procedam si noi ca acesti farisei, atunci cand un om greseste fata de noi? Sa nu uitam ca in fata Domnului Sfant, noi suntem cu totii pacatosi.
Romani 3:23 Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
Ce putem invata din aceasta pilda? Toti suntem pacatosi, nu exista pacatos mai mare si pacatos mai mic. Ce drept ai tu sa judeci pe fratele tau? Cat de repede ne gandim noi sa ii pedepsim pe altii si cat de usor ne consideram pe noi sfinti. Domnul ne arata aici ca trebuie sa privim la noi, sa ne punem vietile in ordine si sa nu ne raportam la cei din jurul nostru, pentru ca de cele mai multe ori, suntem la fel de pacatosi si nu avem nici un drept sa ii judecam sau sa ii osandim.
Toata lumea cunoaste aceasta istorie, insa cati dintre noi ne-am gandit ce vrea sa ne spuna Dumnezeu prin aceasta pilda?
Vedem ca fariseii aduc in fata Domnului o femeie pacatoasa. Pedeapsa pentru curvie,in vremea aceea, era lapidarea. La prima vedere fariseii nu fac decat sa aplice legea, pe care ei insasi o respectau cu cea mai mare strictete. Insa, in alte versete biblice putem vedea cum erau ei cu adevarat, in fata lui Dumnezeu:
Matei 23:27 Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie.
Acest lucru este intarit si de comportarea lor, atunci cand Domnul le-a raspuns, ei s-au simtit mustrati in cugetul lor si au renuntat la pedepsirea acelei femei.
De cate ori nu procedam si noi ca acesti farisei, atunci cand un om greseste fata de noi? Sa nu uitam ca in fata Domnului Sfant, noi suntem cu totii pacatosi.
Romani 3:23 Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
Ce putem invata din aceasta pilda? Toti suntem pacatosi, nu exista pacatos mai mare si pacatos mai mic. Ce drept ai tu sa judeci pe fratele tau? Cat de repede ne gandim noi sa ii pedepsim pe altii si cat de usor ne consideram pe noi sfinti. Domnul ne arata aici ca trebuie sa privim la noi, sa ne punem vietile in ordine si sa nu ne raportam la cei din jurul nostru, pentru ca de cele mai multe ori, suntem la fel de pacatosi si nu avem nici un drept sa ii judecam sau sa ii osandim.
Monday, 23 March 2009
Ce inseamna "a te teme de Dumnezeu"
De multe ori am auzit expresia "frica de Dumnezeu". Tot timpul ma gandeam ca noua trebuie sa ne fie frica de Dumnezeu, El sta undeva sus cu un bici si ne pedepseste cand facem ceva care nu e asa cum vrea El. Sunt convins ca multi oameni cand aud aceasta sintagma exact la asta se gandesc, pentru ca am trecut si eu pe acolo.
Atunci cand am inceput sa citesc Biblia, m-am lovit de aceasta preconceptie. Mi se parea un non-sens. Intr-o parte spune "Dumnezeu este dragoste" in alta "teme-te de Dumnezeu". Cred ca aici e nevoie de o scurta clarificare.
In primul rand, ca si crestini, noi nu avem de ce sa ne temem de Dumnezeu. Daca El este Tatal nostru, atunci El ne iubeste. Insa El uraste pacatul. Putem spune ca Dumnezeu iubeste pacatosul dar uraste pacatul. Cum atunci sa ne temem de El?
Eu cred ca se refera mai mult la teama de a Il dezamagi pe Dumnezeu cu pacatul nostru. Multi dintre noi, poate au simtit aceasta frica de a dezamagi fata de parintii pamantesti. De cate ori nu v-a fost frica nu de pedeapsa, ci de privirea din ochii lor si ati fi preferat sa va pedepseasca decat sa suportati acea privire? Acesta este cazul si cu Dumnezeu. Copii adevarati nu vor sa isi dezamageasca Tatal si se tem de acest lucru, nu din cauza pedepsei ci din cauza iubirii.
Bineinteles ca Dumnezeu poate sa si pedepseasca si chiar o face, insa nu inainte de a oferi o multime de sanse de indreptare. In toata Biblia, nu imi aduc aminte sa fi gasit un exemplu in care Dumnezeu sa nu fi dat cel putin o sansa de pocainta, un avertisment, inainte de a interveni. Acest lucru este valabil chiar si in cazul celor care nu vroiau sa stie de Dumnezeu. Cel mai bun exemplu in acest sens, dupa parerea mea, il gasiti in cartea Iona. Dumnezeu il trimite pe acest om intr-o cetate care devenise pagana, pentru a ii indemna la pocainta si pentru a scapa de pedeapsa divina meritata. De ce? Pentru ca Dumnezeu ne iubeste pe toti.
Iona 4:11 Şi Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, afară de o mulţime de vite!'
In cazul cetatii Ninive Dumnezeu s-a folosit de Iona ca ultim avertisment. Cine stie cate indemnuri de a se intoarce la Dumnezeu mai primisera ei? Oare tu stii cate indemnuri la pocainta din partea lui Dumnezeu ai primit?
Dumnezeu ii pedepseste si pe copii Sai, atunci cand e cazul. Dar intotdeauna pentru a Ii indruma pe calea corecta si nu pentru a Ii nimici. Asa cum face si un parinte cu copii sai.
Iov 5:17 Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic.
Apocalipsa 3:19 Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar, şi pocăieşte-te!
Iov 5:17 Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic. Iov 5:18 El face rana, şi tot El o leagă; El răneşte, şi mâna Lui tămăduieşte.
Dumnezeu vrea ca noi sa venim la El nu de frica pedepsei, pentru ca ar putea ne constranga foarte usor. Insa de cele mai multe ori o intoarcere la Dumnezeu, cauzata de frica de pedeapsa nu tine foarte mult. Asa s-a intamplat si in cazul cetatii Ninive, mai tarziu. Ei au uitat iarasi de Dumnezeu si au disparut de pe fata pamantului. El vrea ca noi sa ne intoarcem la El, din proprie initiativa, sa Il iubim asa cum ne-a iubit El si S-a jertfit pentru noi.
Ezechiel 18:23 Doresc Eu moartea păcătosului? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?
Este viata ta pe fagasul corect? Il iubesti tu pe Domnul asa cum ar trebui? Cel mai bun sfat pe care ti-l pot da este sa te evaluezi in lumina Bibliei. Doar asa poti afla adevarul despre cum esti cu adevarat.
Domnul sa ne ajute pe toti sa facem asta!
Atunci cand am inceput sa citesc Biblia, m-am lovit de aceasta preconceptie. Mi se parea un non-sens. Intr-o parte spune "Dumnezeu este dragoste" in alta "teme-te de Dumnezeu". Cred ca aici e nevoie de o scurta clarificare.
In primul rand, ca si crestini, noi nu avem de ce sa ne temem de Dumnezeu. Daca El este Tatal nostru, atunci El ne iubeste. Insa El uraste pacatul. Putem spune ca Dumnezeu iubeste pacatosul dar uraste pacatul. Cum atunci sa ne temem de El?
Eu cred ca se refera mai mult la teama de a Il dezamagi pe Dumnezeu cu pacatul nostru. Multi dintre noi, poate au simtit aceasta frica de a dezamagi fata de parintii pamantesti. De cate ori nu v-a fost frica nu de pedeapsa, ci de privirea din ochii lor si ati fi preferat sa va pedepseasca decat sa suportati acea privire? Acesta este cazul si cu Dumnezeu. Copii adevarati nu vor sa isi dezamageasca Tatal si se tem de acest lucru, nu din cauza pedepsei ci din cauza iubirii.
Bineinteles ca Dumnezeu poate sa si pedepseasca si chiar o face, insa nu inainte de a oferi o multime de sanse de indreptare. In toata Biblia, nu imi aduc aminte sa fi gasit un exemplu in care Dumnezeu sa nu fi dat cel putin o sansa de pocainta, un avertisment, inainte de a interveni. Acest lucru este valabil chiar si in cazul celor care nu vroiau sa stie de Dumnezeu. Cel mai bun exemplu in acest sens, dupa parerea mea, il gasiti in cartea Iona. Dumnezeu il trimite pe acest om intr-o cetate care devenise pagana, pentru a ii indemna la pocainta si pentru a scapa de pedeapsa divina meritata. De ce? Pentru ca Dumnezeu ne iubeste pe toti.
Iona 4:11 Şi Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, afară de o mulţime de vite!'
In cazul cetatii Ninive Dumnezeu s-a folosit de Iona ca ultim avertisment. Cine stie cate indemnuri de a se intoarce la Dumnezeu mai primisera ei? Oare tu stii cate indemnuri la pocainta din partea lui Dumnezeu ai primit?
Dumnezeu ii pedepseste si pe copii Sai, atunci cand e cazul. Dar intotdeauna pentru a Ii indruma pe calea corecta si nu pentru a Ii nimici. Asa cum face si un parinte cu copii sai.
Iov 5:17 Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic.
Apocalipsa 3:19 Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar, şi pocăieşte-te!
Iov 5:17 Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic. Iov 5:18 El face rana, şi tot El o leagă; El răneşte, şi mâna Lui tămăduieşte.
Dumnezeu vrea ca noi sa venim la El nu de frica pedepsei, pentru ca ar putea ne constranga foarte usor. Insa de cele mai multe ori o intoarcere la Dumnezeu, cauzata de frica de pedeapsa nu tine foarte mult. Asa s-a intamplat si in cazul cetatii Ninive, mai tarziu. Ei au uitat iarasi de Dumnezeu si au disparut de pe fata pamantului. El vrea ca noi sa ne intoarcem la El, din proprie initiativa, sa Il iubim asa cum ne-a iubit El si S-a jertfit pentru noi.
Ezechiel 18:23 Doresc Eu moartea păcătosului? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?
Este viata ta pe fagasul corect? Il iubesti tu pe Domnul asa cum ar trebui? Cel mai bun sfat pe care ti-l pot da este sa te evaluezi in lumina Bibliei. Doar asa poti afla adevarul despre cum esti cu adevarat.
Domnul sa ne ajute pe toti sa facem asta!
Wednesday, 11 March 2009
de la Vladimir Pustan - Examenele iubirii
M-a intrebat o tanara saptamana trecuta care sunt testele pe care iubirea trebuie sa le treaca pentru a sti ca e iubire adevarata sau surogat. Care e diferenta, cine face diferenta si cum putem avea certitudini intr-o lume plina de incertitudini?
Jertfirea ar fi unul din lucrurile indispensabile. O iubire care nu asteapta, care vrea totul fara sa dea nimic, o iubire egocentrica e semn rau ca si o cucuvea pe casa.
Apoi vine maleabilitatea. Dragostea acopera, zice Biblia, nu schimba. Acopera. In dragoste, greselile, scaparile; a sti sa lasi de la tine, sa treci cu vederea lucruri neesentiale. Pocainta nu-i unul dintre acestea.
Cum te comporti in despartire temporara, cand el trebuie sa plece trei luni in Spania? Minulescu spunea in proza "Corigent la limba romana" ca dragostea se masoara dupa durata absentei si lungimea despartirii. Stii sa astepti?
Ce valori sanctifica iubirea voastra? Cele trecatoare sau cele perene? Dumnezeu e pe primul loc? Daca nu este El, nu-ti face iluzii, ca nici tu nu esti. Este el. Un om ce nu-L pune pe Dumnezeu pe primul loc se pune pe sine, nu pe altul.
Dragostea nu sta in vorbe, auzim mereu. Nu crede asta. Are nevoie de cuvinte frumoase, de gesturi tandre ( nu pipaieli ), are nevoie sa surprinda. Dragostea sta in fapte, in a te lasa pe tine dand, cu bucurie, celuilalt.
Aveam la facultate un student indragostit lulea de o studenta. Frumosi si destepti. La un examen, lui i-am dat nota 7, iar ei, nota 8. A venit la mine si mi-a zis:"Prietena mea are numai note de 10, nu-i strica, te rog, media!" L-am intrebat daca o iubeste.
"Grozav!" mi-a zis. "Atunci iau de la tine doua puncte si-ti dau 5, le pun la ea si-i dau 10." "Nu este alta cale?" "Nu.". A murit si a inviat de cateva ori in noaptea aceea. Dimineata, cu ochii nedormiti, mi-a zis stins:"Accept."
Apoi s-au casatorit
Jertfirea ar fi unul din lucrurile indispensabile. O iubire care nu asteapta, care vrea totul fara sa dea nimic, o iubire egocentrica e semn rau ca si o cucuvea pe casa.
Apoi vine maleabilitatea. Dragostea acopera, zice Biblia, nu schimba. Acopera. In dragoste, greselile, scaparile; a sti sa lasi de la tine, sa treci cu vederea lucruri neesentiale. Pocainta nu-i unul dintre acestea.
Cum te comporti in despartire temporara, cand el trebuie sa plece trei luni in Spania? Minulescu spunea in proza "Corigent la limba romana" ca dragostea se masoara dupa durata absentei si lungimea despartirii. Stii sa astepti?
Ce valori sanctifica iubirea voastra? Cele trecatoare sau cele perene? Dumnezeu e pe primul loc? Daca nu este El, nu-ti face iluzii, ca nici tu nu esti. Este el. Un om ce nu-L pune pe Dumnezeu pe primul loc se pune pe sine, nu pe altul.
Dragostea nu sta in vorbe, auzim mereu. Nu crede asta. Are nevoie de cuvinte frumoase, de gesturi tandre ( nu pipaieli ), are nevoie sa surprinda. Dragostea sta in fapte, in a te lasa pe tine dand, cu bucurie, celuilalt.
Aveam la facultate un student indragostit lulea de o studenta. Frumosi si destepti. La un examen, lui i-am dat nota 7, iar ei, nota 8. A venit la mine si mi-a zis:"Prietena mea are numai note de 10, nu-i strica, te rog, media!" L-am intrebat daca o iubeste.
"Grozav!" mi-a zis. "Atunci iau de la tine doua puncte si-ti dau 5, le pun la ea si-i dau 10." "Nu este alta cale?" "Nu.". A murit si a inviat de cateva ori in noaptea aceea. Dimineata, cu ochii nedormiti, mi-a zis stins:"Accept."
Apoi s-au casatorit
Saturday, 7 March 2009
de la Vladimir Pustan - Dragostea lui Dumnezeu
Il trateaza pe Nicodim, ce vine la El noaptea, plin de frica rusinii, ca si pe Zacheu care se face de rasul targului, urcandu-se ziua in amiaza mare intr-un copac.
Vorbeste femeii prinse in preacurvie la fel de cald si iubitor ca mamei Sale, Maria, numindu-le pe amandoua "Femeie".
Are aceleasi cuvinte bune pentru samariteanca cea cu multi barbati si neintelegatoare, ca pentru Maria din Betania care statea la picioarele Lui si-i sorbea cuvintele.
Spala cu drag picioarele hotarate ale lui Ioan, picioare hotarate sa ramana langa crucea Lui, ca si picioarele tradatoare ale lui Iuda, picioare pline de silnicia argintului.
Soldatii il batjocoresc, Il lovesc si-L duc in bice pana in varful dealului, Ii bat cu brutalitate cuie in maini si in picioare si El Se roaga pentru ei:"Tata, iarta-i ca nu stiu ce fac."
Talharul Il injura, motivat si de tovarasul lui, si Isus il duce in rai. Omul asta, faliment total, nedus la biserica, fara botez si cateheza, este simbolul exceptiei. Si Domnul o face cu bucurie pentru el.
Ucenicii Il parasesc, desi fiecare s-a jurat ca va ramane aproape. Fug toti, lasi si neajutorati, si dupa inviere, in loc sa-i mustre si sa-i besteleasca, le zice, bun: "Ne intalnim in Galileea", adica " cele rele sa se spele, cele buna sa se-adune".
Iudeii, cei din neamul Lui, Ii cer sangele si-L ucid, dar El zice ca singur Isi da viata, nimeni nu I-o ia.
Petru se leapada, dar Domnul ii da inca o sansa si face din el predicatorul plin de forta al Cincizecimii.
Putea sa vindece leprosii de la distanta, ca pe fiul nobilului, dar n-a facut-o asa, ci altfel, punandu-Si mainile peste ei, identificandu-Se cu fiecare, nefiindu-I frica de contaminare.
Cand ma gandesc ce Dumnezeu bun avem si cand ma gandesc ca trebuie sa seman cu El, m-a apuca disperarea. De aceeea, probabil, sunt putini aceia care inteleg de ce cerul va fi asa de putin populat.
Speranta mea este ca ce-i cu neputinta la mine la El este posibil....
*preluat din "Dulcele sarut al singuratatii" de Vladimir Pustan
Vorbeste femeii prinse in preacurvie la fel de cald si iubitor ca mamei Sale, Maria, numindu-le pe amandoua "Femeie".
Are aceleasi cuvinte bune pentru samariteanca cea cu multi barbati si neintelegatoare, ca pentru Maria din Betania care statea la picioarele Lui si-i sorbea cuvintele.
Spala cu drag picioarele hotarate ale lui Ioan, picioare hotarate sa ramana langa crucea Lui, ca si picioarele tradatoare ale lui Iuda, picioare pline de silnicia argintului.
Soldatii il batjocoresc, Il lovesc si-L duc in bice pana in varful dealului, Ii bat cu brutalitate cuie in maini si in picioare si El Se roaga pentru ei:"Tata, iarta-i ca nu stiu ce fac."
Talharul Il injura, motivat si de tovarasul lui, si Isus il duce in rai. Omul asta, faliment total, nedus la biserica, fara botez si cateheza, este simbolul exceptiei. Si Domnul o face cu bucurie pentru el.
Ucenicii Il parasesc, desi fiecare s-a jurat ca va ramane aproape. Fug toti, lasi si neajutorati, si dupa inviere, in loc sa-i mustre si sa-i besteleasca, le zice, bun: "Ne intalnim in Galileea", adica " cele rele sa se spele, cele buna sa se-adune".
Iudeii, cei din neamul Lui, Ii cer sangele si-L ucid, dar El zice ca singur Isi da viata, nimeni nu I-o ia.
Petru se leapada, dar Domnul ii da inca o sansa si face din el predicatorul plin de forta al Cincizecimii.
Putea sa vindece leprosii de la distanta, ca pe fiul nobilului, dar n-a facut-o asa, ci altfel, punandu-Si mainile peste ei, identificandu-Se cu fiecare, nefiindu-I frica de contaminare.
Cand ma gandesc ce Dumnezeu bun avem si cand ma gandesc ca trebuie sa seman cu El, m-a apuca disperarea. De aceeea, probabil, sunt putini aceia care inteleg de ce cerul va fi asa de putin populat.
Speranta mea este ca ce-i cu neputinta la mine la El este posibil....
*preluat din "Dulcele sarut al singuratatii" de Vladimir Pustan
Friday, 6 March 2009
de la Vladimir Pustan - Smecheria de la urma (666, cipuri, etc)
Un prieten mi-a scris ca sa cunoasca punctul meu de vedere cu privire la semnul fiarei si la vremurile apocaliptice.
Eu am crescut in biserica si copilaria mi-a fost marcata de predici, cantari si poezii care puneau accent pe vremurile viitoare.
Pozitia bisericii in care am crescut era posttribulationista, adica Biserica va trece prin necazul cel mare, fiind rapita dupa. Atat de grozav erau zugravite chinurile la care va fi supusa Biserica, incat stateam inspaimantati, iar noptile ne erau tulburate de cosmaruri. Ma vedeam in fata semnului cu mama de mana.
A trecut ceva timp pana sa ma dumiresc. Ceva lipsea din predici. Lipseau cerul si bucuriile viitoare. Cei ce predicau necazul, fara cer, erau sadomasochisti. Era un fel de Ev Mediu intors pe dos. Fiara era cu multe capete, iar semnul era desenat pe metal inrosit in foc ce era pus pe frunte.
Iar timpul a trecut... Biserica pe care o cunosc acum e pretribulationista sau nu mai stie nici ea cum e. Unii cred ca Hristos va veni inaintea necazului cel mare, altii dupa.
Cert este ca nu se mai predica despre necaz. Dar nici despre cer. Oamenii nu se mai infricoseaza de fiara si nu se mai extaziaza cu gandul la paradis. O masa amorfa si plictisita cu solutii materialiste.
Fratii din America s-au speriat in urma cu zece ani de niste predici apocaliptice. Stiti ce au facut? Si-au adunat conserve si mancare impachetata in vid, ingramadind totul in magazii, sa le ajunga sapte ani de necaz.
Smecheria diavolului consta in regie. Adica, oameni buni, priviti la cipurile din urechile vacilor, la numerele de cod de pe produse, la cele de pe carduri si carti de identitate si infricosati-va! Ingroziti-va, dar mai ales filosofati pe tema aceasta. Pierdeti vremea in discutii sterile, in certuri aprige de la amvon. Dezlegati taina trambitei, a lui 666, a Armaghedonului, adunati conserve, numai sa nu va pocaiti. Sau daca o faceti, sa o faceti de frica si nu din dragoste de Dumnezeu.
Normal ca nu-mi place sa stiu ca celularul meu e ascultat, ca sunt inregistrat intr-un numar, ca totul e pe computer, ca viata mea e verificata, scanata, amprentata.
Dar nu eu fac jocurile...
Eu cred cu tarie ca Hristos va veni intaintea necazului cel mare, ca-i va lasa jos pe toti penticostalii si baptistii nepocaiti sa-si manance conservele cu maini pline de cipuri, stand la taclale cu fratii adventisti care le vor explica inca o data despre Papa, Duminica si altele. Oricum, lumea aceasta e un grajd si oamenii deja sunt vite cu cipuri.
Priviti la cer! Acolo e casa noastra. Maranatha!
*preluat din "Dulcele sarut al singuratatii" de Vladimir Pustan*
Eu am crescut in biserica si copilaria mi-a fost marcata de predici, cantari si poezii care puneau accent pe vremurile viitoare.
Pozitia bisericii in care am crescut era posttribulationista, adica Biserica va trece prin necazul cel mare, fiind rapita dupa. Atat de grozav erau zugravite chinurile la care va fi supusa Biserica, incat stateam inspaimantati, iar noptile ne erau tulburate de cosmaruri. Ma vedeam in fata semnului cu mama de mana.
A trecut ceva timp pana sa ma dumiresc. Ceva lipsea din predici. Lipseau cerul si bucuriile viitoare. Cei ce predicau necazul, fara cer, erau sadomasochisti. Era un fel de Ev Mediu intors pe dos. Fiara era cu multe capete, iar semnul era desenat pe metal inrosit in foc ce era pus pe frunte.
Iar timpul a trecut... Biserica pe care o cunosc acum e pretribulationista sau nu mai stie nici ea cum e. Unii cred ca Hristos va veni inaintea necazului cel mare, altii dupa.
Cert este ca nu se mai predica despre necaz. Dar nici despre cer. Oamenii nu se mai infricoseaza de fiara si nu se mai extaziaza cu gandul la paradis. O masa amorfa si plictisita cu solutii materialiste.
Fratii din America s-au speriat in urma cu zece ani de niste predici apocaliptice. Stiti ce au facut? Si-au adunat conserve si mancare impachetata in vid, ingramadind totul in magazii, sa le ajunga sapte ani de necaz.
Smecheria diavolului consta in regie. Adica, oameni buni, priviti la cipurile din urechile vacilor, la numerele de cod de pe produse, la cele de pe carduri si carti de identitate si infricosati-va! Ingroziti-va, dar mai ales filosofati pe tema aceasta. Pierdeti vremea in discutii sterile, in certuri aprige de la amvon. Dezlegati taina trambitei, a lui 666, a Armaghedonului, adunati conserve, numai sa nu va pocaiti. Sau daca o faceti, sa o faceti de frica si nu din dragoste de Dumnezeu.
Normal ca nu-mi place sa stiu ca celularul meu e ascultat, ca sunt inregistrat intr-un numar, ca totul e pe computer, ca viata mea e verificata, scanata, amprentata.
Dar nu eu fac jocurile...
Eu cred cu tarie ca Hristos va veni intaintea necazului cel mare, ca-i va lasa jos pe toti penticostalii si baptistii nepocaiti sa-si manance conservele cu maini pline de cipuri, stand la taclale cu fratii adventisti care le vor explica inca o data despre Papa, Duminica si altele. Oricum, lumea aceasta e un grajd si oamenii deja sunt vite cu cipuri.
Priviti la cer! Acolo e casa noastra. Maranatha!
*preluat din "Dulcele sarut al singuratatii" de Vladimir Pustan*
Thursday, 5 March 2009
Am fost clopot - Traian Dorz
Scurt-metraj pe marginea poeziei omonime a lui TRAIAN DORZ, marele poet crestin român care a pãtimit îndelung sub regimul comunist. Substanta filmului se încheagã printr-un colaj de intense trãiri ...
de la Vladimir Pustan - Filmul Patimile lui Hristos
A facut multa valva filmul lui Mel Gibson. Nu stiu motivele pentru care s-a apucat de treaba asta. Rautacios, ma gandesc ca, oricum, cel putin financiar, a meritat efortul. Am vazut filmul "piratat", inainte cu o saptamana de a aparea pe ecranele romanesti.
Nu le-a placut evreilor filmul, pentru ca de doua mii de ani tot ce-i cu privire la Isus nu le place.
Nu le-a placut catolicilor filmul, pentru ca Maria I-a sarutat picioarele rastignite si s-a umplut de sange pe buze. Hristos avea voie sa fie stalcit in bataie, dar imaculata fecioara n-avea voie sa fie atat de umana.
Nu le-a placut ortodocsilor filmul, ca n-a avut nici o liturghie in el si a fost facut de imperialistii americani ahtiati dupa bani.
Nu le-a placut penticostalilor filmul, pentru ca a fost, film si filmele nu-s bune sa fie vazute.
Se spune ca a fost un film crud. Nu cred asta. Mel Gibson l-a citit pe Iosif Flavius, care ne spune cum era crucificarea, l-a citit pe Eusebiu, care ne spune cum era bataia cu biciul ( Eusebiu spune ca dupa 50 de lovitur li se vedeau rinichii si organele interne).
Filmul a fost ca viata. Fara fasoane, fara romantisme. Pe noi ne deranjeaza pretul platit de Hristos pentru rascumpararea omenirii. Noi n-am fi vrut sa-I ramanem datori. Filmul facut de Zefirelli este o telenovela pe langa cel al lui Mel Gibson. Am dori un Hristos care a suferit crucea cat o impunsatura de ac pentru determinarea grupei sanguine. "Chiar asa a fost?" m-a intrebat cineva. "Nu, i-am zis, a fost mult mai greu si mult mai rau."
Pocainta inseamna sa intelegi ca esti rau, ca pentru tine a suferit nespus Dumnezeu. Hristos n-a plecat pe "Via Dolorosa" senin, zambind camerelor de luat vederi.
Am vrea ca totul sa fie gratuit, sa nu ne coste nimic. De aceea judecata va fi atat de aspra, pentru ca Dumnezeu S-a chinuit cumplit. L-au batut romanii, dar pe tot ce pune mana omul se usuca. Am auzit ca s-au pocait o gramada de oameni la filmul acesta. Mi-e mila de ei daca a trebuit sa vada un film, ca sa-L inteleaga pe Dumnezeul Scripturilor. Un pastor american a lesinat. Oare ce-a predicat in toti anii de pana acum?
Initial Mel Gibson n-a vrut sa titreze filmul. Sa ramana in aramaica si latina, iar imaginea sa spuna totul. Dar i-au zis ca miliardele de "crestini" nu cunosc Biblia, de aceea e bine sa foloseasca traducerea, sa inteleaga tot omul.
Filmul ne-a umilit. Un film mediocru a pus pe picior gresit o crestinatate care uitase de Golgota, de Hristos, de mantuire, care traia plenar filosofia "nu te baga in viata mea".
Hristos "S-a bagat" in viata noastra, acoperindu-ne cu sangele iertarii.
*preluat din "Dulcele sarut al singuratatii" de Vladimir Pustan*
Nu le-a placut evreilor filmul, pentru ca de doua mii de ani tot ce-i cu privire la Isus nu le place.
Nu le-a placut catolicilor filmul, pentru ca Maria I-a sarutat picioarele rastignite si s-a umplut de sange pe buze. Hristos avea voie sa fie stalcit in bataie, dar imaculata fecioara n-avea voie sa fie atat de umana.
Nu le-a placut ortodocsilor filmul, ca n-a avut nici o liturghie in el si a fost facut de imperialistii americani ahtiati dupa bani.
Nu le-a placut penticostalilor filmul, pentru ca a fost, film si filmele nu-s bune sa fie vazute.
Se spune ca a fost un film crud. Nu cred asta. Mel Gibson l-a citit pe Iosif Flavius, care ne spune cum era crucificarea, l-a citit pe Eusebiu, care ne spune cum era bataia cu biciul ( Eusebiu spune ca dupa 50 de lovitur li se vedeau rinichii si organele interne).
Filmul a fost ca viata. Fara fasoane, fara romantisme. Pe noi ne deranjeaza pretul platit de Hristos pentru rascumpararea omenirii. Noi n-am fi vrut sa-I ramanem datori. Filmul facut de Zefirelli este o telenovela pe langa cel al lui Mel Gibson. Am dori un Hristos care a suferit crucea cat o impunsatura de ac pentru determinarea grupei sanguine. "Chiar asa a fost?" m-a intrebat cineva. "Nu, i-am zis, a fost mult mai greu si mult mai rau."
Pocainta inseamna sa intelegi ca esti rau, ca pentru tine a suferit nespus Dumnezeu. Hristos n-a plecat pe "Via Dolorosa" senin, zambind camerelor de luat vederi.
Am vrea ca totul sa fie gratuit, sa nu ne coste nimic. De aceea judecata va fi atat de aspra, pentru ca Dumnezeu S-a chinuit cumplit. L-au batut romanii, dar pe tot ce pune mana omul se usuca. Am auzit ca s-au pocait o gramada de oameni la filmul acesta. Mi-e mila de ei daca a trebuit sa vada un film, ca sa-L inteleaga pe Dumnezeul Scripturilor. Un pastor american a lesinat. Oare ce-a predicat in toti anii de pana acum?
Initial Mel Gibson n-a vrut sa titreze filmul. Sa ramana in aramaica si latina, iar imaginea sa spuna totul. Dar i-au zis ca miliardele de "crestini" nu cunosc Biblia, de aceea e bine sa foloseasca traducerea, sa inteleaga tot omul.
Filmul ne-a umilit. Un film mediocru a pus pe picior gresit o crestinatate care uitase de Golgota, de Hristos, de mantuire, care traia plenar filosofia "nu te baga in viata mea".
Hristos "S-a bagat" in viata noastra, acoperindu-ne cu sangele iertarii.
*preluat din "Dulcele sarut al singuratatii" de Vladimir Pustan*
Wednesday, 4 March 2009
de la Vladimir Pustan - Boii lui Elisei
In ziua aceea cele douasprezece perechi de boi ale lui Elisei abia mergeau. Doi cate doi, prinsi la plug de dimineata si acum era dupa-amiaza. Se puneau in genunchi cand nu mai puteau, dar Elisei nu striga niciodata la ei. Erau boi buni, ii avea de mult si tinea la toti. Ochii lor blanzi si laptosi parca ii intorceau iubirea inapoi. Asteptau seara izbavitoare cand acasa se puteau pune jos cu boturile umede de apa rece.
S-au oprit din mersul lor de armata tacuta cand Elisei, stapanul lor, si-a pus mana streasina la ochi. In zare, dinspre pustie, venea un om grabit. Mantia o tinea in mana si a aruncat-o peste Elisei. Asta era totul si asta insemna ca Ilie isi desemnase inlocuitorul, cel care avea sa conduca scoala de prooroci, cel ce avea sa fie proorocul numarul unu din Israel. Ilie a plecat si Elisei s-a intors spre boi. Perechea cu care mergea el de obicei, cei mai dragi lui, il privea tot cu ochii aceia blanzi si obositi. S-a apropiat, i-a sarutat si, in loc sa-i duca la apa rece, a implantat cutitul in gatul fiecaruia. Cu gesturi repezi si lacrimi in ochi a facut altare din juguri si pluguri si car si i-a adus ca jertfa.
Apoi s-a dus in lucrare. Trebuia sa-l vada neaparat pe Ilie cum se urca la cer, ca sa primeasca dubla putere din puterea lui.
In acea zi perechea de boi a fost pe rand si slujire, si jertfa. Aceasta vrea Hristos de la noi: sa fim gata pentru amandoua. Isus ne ofera, obligatoriu, pentru cununa si jugul, si crucea.
Si jugul inseamna truda de fiecare zi pentru Domnul in soarele sfarsitului de lume, tragand brazde adanci in ogorul lumii, destelenind pamantul blestemat, aducand binecuvantarea. Jugul este sa apartii cu tot ce ai, adica timp, talente, resurse materiale, dar absolut totul, Imparatiei lui Dumnezeu, gata oricand sa porti povara crestinului singur, neinteles, gata oricand sa porti ocara.
Iti trebuie disponibilitatea de a purta si crucea atunci cand se va cere. Am auzit in biserici atatea explicatii hazlii despre ce ar fi crucea: o soacra limbuta, o boala incurabila, un sot betiv, un copil cu cercel in ureche, un sef care urla.... Nimic din toate aceastea. Probabil ca atunci cand Isus cerea purtarea crucii pentru El, erau pe marginea unui sant, unde de dimineata se implantasera doua-trei cruci cu evrei rastigniti. Poate inca se mai auzeau strigatele agoniei. Nici un ucenic nu s-a gandit la soacra, ci numai la a fi gata oricand sa moara pentru Isus.
Boii lui Elisei au ajuns acasa doar unsprezece perechi. O pereche devenisera jertfa, pentru ca nu poti fi proorocul lui Dumnezeu, daca nu ai invatat ca umblarea cu El presupune si jugul, si arderea, ca dincolo de demagogia versetelor spuse la un pahar de suc cu fratii, dincolo sau poate deasupra troneaza umbra jugului si a crucii. Esti gata pentru amandoua?
*preluat din "Dulcele sarut al singuratatii" de Vladimir Pustan
S-au oprit din mersul lor de armata tacuta cand Elisei, stapanul lor, si-a pus mana streasina la ochi. In zare, dinspre pustie, venea un om grabit. Mantia o tinea in mana si a aruncat-o peste Elisei. Asta era totul si asta insemna ca Ilie isi desemnase inlocuitorul, cel care avea sa conduca scoala de prooroci, cel ce avea sa fie proorocul numarul unu din Israel. Ilie a plecat si Elisei s-a intors spre boi. Perechea cu care mergea el de obicei, cei mai dragi lui, il privea tot cu ochii aceia blanzi si obositi. S-a apropiat, i-a sarutat si, in loc sa-i duca la apa rece, a implantat cutitul in gatul fiecaruia. Cu gesturi repezi si lacrimi in ochi a facut altare din juguri si pluguri si car si i-a adus ca jertfa.
Apoi s-a dus in lucrare. Trebuia sa-l vada neaparat pe Ilie cum se urca la cer, ca sa primeasca dubla putere din puterea lui.
In acea zi perechea de boi a fost pe rand si slujire, si jertfa. Aceasta vrea Hristos de la noi: sa fim gata pentru amandoua. Isus ne ofera, obligatoriu, pentru cununa si jugul, si crucea.
Si jugul inseamna truda de fiecare zi pentru Domnul in soarele sfarsitului de lume, tragand brazde adanci in ogorul lumii, destelenind pamantul blestemat, aducand binecuvantarea. Jugul este sa apartii cu tot ce ai, adica timp, talente, resurse materiale, dar absolut totul, Imparatiei lui Dumnezeu, gata oricand sa porti povara crestinului singur, neinteles, gata oricand sa porti ocara.
Iti trebuie disponibilitatea de a purta si crucea atunci cand se va cere. Am auzit in biserici atatea explicatii hazlii despre ce ar fi crucea: o soacra limbuta, o boala incurabila, un sot betiv, un copil cu cercel in ureche, un sef care urla.... Nimic din toate aceastea. Probabil ca atunci cand Isus cerea purtarea crucii pentru El, erau pe marginea unui sant, unde de dimineata se implantasera doua-trei cruci cu evrei rastigniti. Poate inca se mai auzeau strigatele agoniei. Nici un ucenic nu s-a gandit la soacra, ci numai la a fi gata oricand sa moara pentru Isus.
Boii lui Elisei au ajuns acasa doar unsprezece perechi. O pereche devenisera jertfa, pentru ca nu poti fi proorocul lui Dumnezeu, daca nu ai invatat ca umblarea cu El presupune si jugul, si arderea, ca dincolo de demagogia versetelor spuse la un pahar de suc cu fratii, dincolo sau poate deasupra troneaza umbra jugului si a crucii. Esti gata pentru amandoua?
*preluat din "Dulcele sarut al singuratatii" de Vladimir Pustan
Tuesday, 3 March 2009
Cat de mult isi doreste Dumnezeu sa te intorci la El?
Asculta cu atentie cuvintele acestei melodii!!!!!
Monday, 2 March 2009
Ce este credinta? Cum ar trebui sa fie?
De multe ori auzim ca trebuie sa credem in Dumnezeu. Dar ce inseamna a crede? Cum ar trebui sa fie credinta? Cum ar trebui sa se manifeste? Se poate vedea credinta unui om? Cum?
Un evanghelist spunea: "Femeia siro-feniciana (Matei 15) a fost perseverenta, sutasul (Matei 8) a fost smerit, orbul (Marcu 10) a fost ferm. Dar ceea ce a vazut Hristos a vazut si a rasplatiti in fiecare caz a fost credinta"
Ce este credinta? Vreau sa incep cu ce nu este credinta!
Credinta nu ar trebui sa fie un sentiment religios, despartit de adevarul obiectiv al Bibliei. Sentimentul e bun doar daca este relevat si este testat in lumina definitiei biblice a credintei.
Credinta nu ar trebui sa fie credulitate. Nu trebuie sa crezi ca iti spune un preot/pastor/altcineva fara a cere dovezi. Asta ne spune si Biblia :"cercetati fiecare lucru". Cum cercetezi? Daca ceea ce ti se spune este in concordanta cu Biblia, atunci poti sa pui baza pe asta. Dar totul trebuie trecut prin filtrul Bibliei.
Credinta nu inseamna o atitudine mentala pozitiva artificiala. O astfel de atitudine de acest fel este buna pentru un comis-voiajor, dar o astfel de credinta nu va rezista in focul incercarii.
Deci, ce este credinta?
Definitia biblica este:
Evrei 11:1: "Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd."
Dar cum apare aceasta credinta? Tot Biblia ne da raspunsul, credinta vine in urma auzirii.
Romani 10:17 Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.
Practic, actul credintei ar trebui sa fie si o manifestare a inteligentei, nu o orbire a sufletului sau o lipsa a ratiunii. Biblia exprima foarte clar ce inseamna credinta adevarata, aceasta e credinta trecuta prin foc, testata in necazuri, iar o astfel de credinta nu poate fi "oarba".
Insa perceptia inteligenta nu este credinta, pentru ca un om poate cunoaste divinitatea lui Hristos si sa nu-L primeasca ca Salvator. A crede "despre Hristos" este diferit de a crede "in Hristos".
De ce este importanta credinta?
Mantuirea vine intotdeauna prin credinta, nu din pricina credintei ( Efeseni 2:8 ), si aceasta distinctie trebuie facuta obligatoriu. Ea este canalul prin care primim darul vietii vesnice, nu cauza, si produce in cel ce o are multe transformari.
Daca pocainta este intoarcerea sufletului de la pacat, credinta e intoarcerea sufletului la Dumnezeu. Scriptura ne prezinta credinta ca un act al inimii si, daca inima in sens biblic cuprinde intelect, emotii, vointa, atunci si credinta implica aceste schimbari. Credinta trebuie sa fie mai mult decat un sentiment intelectual, pentru ca credinta care nu se manifesta e moarta. Credinta cu mintea in materie si istorie nu este credinta, omul carnal poate crede in anumite lucruri, dar si dracii cred si se infioara.
Iacov 2:19 Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred... şi se înfioară!
Uneori credinta e descrisa ca fiind un dusman al ratiunii cu care nu se poate impaca deloc. Ea, insa, in sine insasi este o forma de cunoastere, lucrand in armonie cu ratiunea si nu impotriva ei. Din temnita, Ioan Botezatorul a cerut dovezi ca sa stie sigur ca Isus este Mesia. Desi credea cu inima, a avut nevoie si de dovezi ale mintii pe care Isus i le-a daruit ( Luca 7 ). Pe de alta parte, Isus nu l-a mustrat pe Toma pentru ca nu a vrut sa creada orbeste in El pana a cerut dovezi, ci l-a mustrat pentru ca, desi i-a spus timp de trei ani ca va invia, aceasta a lucrat lectiile predate, dovedind o scurtime a memoriei.
Care este sursa credintei?
La fel ca in cazul pocaintei, exista o sursa divina si o sursa umana. Credinta este un dar de la Dumnezeu ( Romani 13:2, 1 Corinteni 12:9, Evrei 12:2 ).
Intr-un cuvant, sursa umana inseamna acceptarea lucrarii lui Dumnezeu in inima omului ( Romani 10:14, Ioan 5:47, Faptele Apost 4:4). In concluzie, credinta apare in urma conlucrarii omului cu Dumnezeu ( Dumneze ti-o daruieste si creste, dar tu trebuie sa iti doresti asta si Il lasi sa lucreze ).
Cum ne putem da seama daca un om are credinta?
Credinta produce o viata noua, care se manifesta prin lucruri masurabile zi de zi. Prima dovada a credintei este dragostea aprinsa pentru Dumnezeu. O dragoste dezinteresata pentru natura Lui, pentru slava Lui, iubind Imparatia Sa, inaltand Numele Lui. O dragoste care te face sa umbli dupa lucrurile de sus, pentru ca umblarea dupa lucrurii firii pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu. Asta nu inseamna ca e rau sa imi doresc o masina, dar trebuie sa am grija ca acest lucru sa nu ma stapaneasca si ca Dumnezeu sa fie pe primul loc in inima mea.
Cand Il iubesc pe Dumnezeu, invariabil trebuie sa urasc pacatul, care-L ofenseaza si-L blasfemiaza pe Creator. In momentul in care imi percep pacatul personal ca o lovitura data lui Dumnezeu si fac tot posibilul sa nu il mai fac, atunci am inteles credinta.
A doua dovada a salasluirii in om a credintei mantuitoare este smerenia. Stim din Scriptura ca El le da har celor smeriti si de aceea Dumnezeu vrea sa vin la El ca un copil, dependent, care se leapada de sine, acceptand cu bucurie purtarea crucii. Cu smerenie si in ascuns trebuie sa daruiesc, cu smerenie ma rog in odaita mea ( pentru ca daca o fac numai in public sunt fariseu ), cu smerenie trebuie sa umblu pe acest pamant.
Al treilea semn al credintei este separarea fata de lume. Ioan ne spune sa nu iubim lumea, pentru ca altminteri dragostea Tatalui nu este in noi. Va trebui sa traim altfel in lume si, totusi nefacand parte din ea. Aceasta inseamna valori diferite, reguli diferite si metode diferite.
Ultimul indiciu este dorinta cresterii spirituale. Noi trebuie sa tindem sa semanam cu Hristos, or aceasta se face in timp, dar trebuie sa fii doritor sa cresti. Cresterea spirituala este masurabila in cat de mult ii iubesti pe altii si in cat de mult asculti de Dumnezeu. Reducerea frecventei pacatului in viata, dorinta zilnica de rugaciune si studiu biblic, arderea pentru evanghelizare sunt semne de crestere.
In concluzie credinta are urmatoarele caracteristici: nu este total opusa ratiunii ( o credinta irationala e nereligioasa, iar ratiunea fara credinta e ilogica), e rezultatul harului divin, al lucrarii divine si al acceptarii umane si produce mantuire, siguranta si fapte bune.
*preluat din "Invataturile Fundamentale" de Vladimir Pustan"*
Un evanghelist spunea: "Femeia siro-feniciana (Matei 15) a fost perseverenta, sutasul (Matei 8) a fost smerit, orbul (Marcu 10) a fost ferm. Dar ceea ce a vazut Hristos a vazut si a rasplatiti in fiecare caz a fost credinta"
Ce este credinta? Vreau sa incep cu ce nu este credinta!
Credinta nu ar trebui sa fie un sentiment religios, despartit de adevarul obiectiv al Bibliei. Sentimentul e bun doar daca este relevat si este testat in lumina definitiei biblice a credintei.
Credinta nu ar trebui sa fie credulitate. Nu trebuie sa crezi ca iti spune un preot/pastor/altcineva fara a cere dovezi. Asta ne spune si Biblia :"cercetati fiecare lucru". Cum cercetezi? Daca ceea ce ti se spune este in concordanta cu Biblia, atunci poti sa pui baza pe asta. Dar totul trebuie trecut prin filtrul Bibliei.
Credinta nu inseamna o atitudine mentala pozitiva artificiala. O astfel de atitudine de acest fel este buna pentru un comis-voiajor, dar o astfel de credinta nu va rezista in focul incercarii.
Deci, ce este credinta?
Definitia biblica este:
Evrei 11:1: "Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd."
Dar cum apare aceasta credinta? Tot Biblia ne da raspunsul, credinta vine in urma auzirii.
Romani 10:17 Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.
Practic, actul credintei ar trebui sa fie si o manifestare a inteligentei, nu o orbire a sufletului sau o lipsa a ratiunii. Biblia exprima foarte clar ce inseamna credinta adevarata, aceasta e credinta trecuta prin foc, testata in necazuri, iar o astfel de credinta nu poate fi "oarba".
Insa perceptia inteligenta nu este credinta, pentru ca un om poate cunoaste divinitatea lui Hristos si sa nu-L primeasca ca Salvator. A crede "despre Hristos" este diferit de a crede "in Hristos".
De ce este importanta credinta?
Mantuirea vine intotdeauna prin credinta, nu din pricina credintei ( Efeseni 2:8 ), si aceasta distinctie trebuie facuta obligatoriu. Ea este canalul prin care primim darul vietii vesnice, nu cauza, si produce in cel ce o are multe transformari.
Daca pocainta este intoarcerea sufletului de la pacat, credinta e intoarcerea sufletului la Dumnezeu. Scriptura ne prezinta credinta ca un act al inimii si, daca inima in sens biblic cuprinde intelect, emotii, vointa, atunci si credinta implica aceste schimbari. Credinta trebuie sa fie mai mult decat un sentiment intelectual, pentru ca credinta care nu se manifesta e moarta. Credinta cu mintea in materie si istorie nu este credinta, omul carnal poate crede in anumite lucruri, dar si dracii cred si se infioara.
Iacov 2:19 Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred... şi se înfioară!
Uneori credinta e descrisa ca fiind un dusman al ratiunii cu care nu se poate impaca deloc. Ea, insa, in sine insasi este o forma de cunoastere, lucrand in armonie cu ratiunea si nu impotriva ei. Din temnita, Ioan Botezatorul a cerut dovezi ca sa stie sigur ca Isus este Mesia. Desi credea cu inima, a avut nevoie si de dovezi ale mintii pe care Isus i le-a daruit ( Luca 7 ). Pe de alta parte, Isus nu l-a mustrat pe Toma pentru ca nu a vrut sa creada orbeste in El pana a cerut dovezi, ci l-a mustrat pentru ca, desi i-a spus timp de trei ani ca va invia, aceasta a lucrat lectiile predate, dovedind o scurtime a memoriei.
Care este sursa credintei?
La fel ca in cazul pocaintei, exista o sursa divina si o sursa umana. Credinta este un dar de la Dumnezeu ( Romani 13:2, 1 Corinteni 12:9, Evrei 12:2 ).
Intr-un cuvant, sursa umana inseamna acceptarea lucrarii lui Dumnezeu in inima omului ( Romani 10:14, Ioan 5:47, Faptele Apost 4:4). In concluzie, credinta apare in urma conlucrarii omului cu Dumnezeu ( Dumneze ti-o daruieste si creste, dar tu trebuie sa iti doresti asta si Il lasi sa lucreze ).
Cum ne putem da seama daca un om are credinta?
Credinta produce o viata noua, care se manifesta prin lucruri masurabile zi de zi. Prima dovada a credintei este dragostea aprinsa pentru Dumnezeu. O dragoste dezinteresata pentru natura Lui, pentru slava Lui, iubind Imparatia Sa, inaltand Numele Lui. O dragoste care te face sa umbli dupa lucrurile de sus, pentru ca umblarea dupa lucrurii firii pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu. Asta nu inseamna ca e rau sa imi doresc o masina, dar trebuie sa am grija ca acest lucru sa nu ma stapaneasca si ca Dumnezeu sa fie pe primul loc in inima mea.
Cand Il iubesc pe Dumnezeu, invariabil trebuie sa urasc pacatul, care-L ofenseaza si-L blasfemiaza pe Creator. In momentul in care imi percep pacatul personal ca o lovitura data lui Dumnezeu si fac tot posibilul sa nu il mai fac, atunci am inteles credinta.
A doua dovada a salasluirii in om a credintei mantuitoare este smerenia. Stim din Scriptura ca El le da har celor smeriti si de aceea Dumnezeu vrea sa vin la El ca un copil, dependent, care se leapada de sine, acceptand cu bucurie purtarea crucii. Cu smerenie si in ascuns trebuie sa daruiesc, cu smerenie ma rog in odaita mea ( pentru ca daca o fac numai in public sunt fariseu ), cu smerenie trebuie sa umblu pe acest pamant.
Al treilea semn al credintei este separarea fata de lume. Ioan ne spune sa nu iubim lumea, pentru ca altminteri dragostea Tatalui nu este in noi. Va trebui sa traim altfel in lume si, totusi nefacand parte din ea. Aceasta inseamna valori diferite, reguli diferite si metode diferite.
Ultimul indiciu este dorinta cresterii spirituale. Noi trebuie sa tindem sa semanam cu Hristos, or aceasta se face in timp, dar trebuie sa fii doritor sa cresti. Cresterea spirituala este masurabila in cat de mult ii iubesti pe altii si in cat de mult asculti de Dumnezeu. Reducerea frecventei pacatului in viata, dorinta zilnica de rugaciune si studiu biblic, arderea pentru evanghelizare sunt semne de crestere.
In concluzie credinta are urmatoarele caracteristici: nu este total opusa ratiunii ( o credinta irationala e nereligioasa, iar ratiunea fara credinta e ilogica), e rezultatul harului divin, al lucrarii divine si al acceptarii umane si produce mantuire, siguranta si fapte bune.
*preluat din "Invataturile Fundamentale" de Vladimir Pustan"*
Subscribe to:
Posts (Atom)
Posts
