Thursday, 31 December 2009
Versetul zilei
Filipeni 2:1-2
Wednesday, 30 December 2009
Tuesday, 29 December 2009
Versetul zilei
Apocalipsa 17:14
Monday, 28 December 2009
Versetul zilei
Coloseni 3:9
Sunday, 27 December 2009
Versetul zilei
Isaia 3:10
Saturday, 26 December 2009
Versetul zilei
Psalmi 74:12
Friday, 25 December 2009
Versetul zilei
Matei 4:16
Thursday, 24 December 2009
Versetul zilei
Prov 31:9
Wednesday, 23 December 2009
Versetul zilei
Exod 33.11
Tuesday, 22 December 2009
Monday, 21 December 2009
Sunday, 20 December 2009
Versetul zilei
1 Ioan 4:20
Saturday, 19 December 2009
Versetul zilei
Iov 35.6,7
Friday, 18 December 2009
Versetul zilei
Ioan 8:7
Thursday, 17 December 2009
Versetul zilei
Eclesiastul 10:10
Wednesday, 16 December 2009
Versetul zilei
Iov 32:8,9
Tuesday, 15 December 2009
Versetul zilei
1 Imparati 17:22
Monday, 14 December 2009
Versetul zilei
Ieremia 10:10
Sunday, 13 December 2009
Versetul zilei
1 Ioan 2:29
Saturday, 12 December 2009
Versetul zilei
2 Petru 3:17
Friday, 11 December 2009
Versetul zilei
2 Ioan 1:6
Thursday, 10 December 2009
Versetul zilei
Psalmii 146:5
Wednesday, 9 December 2009
Ce faci cand nu mai poti?
De multe ori, eu unul, am vrut sa ii spun Domnului ca nu mai pot, atunci cand incercarea era grea. Si chiar i-am spus acest lucru, l-am rugat sa ma izbaveasca si i-am spus ca nu mai pot sa duc. Insa, nu cred ca acest lucru este corect. De ce? Pentru ca Dumnezeu ne-a promis ca odata cu incercarea ne va da si puterea de a trece prin ea, ne-a promis ca nici o incercare nu va fi imposibil de dus. Totodata, avem exemple biblice de oameni care au rabdat in incercari si despre care Dumnezeu ne spune ca au fost oameni dupa voia Lui.
Practic, daca noi spunem ca nu mai putem, il facem pe Domnul mincinos, pentru ca el ne-a promis ca avem puterea de a trece peste greutati.
1 Corinteni 10:13 Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.
Si atunci? Cum sa ne comportam in incercare? Acum ceva timp, am citit o mica carticica din care voi scrie, in zilele urmatoare, cateva paragrafe interesante. Prin aceasta carticica, eu unul am inteles ca atunci cand incercarea vine peste mine, eu trebuie sa ii multumesc Domnului pentru ea. Pare ciudat, atunci cand sunt bolnav sa ii multumesc Domnului pentru boala? Sa ii multumesc ca sotia m-a parasit? Sa ii multumesc ca sunt prigonit din cauza Cuvantului? DA. Dumnezeu vrea sa ii multumim pentru TOATE lucrurile, si cele care ni se par bune pe moment, si pentru cele care ni se par rele. De ce? Asa iti arati credinta. Atunci cand tu ii multumesti Domnului pentru incercare, ii arati, de fapt, ca tu stii ca ai putere sa treci peste aceasta incercare si ca tu ai credinta in El. Stii ca El te va izbavi, pentru ca ti-a promis acest lucru.
1 Tesaloniceni 5:18 Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.
Pare imposibil. Doar pare. Atunci cand am trecut prin cea mai mare incercare pe care am avut-o pana acum, am gasit aceasta carticica. Si cand am citit acolo, ca Domnul vrea sa ii multumim pentru toate lucrurile, inclusiv pentru suferinta si incercari, am incercat sa aplic. M-am pus pe genunchi si i-am spus Domnului ca am inteles ca El asta vrea. Ca eu sa ii multumesc. Si ca ii multumesc, dar ca nu fac acest lucru din toata inima si ca El vede si stie asta. I-am spus ca fac asta, desi nu inteleg nimic. Nu inteleg de ce trebuie sa trec prin aceasta incercare, nu inteleg ce poate iesi bun din asta, dar ca ma incred in El si eu spun: "Multumesc". Si am perseverat in a face asta, in fiecare clipa. Iar atunci cand incercarea a trecut, am realizat. Am inteles de ce a trebuit sa trec prin asta. Si chiar daca nu as fi inteles, tot as fi continuat sa ii multumesc. Dumnezeu se bucura atunci cand noi ne incredem in El. Si avem atatea exemple. Iov, desi pedepsit, nu a ridicat glasul si nu a vorbit impotriva lui Dumnezeu, asa cum a fost ispitit. El era deja izbavit, de la inceputul incercarii, insa nu avea cum sa vada asta. Nici noi, de multe ori nu realizam ca vom fi izbaviti, atunci cand incercarea ne loveste si suntem ispititi sa capitulam.
Va indemn sa nu mai spuneti niciodata "nu mai pot", "e prea mult" ci sa spuneti "Doamne iti multumesc pentru aceasta incercare, stiu ca tu ma vei izbavi, chiar daca acum totul pare sa mearga prost. Ma incred in Cuvantul Tau." Va incumetati?
Versetul zilei
Isaia 8:12,13
Tuesday, 8 December 2009
Versetul zilei
Psalmii 94:11,12
Monday, 7 December 2009
Versetul zilei
Iacov 5:9
Sunday, 6 December 2009
Versetul zilei
1 Petru 2:20
Saturday, 5 December 2009
Versetul zilei
Apocalipsa 3:3
Friday, 4 December 2009
Versetul zilei
Matei 5:48
Thursday, 3 December 2009
Versetul zilei
Amos 5:4
Wednesday, 2 December 2009
Versetul zilei
Luca 18:27
Tuesday, 1 December 2009
Versetul zilei
Zaharia 7:9
Monday, 30 November 2009
Versetul zilei
1 Samuel 12:24
Sunday, 29 November 2009
Versetul zilei
Proverbele 30:32,33
Saturday, 28 November 2009
Versetul zilei
Evrei 2:11
Friday, 27 November 2009
Versetul zilei
Plangerile lui Ierem 3:57,58
Thursday, 26 November 2009
Versetul zilei
1 Samuel 30:6
Wednesday, 25 November 2009
Versetul zilei
1 Timotei 4:16
Tuesday, 24 November 2009
Versetul zilei
Psalmii 25:14
Monday, 23 November 2009
Versetul zilei
Isaia 31:5
Sunday, 22 November 2009
Versetul zilei
Proverbele 13:10
Saturday, 21 November 2009
Versetul zilei
Ps 50.23
Friday, 20 November 2009
Versetul zilei
Proverbele 16:32
Thursday, 19 November 2009
Versetul zilei
Iacov 1:25
Wednesday, 18 November 2009
Versetul zilei
Filipeni 2:14,15
Tuesday, 17 November 2009
Versetul zilei
Ieremia 23:29
Monday, 16 November 2009
Versetul zilei
Proverbele 20:22
Sunday, 15 November 2009
Versetul zilei
Efeseni 3.17-19
Saturday, 14 November 2009
Versetul zilei
Galateni 6.1
Friday, 13 November 2009
Versetul zilei
Ieremia 1:11,12
Thursday, 12 November 2009
..................
Porunca Lui este sa ne iubim unii pe altii, fara conditii, fara rezerve, doar iubire. Facem noi asta?
Versetul zilei
Psalmii 3:5,6
Wednesday, 11 November 2009
Versetul zilei
2 Corinteni 13:11
Tuesday, 10 November 2009
Versetul zilei
Iov 8:20,21
Monday, 9 November 2009
Versetul zilei
2 Corinteni 5:17
Sunday, 8 November 2009
Versetul zilei
Psalmii 127:1
Saturday, 7 November 2009
Versetul zilei
2 Tesaloniceni 3:5
Friday, 6 November 2009
Versetul zilei
2 Timotei 4:17
Thursday, 5 November 2009
Versetul zilei
Iosua 23:3
Wednesday, 4 November 2009
Versetul zilei
Leviticul 18:5
Tuesday, 3 November 2009
Versetul zilei
1 Cor 9.24
Monday, 2 November 2009
Versetul zilei
Psalmii 18.30
Sunday, 1 November 2009
Versetul zilei
1 Cronici 16:15
Saturday, 31 October 2009
Versetul zilei
1 Corinteni 2:12
Friday, 30 October 2009
Versetul zilei
Romani 14:22
Thursday, 29 October 2009
Versetul zilei
2 Timotei 4:18
Wednesday, 28 October 2009
Versetul zilei
Psalmii 130:7
Tuesday, 27 October 2009
Versetul zilei
Proverbele 9:12
Monday, 26 October 2009
Versetul zilei
Hagai 1:5
Sunday, 25 October 2009
Versetul zilei
Psalmii 4:4,5
Saturday, 24 October 2009
Versetul zilei
Iosua 6:27
Friday, 23 October 2009
Versetul zilei
2 Corinteni 6:3
Thursday, 22 October 2009
Versetul zilei
Psalmii 77:10,11
Wednesday, 21 October 2009
Versetul zilei
Apocalipsa 21:7
Tuesday, 20 October 2009
Versetul zilei
1 Timotei 6:11,14
Monday, 19 October 2009
Versetul zilei
Faptele apostolilor 24:16
Sunday, 18 October 2009
Versetul zilei
Deuteronomul 20:1
Saturday, 17 October 2009
Versetul zilei
Galateni 3:26,27
Friday, 16 October 2009
Versetul zilei
Proverbele 14:26
Thursday, 15 October 2009
Versetul zilei
Ieremia 24:7
Wednesday, 14 October 2009
Versetul zilei
Isaia 57:15
Tuesday, 13 October 2009
Versetul zilei
Deuteronomul 10:17
Monday, 12 October 2009
Versetul zilei
Evrei 11:17
Sunday, 11 October 2009
Versetul zilei
Faptele apostolilor 2:25
Saturday, 10 October 2009
Versetul zilei
Deuteronomul 4:39
Friday, 9 October 2009
Versetul zilei
1 Corinteni 3:11
Thursday, 8 October 2009
Versetul zilei
Proverbele 21:31
Wednesday, 7 October 2009
Versetul zilei
Psalmii 86:10,11
Tuesday, 6 October 2009
Versetul zilei
Ioan 6:27
Monday, 5 October 2009
Versetul zilei
Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.
Ioan 4:23,24
Sunday, 4 October 2009
Versetul zilei
Isaia 53:6,7
Saturday, 3 October 2009
Versetul zilei
Ioan 13:35
Friday, 2 October 2009
Versetul zilei
Iov 36:15
Thursday, 1 October 2009
Versetul zilei
Luca 13:23,24
Wednesday, 30 September 2009
Versetul zilei
Numeri 11:1
Tuesday, 29 September 2009
Versetul zilei
2 Corinteni 5:6,7
Monday, 28 September 2009
Versetul zilei
2 Cronici 13:18
Sunday, 27 September 2009
Versetul zilei
1 Cronici 16:35
Saturday, 26 September 2009
Versetul zilei
Isaia 51:6
Friday, 25 September 2009
Versetul zilei
Iov 5:8,9
Thursday, 24 September 2009
Versetul zilei
Wednesday, 23 September 2009
Versetul zilei
Romani 6:19
Tuesday, 22 September 2009
Un scurt gand despre Sabat
Domnul Isus ne-a aratat ca Sabatul trebuie tinut in fiecare zi in inima noastra. El nu trebuie sa fie o regula formala, ci un mod de viata, un Sabat zilnic in care sa ne smerim in fata Lui.
Ce ne spune Vechiul Testament ca este Sabatul?
Eu, personal, nu cred ca este relevant daca consideram Sabatul ca fiind sambata sau duminica. Este total neimportant, este doar o forma de care o religie sau alta se agata, pentru a arata ca este diferita sau mai buna. Sabatul trebuie tinut in fiecare zi, in inima ta.
Versetul zilei
Leviticul 16:30,31
Monday, 21 September 2009
Versetul zilei
Romani 6:6
Sunday, 20 September 2009
Versetul zilei
El dă izbândă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie.
Proverbele 2:7
Saturday, 19 September 2009
Versetul zilei
Friday, 18 September 2009
Versetul zilei
Isaia 30:1
Thursday, 17 September 2009
Pocainta sau religie?
Deşi par asemănătoare, pocăinţa şi religia sunt două lucruri diferite, prin faptul că pocăinţa îl pune pe om în relaţie cu Dumnezeu, în timp ce religia îl pune în relaţie cu biserica sau cu un set de percepte religioase. Un exemplu grăitor este experienţa profetului Isaia, comparată atât cu cea a evreilor din timpul vieţii umane a Mântuitorului, cât şi cu cea a generaţiei noastre. Isaia avea aproximativ vârsta de 25 de ani şi era cronicarul împăratului Ozia (2 Cronici 26:20), fiind un evreu bun şi religios. În anul 740 î. Hr., anul morţii împăratului Ozia, Isaia este chemat de Dumnezeu în slujbă şi trimis cu un mesaj special către naţiune. În capitolul şase al cărţii ce-i poartă numele, Isaia scrie despre experienţa revelaţiei divine, revelaţie care îi marchează nu doar pe destinatarii mesajului primit, ci în mod special pe el. Încercând să pună în cuvinte revelaţia pe care a avut-o, Isaia spune că L-a văzut pe Dumnezeu, a văzut scaunul de domnie pe care sta, a văzut Templul în care era aşezat tronul şi a văzut serafimii (fiinţe cereşti) care se închinau. Este vrednic de remarcat faptul că Isaia L-a văzut mai întâi pe Dumnezeu şi apoi Templul şi lucrurile din el.
Cu siguranţă Isaia a văzut de multe ori Templul în timp ce era cronicarul împăratului, însă imaginea aceasta nu l-a determinat la pocăinţă, ci doar a accentuat sentimentul religios. Biblia menţionează că atunci când L-a văzut pe Dumnezeu, Isaia s-a pocăit, spunând speriat: ,,Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate şi am văzut pe Domnul oştirilor" (Isaia 6:5). Faptul că de două ori menţionează ,,buze necurate" ne dă dreptul să credem că ceea ce i-a auzit pe serafimi spunând în sala tronului, l-a determinat să creadă că oamenii nu pot fi în prezenţa Domnului cu felul lor de vorbire uşoară, glumeaţă şi păcătoasă. Oamenii pot vedea Templul fără să se simtă vinovaţi pentru vorbirea lor defăimătoare, indecentă, vulgară sau batjocoritoare.
Aproximativ 800 de ani mai târziu, Mântuitorul întrupat îi aude pe evrei, care se bazau pe apartenenţa lor etnică la Templu, spunând: ,,Templul Domnului, Templul Domnului". Templul este sanctuarul prezenţei divine, este centrul închinării poporului, însă el nu mântuieşte, nu schimbă viaţa nimănui. Oamenii care cred că sunt mântuiţi datorită apartenenţei la o etnie, denominaţie, biserică... sunt religioşi, dar nemântuiţi. Această apartenenţă nu-i pune în relaţie cu o persoană, ci doar cu un lucru. Evreii din vremea Mântuitorului se bazau atât pe apartenenţa la Templu, cât şi pe descendenţa din Avraam. Isus îi corectează când le spune că nu descendenţa din Avraam este importantă, ci imitarea credinţei, neprihnăirii şi slujirii lui.
În concluzie, oamenii se pocăiesc nu atunci când întâlnesc Templul, ci când Îl întâlnesc pe Dumnezeu în mod personal şi conştient. În principiu, religia se bazează pe apartenenţa la o biserică, la o anumită etnie sau denominaţie religioasă, la practicarea unui ritual religios, specific etniei, bisericii sau denominaţiei de care aparţine. Pocăinţa, dimpotrivă, se bazează pe apartenenţa la Dumnezeu şi pe practicarea neprihănirii. Mulţi oameni ies din Templu sau biserică mai răi decât au intrat, fără să-şi vadă potopul de cuvinte nelegiuite, fără să se simtă vinovaţi de priorităţile şi valorile lor păcătoase. Isaia, când L-a văzut pe Domnul, s-a pocăit, deoarece a înţeles că fiecare muritor este responsabil în faţa Creatorului de felul în care trăieşte.
Este ştiut dacă un om L-a văzut pe Domnul sau doar Templul sau clădirea bisericii, din felul în care vorbeşte şi trăieşte. Întâlnirea cu Dumnezeu schimbă viaţa, conduce la pocăinţă şi se manifestă prin dragoste şi smerenie. Aceasta este pocăinţa pe care o porunceşte Isus şi pe care o apreciază Dumnezeu, fiind foarte diferită de religie atât prin manifestarea zilnică, cât şi prin rezultate şi consecinţe.
*preluat de pe www.resursecrestine.ro*
Versetul zilei
aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului."
Marcu 2:27,28
Wednesday, 16 September 2009
Versetul zilei
2 Timotei 2:10
Tuesday, 15 September 2009
Versetul zilei
Numeri 9:18
Monday, 14 September 2009
Versetul zilei
Matei 24:4,5
Sunday, 13 September 2009
Versetul zilei
Iona 3:5
Saturday, 12 September 2009
Versetul zilei
Isaia 58:9,10
Friday, 11 September 2009
Versetul zilei
Iov 12:10
Thursday, 10 September 2009
Versetul zilei
Romani 13:10
Wednesday, 9 September 2009
Versetul zilei
1 Samuel 17:37
Tuesday, 8 September 2009
Versetul zilei
Marcu 6:5
Monday, 7 September 2009
Un gand despre versetul zilei
Degeaba mergi la biserica zi de zi, degeaba participi la toate conferintele de tineret, degeaba canti in cor, degeaba mergi la bolnavi, degeaba traiesti....... daca nu Il iubesti cu toata fiinta ta.
Versetul zilei
Matei 10:38
Sunday, 6 September 2009
Versetul zilei
Psalmii 3:5,6
Saturday, 5 September 2009
Versetul zilei
Leviticul 11:45
Friday, 4 September 2009
Turneul Ciresarii in Bucuresti
Versetul zilei
Ioan 4:50
Thursday, 3 September 2009
Versetul zilei
Matei 3:12
Wednesday, 2 September 2009
Catalin & Ramona - Privesc spre ceruri
Catalin si Ramona-Privesc spre ceruri
Asculta mai multe audio Muzica
Psalmul 32 - Iertat!
Versetul zilei
Exodul 32:14
Tuesday, 1 September 2009
Versetul zilei
Proverbele 10:8
Monday, 31 August 2009
Versetul zilei
Iacov 4:12
Sunday, 30 August 2009
Versetul zilei
Psalmii 94:19
Saturday, 29 August 2009
Versetul zilei
Apocalipsa 12:17
Friday, 28 August 2009
De ce atatea predici?
Multi poate, le-ati mai auzit, dar cati le-am ascultat? Ce inseamna a asculta?Definitia din Dex este:
ASCULTÁ, ascúlt, vb. I. 1. Tranz. a-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. și intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (într-un proces) 3. Tranz. A acorda importanță celor spuse de cineva, a lua în considerație; a împlini o dorință, o rugăminte. ♦ Tranz. și intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face întocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare).
Cati dintre noi am ascultat? Va invit acum sa le ascultati, sa le studiati, sa vi le scrieti pe inima, sa impliniti ceea ce invatati. Asa sa ne ajute Domnul sa facem.
Versetul zilei
Exodul 33:19
Thursday, 27 August 2009
Versetul zilei
Proverbele 16:20
Wednesday, 26 August 2009
Versetul zilei
veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi."
Ioan 8:31,32
Tuesday, 25 August 2009
Iubeşte-ţi crucea ta
Iubeşte-ţi crucea ta şi-o poartă,
oricât de aspră ţi-ar părea,
căci şi cea mai amară soartă
cândva ţi-o îndulceşti cu ea.
Când va veni singurătatea
şi prea din greu ţi-o vei purta
ca de-al soţiei sân prea-dulce
lipeşte-te de crucea ta.
Când, cu puterile sleite,
nici s-o târăşti n-ai mai putea,
prin cele mai fierbinţi ispite,
mergi apărat de cruce ta.
Când se va năpusti furtuna,
şi nici un scut nu vei avea,
cu-ncredere, întotdeauna
te-adăposteşti sub crucea ta.
Prăpăstii când o să te-afunde
şi nici un pod nu vei avea,
ea peste ele-ţi va fi punte,
şi-ai să le treci pe crucea ta.
Iar când vei merge spre cunună,
Hristos ieşi-va-n calea ta,
spunându-ţi: "Bine, slugă bună!",
şi-n schimbul crucii ţi-o va da.
www.resursecrestine.ro
Interviu cu Vladimir Pustan
Poti asculta interviul aici
Versetul zilei
1 Ioan 4:16
Monday, 24 August 2009
Versetul zilei
Isaia 51:7
Sunday, 23 August 2009
Versetul zilei
Să se depărteze de rău şi să facă binele, să caute pacea, şi s-o urmărească.
1 Petru 3:10,11
Saturday, 22 August 2009
Versetul zilei
Iacov 5.17
Friday, 21 August 2009
Versetul zilei
Deuteronomul 8:2
Thursday, 20 August 2009
Să deosebesc binele şi răul…
de Ovidiu Radulescu
Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte, nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceeia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul. Evrei 5, 13.14
Când sunt singur acasă, mă duc la magazin, cumpăr cutii cu semipreparate şi gata masa! Trebuie doar să le bag în cuptorul cu microunde, să apăs butoanele corespunzător minutelor şi temperaturii din indicaţii şi să îmi pun şerveţelul la gât. Mănânc igienic, din aceeaşi cutie, cu tacâmuri de plastic şi după ce am terminat, arunc ambalajul, fără să-mi mai bat capul cu spălatul vaselor. Semipreparatele sunt moi, numai bune de molfăit cu dantura noastră şi ea tot „semi-”, stricată de zahăr şi coloranţi, de supe sintetice „cu gust de găină” şi găini cu miros natural de târtiţă, stătute cu lunile prin vitrinile frigorifice.
Ne-am obişnuit la fel şi pe plan spiritual: hrană semipreparată. Pastorul doar deschide conserva, încălzeşte puţin atmosfera cu câte o glumă şi... gata hrana. Nu prea tare, să nu strice stomacurile sau dinţii enoriaşilor obişnuiti cu lăptic. Probabil că nu peste tot se întâmplă aşa dar e o tendinţă generală puternică în această direcţie. Pavel, bucătarul şef, ar dori să gătească ceva deosebit, ca pentru oameni maturi ce consumă hrană tare, oameni care întrebuinţează discernământul, judecata, şi ca atare reuşesc să digere intelectual. Dar ce te faci cu maturii care, deşi nu mai au măselele de minte, au şi acum dinţi de lapte? Cum să le dai bucatele Christice consistente, când toată viaţa lor au supt doar laptele „adevărurilor începătoare”?
Obişnuinţa este a doua natură şi mai ales în domeniul alimentar... Mămăliga cu brânză a copilăriei este pomenită până la adânci bătrâneţi. Toate bistrourile fine ale Parisului şi toate cuccinele cu pizze italiene, morun în aspic şi pateuri „de fois gras”... nu ne vor scoate din cap ideea fixă: „Ce bună era, păi ăştia nu ştiu să trăiască”... Mexicanii mănâncă foarte piperat dar lor li se pare normal – obişnuinţa. Coreenii mănâncă extrem de sărat, potroacă, dar li se pare normal – obişnuinţa. Psihologii spun că obiceiurile alimentare sunt fixate în personalitatea noastră în aşa fel încât devin parte din eu, a doua natură. Iar versetul biblic citat mai sus, ne spune şi care este hrana care ne provoacă alergie: „cuvântul despre neprihănire”. Numai la gândul acesta, că ni se cere să fim neprihăniţi, icnim, ne vine să vomităm: „aoleu, asta-i prea de tot, e fanatism, sectarism, păi fără păcat nu poate nimeni...” Pare a fi o hrană prea tare.
Muieţi-is posmagii?
Spre deosebire de copii pentru care laptele este alimentul ideal, maturii au nevoie de hrană tare, diversificată, conţinând toate cele patru categorii de nutrienţi: proteine, glucide, lipide, hidraţi de carbon plus fibre vegetale şi oligoelemente. La începutul explorării spaţiului cosmic, se credea că astronauţii vor consuma doar câteva pilule superconcentrate, fără să mai fie deranjaţi de probleme fiziologice specifice, complicate la extrem în condiţiile imponderabilităţii. Dar şi-au dat seama la timp de riscurile mult mai mari la care este expusă sănătatea cosmonauţilor. Şi au revenit la sandwichuri, salate şi fructe: bunul simţ le-a adus aminte că-şi pot întrebuinţa judecata nu doar la interpretarea teoriei relativitaţii dar şi la alegerea unor alimente sănătoase.
Ce uşor este să deosebesc la cel de lângă mine “binele şi răul”! Să-i ţin cuvântări moralizatoare cu degetul ridicat şi pe un ton ascuţit: “Ţţţţ-ţţţţ cum ai putut să faci aşa rău?!”… De parcă rău ar fi nu ceea ce suntem ci ceea ce facem.
Sunt expert în confecţionarea artizanală a învinuirilor din paiele găsite în ochiul aproapelui meu şi în acelaşi timp incapabil să văd propriile-mi bârne ce mă orbesc să nu-mai văd păcatele.
Există totuşi un sistem de de alarmă , un câine de pază (conştiinţa) care ar trebui să intre în alertă, să avertizeze atunci când sunt pe cale de a făptui un rău, cu bârnă sau fără. Dar pentru a funcţiona, mecanismul trebuie în permanenţă exersat. Altfel se întâmplă ca în cazul computerului meu care a fost infectat de un virus electronic deşi
am cel mai tare
din parcare
sistem de protejare
antivirusare,
de la Symantec Norton. Dar cum să fiu protejat de un sistem dezactivat, care niciodată nu a fost lansat ca program? Credeam că sunt la adăpost: cheia era în lacăt, lacătul încuiat. Când colo uşa era larg deschisă.
Avem un mecanism instalat genezic şi genetic în fiinţa noastră, care să ne facă a deosebi binele şi răul şi care ar trebui să ruleze non-stop, antrenat şi sensibilizat pentru a fi gata să declanşeze alarma la orice tentativă de atac. Bine-bine-bine- (şi becul verde clipeşte liniştitor), bine-bine-rău… STOP! O ispită este gata să devină păcat. Roşu, alarmă generală! Iar noi, prin creaţie fiinţe conştiente şi responsabile, să luăm cuvenitele măsuri.
Câinele de pază era din ipsos
Exemplul familiei C. (parcă vă mărturiseam că văd mai bine “paiele” altora). Bunicul şi patriarhul familiei s-a crezut a fi un mare reformator şi a introdus în casă un regulament strict, quasi-militar care poate fi rezumat în felul următor: nu, nu, nu. Nu e voie asta, nu e voie cealaltă, e interzis să, nu trebuie a, să nu care cumva să… Nepoatele, educate de mici doar în spiritul negaţiei şi fără suportul unei evlavii practice, au fost ţinute ca legate la ochi ca nu cumva să vadă şi răul. Li s-a repetat tot timpul: “Trebuie să faceţi asta şi asta fără discuţie… că vă omor din bătăie” (se pare că porunca a şasea se aplica parţial şi selectiv la acel “reformator”). De bătaie n-au murit dar fetelor li s-a atrofiat în timp, prin neîntrebuinţare, organul deosebirii binelui de rău…Experienţa se numeşte in psihologie “inoculare”; să injectezi religie în cineva doar atat cât să ajungă să o respingă în momentul în care se va afla faţă în faţa cu religiosul ca atare. Şi, pe la 16 ani, fetele au folosit prima ocazie de a pleca de acasă şi duse au fost… Acum experimentează cealalaltă categorie, a răului. Nici nu vor să mai audă de lecţiile de morală forţată ale copilăriei.
M-am întâlnit cu una dintre ele, în ultima mea vizită în România. Şi mi-am adus aminte de o frază insipirată: Nici un ogor nu este mai neprielnic decât acela care a fost cultivat doar atât cât buruienile să crească şi mai spornic după aceea. Am schimbat fraze convenţionale şi apoi, cu tahicardia de rigoare, am îndrăznit să-i amintesc versurile spirituale pe care le recita cu talent, odinioară, în biserică. S-a uitat la mine de parcă i-aş fi tras o palmă: “Ascultă, mi-a zis, şi tu ai de când să îmi ţii predici? Orice cunoscut reîntâlnit după ani ţine neapărăt să mă arate cu degetul. Trăiesc acum aşa cum îmi place fără să mă comande nimeni”. Am asigurat-o că au fost doar amintirile trezite de revederea neaşteptată, fără motivaţii ascunse şi ton ridicat la adresa ei, precum bunicul… Greu să pătrunzi la inima cuiva care nu a învăţat niciodată să discearnă binele şi răul şi care a înlocuit vitalul câine de pază – conştiinţa, cu unul de ipsos. Poate că intruşii totuşi se vor speria. Şi nici nu mă şicanează cu lătrăturile când dorm spiritual. Decorativ. Şi uşor de întreţinut.
Evident că invoc acest exemplu nefericit nu doar cu credinţa că persoana de mai sus o să-mi citească rândurile şi să o să-şi deschidă sufletul la şoapta Duhului (ajută-mi te rog, Doamne să fie aşa!) ci şi cu dorinţa de a ne feri de cealaltă extremă, în egală măsură periculoasă. Adică să ne imaginăm că dacă aruncăm copiii în faţa ispitelor şi îi lăsăm de capul lor să înoate în apele murdare ale tuturor păcatelor, asta i-ar căli şi maturiza spiritual şi i-ar determina să ştie de ce anume să se ferească. Să le dăm să glojgăie coji uscate pentru a le accelera chipurile creşterea daturii permanente şi îngroşarea dentinei de pe molari. Nu, hotărât nu. Ar fi extrema cealaltă. Între Scylla şi Caribda, între prăpastia din dreapta şi stâncile ascuţite din stânga, trebuie să ţinem drumul drept. Avem nevoie de un exemplu biblic pentru a vedea clar şi nuanţat atât problema cât şi rezolvarea.
Propun exemplul lui Solomon şi invit la o examinare fără prejudecăţi a textului sacru. Nu aş vrea să fiu învinuit că distorsionez înţelesul unor naraţiuni biblice care par simple la o citire superficială dar nici să preluăm idei de-a gata fără un studiu personal şi neînarmaţi exegetic.
1 Împăraţi.3,9 Dă dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău. Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr! Rugăciunea lui Solomon. Am fost obişnuiţi să o luăm drept modelul perfect de rugăciune datorită modului cum Dumnezeu a răspuns imediat şi, s-ar părea, necondiţionat. Lipseşte oare ceva din această rugăciune?
Solomon moştenise de-a gata o împărăţie ajunsă la apogeul de putere şi întindere. Şi dorea să fie un împărat pe măsură, să intre în legendă, să fie un administrator înţelept, un manager perfect care să se priceapă la absolut orice problemă cu care ar fi fost confruntat. Legislativul, executivul şi juridicul într-o singură mână de dirijor perfect. Evident că rugăciunea lui este o cerere de înţelepciune, înţeleaptă. Ce cusur are rugăciunea? Să comparăm spusele lui Pavel din Evrei cu cele ale lui Solomon:
Pavel: ţinta - să deosebească binele şi răul (Evrei 5,14)
Solomon: ţinta - să deosebească binele de rău (1 Împ.3,9)
Observăm diferenţa şi implicaţiile? Nu este vorba doar de un singur cuvinţel schimbat, o prepoziţie în loc de o conjuncţie, “de” în locul lui “şi” ci de altceva mult mai adânc. În rugăciunea sa, Solomon nu face nici o aluzie la nevoile lui personale. El cere înţelepciune să-i poată judeca pe ALŢII! “Doamne, dă-mi pricepere ca să pot separa în alţii binele de rău”…
Cineva ar putea să susţină că Solomon nu a greşit de fapt cu absolut nimic deoarece în v.10 se spune că “cerea aceasta a plăcut Domnului”. Aş vrea să reţinem că aceasta este concluzia cronicarului şi nu a lui Dumnezeu. Apare aici acelaşi fenomen întâlnit şi în alte paragrafe narative care par a intra în contradicţie cu anumite adevăruri doctrinare… De exemplu îngerul care se presupunea că tulbura apele la Betesda. În realitate se credea că ar fi aşa; evanghelistul nu face decât să exprime opinia generală a celor de atunci (plus de asta versetul cu pricina nu se găseşte decât în unele manuscrise târzii). Sau în legatură cu anumite acţiuni ale personajelor Bibliei cum a fost tragerea la sorţi pentru al 12 apostol Alegerea lui Matia a fost nu răspunsul lui Dumnezeu ci consecinţa probalistico-matematică a metodei alese. În realitate Dumnezeu îl alesese pe Pavel pentru a fi cel de-al doisprezecea ucenic. Sa evităm a citi mecanic Biblia…
Ceea ce spune Dumnezeu lui Solomon este cumva diferit de ceea ce nise pare că înţelegem noi din v. 10 citit în afara contextului. Pentru ca nu ceri bogătie sau altceva material, îti dau ce ceri plus altele dar, v.14… DACA… Dacă vei umbla în căile Mele… Orice făgăduinţă este condiţionată. Orice binecuvântare nu poate fi însoţită decât de ascultare. Dumnezeu îi spune lui Solomon: Voi face după cuvîntul tău; ai cerut înţelepciune pentru alţii, îti voi da, dar pentru tine… atenţie, te las să alegi tu, personal… plus binecuvântări materiale primite ca nimeni altul, dacă asculţi.
Şi Solomon păşeşte înainte ca rege. Debutul lui în viaţa publică este cunoscut sub numele de “Judecata lui Solomon” în acelaşi capitol 3, v.16-28. Mizând pe iubirea de mamă, fin păsiholog şi fără îndoială ascultând şoapta Duhului lui Dumnezeu … şi gata, s-a lansat ca cel mai înţelept monarh pământesc. O bună propagandă întreţinută de oamenii lui de la palat nu face decât să-i amplifice faima (v.28). Solomon ştie ca nimeni altul să deosebească binele de rău la alţii.
Căsătorie cu logaritm la mie
Apoi Solomon începe să se căsătorească… Nu este o butadă ci un adevăr trist. Şi începe numărătoarea “trofeelor” feminine… una, două…nouă…o mie! Rimează cu poligamie. Multipoligamie ca să fiu pleonastic de concis. Dacă Solomon s-ar fi rugat şi ar fi acţionat ca “să deosebească binele şi răul” pentru popor dar şi pentru el personal, care ar fi fost urmarea? O familie fericită, o naţiune prosperă, Numele lui Dumnezeu amplificat peste tot... Dar în realitate, doar numele lui Solomon a fost amplificat… Iar soţia de cel mai înalt rang, soţia-şefă, a fost o prinţesă egipteană cu care s-a căsătorit din calcul politic neţinând cont de porunca expresă a lui Dumnezeu A fost un dezastru pentru moralitatea şi sănătatea spirituală a naţiunii alese. Am vorbit şi în alte ocazii despre fiscalitatea excesivă care a adus la disperare poporul de rând în timp ce luxul orbitor de la palatul lui Solomon şi viaţa sa extravagantă numai atitudine înţeleaptă nu se putea numi.
1 Împ.11,1-2. Împăratul Solomon a iubit multe femei străine afară de fata lui Faraon: Moabite, Amonite, Edomite Sidoniene, Hetite, care făceau parte din neamurile despre care Domnul zisese copiilor lui Israel: “Să nu intraţi la ele şi nici elşe să nu intre la voi; căci v-ar întoarce negreşit inimile înspre dumnezeii lor!. De aceste neamuri s-a alipit Solomon, târât de iubire.
Târât de iunire, târât de patimă… Daca divorţa de prima şi lua alta, era într-adevar o problemă dar era de înteles. Sunt atâtea persoane recăsătorite după un eşec dureros. Nu sunt eu cel în măsură să judec ci compar două situaţii ca să evidenţiez consecinţele unui rău mai mic faţa de ceea ce a ales Solomon.
Târât de patimă. Zici că eşti tare şi nu dai drumul la frânghie. Dar dintr-o zmucitură te pune jos şi te târăşte precum un câine rasa Doberman ţinut prea din scurt. Apoi se repede şi te sfâşie deşi tu crezi că eşti cel care controlează lesa. Ce mai deosebea Solomon acum? Vers.4: “…nevestele i-au plecat inima spre alţi dumnezei…” Nu mai era calcul politic de data aceasta. Era implicare sentimentală totală. Ajunsese să slujească altor Dumnezei nu de formă ci din inimă! A iubi multe nu înseamnă a iubi mult. A avut totuşi o experienţă deosebită în căutarile sale donjuaniste: Sunamita. Singura fată israelită care i-a furat 1/1000 din inimă. Din moment ce restul era ocupat, nu cred că greşesc dând acest raport matematic. Întâlnirea cu Sunamita a reprezentat o excepţie în viaţa sentimentală a lui Solomon. O fată simplă de la ţară refuză să-l urmeze la palat deoarece este îndrgostită de un păstor sărac. “Ţine-ţi Solomoane cei o mie de sicli şi două sute fie celor ce păzesc rodul”… Cânt.8,12 Solomon s-a simţit lezat dar a prins morala şi aa apreciat demnitatea acelei fete de la ţară. Dovada? Scrie o perlă, Cântarea cântarilor…
Teribilă experienţa lui Solomon cel înţelept pentru alţii şi târât de nebunie. Păi cum altfel să numesc haremurile (plural folosit intenţionat) lui? De ce nu judeca Solomon, veşnicul candidat la însuratoare şi pentru el? De ce nu deosebea şi la el, binele de rău? Pentru că nu asta l-a interesat, nu asta a cerut de la Dumnezeu. Urmarea uneri rugaciuni greşite, a unei alegeri gresite, a unei ţinte false… Să întareşti cu soldaţi şi armament un punct nesemnificativ al sistemului defensiv în timp ce inamicul te invadează pe partea opusă…
În Eden, Lucifer i-a îndemnat pe primii noştri părinţi să păcătuiască pentru ca să poată cunoaşte ce? Binele şi răul. Un amestec otrăvitor. Este aici o capcană în care noi ce de astăzi nu mai cădem cu voia evident ci mai degrabă printr-o atitudine de neglijenţă. Binele, evident, dar mai facem şi câte un rău că doar oameni suntem… Dar cum facem cu antrenamentul? Aşa fac sportivii de performanţă, mai se antrenează, mai se apucă de prostii, apoi iar? Cariere ce promiteau a străluci au fost ruinate de amestecul binelui cu răul… Mike Tyson, Diego Maradona, Ben Johnson, legendarul portar român Adamache…
Pavel ne îndeamnă să facem un singur lucru: să ne întrebuinţăm în fiecare zi dinţii spirituali ca mestecăm şi apoi să digerăm complet, hrana tare a neprihanirii. Binele pe care-l facem, să-l facem bine nu ca în cazul Caridnalului Richelieu care s-a caracterizat singur în cuvintele epitafului său celebru: “Binele pe care l-am făcut, l-am făcut rău/Dar răul pe care l-am făcut, l-am făcut bine”!
Doamne, ajută-mă să deosebesc binele şi răul. Şi să aleg întotdeauna numai binele. Binele făcut bine.
preluat de pe www.resursecrestine.ro
Versetul zilei
Psalmii 116:1,2
Wednesday, 19 August 2009
Versetul zilei
Evrei 10:32,33
Tuesday, 18 August 2009
Turneul Cireşarii Sud
Drobeta Turnu Severin – 24 august 2009 - Casa Tineretului – ora 18
Craiova – 25 august 2009 – Casa de Cultură a Studenţilor – ora 18
Alexandria – 26 august 2009 – Sala Polivalentă – ora 18
Giurgiu – 27 august 2009 – Teatrul Valah – ora 18
Olteniţa – 28 august 2009 – Sala Primăriei – ora 18
Călăraşi – 29 august 2009 - Casa de Cultură – ora 18
Urziceni – 30 august 2009 – Casa de Cultură a Sindicatelor – ora 10
Constanţa – 30 august 2009 – Casa de Cultură a Sindicatelor - ora 18
Tulcea – 31 august 2009 - Casa de Cultură a Sindicatelor – ora 18
Galaţi – 1 septembrie 2009 – Casa de Cultură – ora 18
Brăila – 2 septembrie 2009- Clubul Progresul – ora 18
Bucureşti – 3 septembrie 2009 – Palatul Copiilor – ora 18
Sursa www.ciresarii.ro
Versetul zilei
Matei 11:12
Monday, 17 August 2009
Un editorial interesant
Într-un interviu, un actor bine cunoscut este întrebat de un pastor: „Domnule actor, cum reuşiţi în filme să atrageţi atenţia oamenilor timp de o oră jumătate uneori chiar două ore sau trei ore?”. Actorul, fără prea multă ezitare, îi zice: secretul e că noi actorii luăm o minciună şi o trăim ca pe un adevăr, pe când voi pastorii trăiţi adevărul ca pe o minciună.
Este evident şi bine de ştiut că Dumnezeu nu admiră actorii (mai ales pe cei care mai vin şi la biserică), chiar dacă cei de la academia americana de film în fiecare an acordă premii Oscar pentru cei mai buni actori, actriţe şi nu numai, Dumnezeu nu oferă premii nici chiar celor mai buni actori sau actriţe.
Problema intervine atunci când actoria se practică în biserică şi nu numai, când o mare majoritate din noi încercăm să pozăm cât mai frumos, să lăsăm impresii bune celor din jur, de multe ori reuşim, alteori mai puţin, depinde cât de bine ne ştim preface, respectiv cât de puţin ne ştim preface.
Abraham Lincoln, al şaisprezecelea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, afirma la un moment dat: „Poţi păcăli câţiva oameni tot timpul, toţi oamenii o perioadă, dar niciodată nu îi poţi păcăli pe toţi oamenii tot timpul”, dar să nu uităm că pe Dumnezeu nu Îl păcăleşte nimeni niciodată, El este peste tot chiar dacă mulţi dintre noi trăim ca şi cum El ar dormi şi se trezeşte numai duminica şi eventual de sărbători, chiar dacă noi am vrea să nu se mai trezească, sau chiar dacă pur şi simplu noi trăim ca şi cum El nu ar exista, în oricare din variante tot veşti proaste şi în acelaşi timp triste, ne-am pierdut menirea, lumina noastră nu mai luminează sau poate nu a luminat niciodată. Oamenii nu mai au ce vedea în noi sau nu mai văd pe Cine trebuia să îl vadă. (vezi Matei 5:13-16)
Continuarea aici