Eu unul ma simt obosit. Sfarsit de oboseala, mai bine zis epuizat. Nu stiu cati dintre voi sunteti in aceeasi situatie.
Si parca si vestile proaste se tin de mana. Cum zicea cineva, vestile proaste nu se suporta nici ele, asa ca de obicei vin in grup. Adevar a grait.
Cred ca este momentul sa spun stop, sa trag linie si sa pornesc din nou la drum.
Mi-am dat seama ca am uitat ceva. Am uitat pe cine trebuie sa ne bazam, cine ne da puterea de a merge mai departe si cum.
Am uitat ca intotdeauna noi avem din toate lucrurile in belsug, avem tot ceea ce ne trebuie pentru a merge inainte. Am uitat ca promisiunile sunt valabile 100%. Noi pornim la lupta avand tot ceea ce ne trebuie, doar sa realizam acest lucru si sa ne incredem in El. Sa nu ne pierdem timpul lamentandu-ne ci lucrand, iar la sfarsitul zilei vom avea mai mult putere decat atunci cand am inceput. Harul este mai mare atunci cand lupta este mai puternica. Domnul ne-a promis ca nu ne va lasa si ca ne-a inzestrat cu tot ceea ce ne trebuie.
Vine incercarea? Sa vina! E greu? Ce lupta e usoara? Rasplata va fi pe masura!
Dumnezeu ne-a spus ca avem tot ce ne trebuie, doar sa punem mana si sa luptam. Il credem noi pe cuvant?
Thursday 30 September 2010
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Posts
Si eu ma gasesc in aceasta stare... multumesc mult pentru indemnuri. Prin acest articol inca o data Dumnezeu mi-a aratat cat de mare este dragostea Sa pentru mine si cum, de fiecare data, El raspunde tuturor nevoilor.
ReplyDeleteIsaia 46.3-4: "Ascultaţi-Mă, casa lui Iacov, şi toată rămăşiţa casei lui Israel, voi, pe care v-am luat în spinare de la obârşia voastră, pe care v-am purtat pe umăr de la naşterea voastră până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V-am purtat, şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc şi să vă mântuiesc."
Si pe mine m-a miscat mesajul acesta...si stiu ca sunt multe momente in viata cand uit cine sunt si incotro merg, insa El ma poarta cu drag mai ales in vremuri de uitare si zadarnicie. Gratie!
ReplyDeleteSe intampla ca lucrurile sa ia o intorsatura neasteptata. Nu ne place. Nu-I inteleg planul, dar am vazut ca mereu El are un altul decat cel conceput de mintea mea. Insa, cer putere pentru a-l accepta fara murmur, in nadejdea ca “toate lucrurile lucreaza spre binele” meu. Chiar gandind la o scapare, la o iesire din criza, obosim… Cel mai greu este sa ne incurajam pe noi insine. Parca nu ne iese. Si e adevarat. Parca e mai usor sa-i imbarbatam pe ceilalti. Cand puterea ne slabeste e semn ca trebuie sa ne retragem in “odaita noastra” si sa ne “hranim” acolo…va dura o vreme pana a ne pune pe picioare.
ReplyDeleteArmele ne stau inainte. Doar sa luptam sau poate nu trebuie nici asta. Obosim luptand, si uneori Domnul vrea ca noi sa ne mai asezam, pentru ca El sa lupte pentru noi. Si aici nu prea intelegem noi. Sa nu cadem sub greutatea armelor pe care ni le luam la lupta. Cateva pietricele pot fi de ajuns.
Biruintele anterioare ne da noi puteri sa inaintam. Si daca numaram binecuvantarile primite…ne vor coplesi. Si daca El este acelasi ieri, si azi, si in veci “pentru ce te mahnesti suflete?” , iata ca “mucul care mai arde inca nu-l va stinge”. Sus fruntea fratilor! Nu este usor, dar mai este putin si vom ajunge la limanul dorit!
Cred ca pentru unii dintre noi oboseala si deznadejdea pe cale este o stara din ce in ce mai mult intalnita. Eu de multe ori las armele jos si ma dau batuta, si tocmai atunci Domnul vine cu intariri. Cum sa trecem peste incercari, nevoi, ingrijorari.... Domnul schimba de fiecare data tactica Lui de actiune. Uneori tace ca sa ne faca sa il cautam cu staruinta, alteori intervine exact atunci cand e mai mare nevoia ... tot ce stiu este ca de fiecare data o face la timpul potrivit, hotarat de El. Deci ce pot eu sa fac..... sa ma incred in El, sa ii dau controlul pe deplin asupra vietii mele, sa arunc ingrijorarile mele asupra Lui, sa astept in credinciosie..... Doamne ajuta-ma sa inteleg ce trebuie sa fac de fiecare data, cum sa inteleg planul Tau.
ReplyDelete