Pericolul adormirii

^"5 Pe cînd intra Isus în Capernaum, s'a apropiat de El un sutaş, care -L ruga

⁶ şi -I zicea: ,,Doamne, robul meu zace în casă slăbănog, şi se chinuieşte cumplit.``

⁷ Isus i -a zis: ,,Am să vin şi să -l tămăduiesc.``

⁸ ,,Doamne``, a răspuns sutaşul, ,,nu sînt vrednic să intri supt acoperemîntul meu; ci zi numai un cuvînt, şi robul meu va fi tămăduit.

⁹ Căci şi eu sînt om supt stăpînire; am supt mine ostaşi, şi zic unuia: ,Du-te!` şi se duce; altuia: ,Vino!` şi vine; şi robului meu: ,Fă cutare lucru!` şi -l face.

¹⁰ Cînd a auzit Isus aceste vorbe, S'a mirat, şi a zis celor ce veneau după El: ,,Adevărat vă spun că nici în Israel n'am găsit o credinţă aşa de mare.

¹¹ Dar vă spun că vor veni mulţi dela răsărit şi dela apus, şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor.

¹² Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunerecul de afară, unde va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor." (Matei 8)

Povestea sutasului este arhicunoscuta si extrem de folosita. Comparand modul de raportare la Domnul Isus al sutasului, cu reactiile fariseilor si evreilor, vedem o diferenta enorma. 

Sutasul, fara nici o notiune de credinta in Dumnezeu, cel putin nu avem nici un fel de mentiune in sensul asta, isi poate pune increderea in Domnul Isus din prima clipa. Te-ai gandit vreodata ce era in mintea si sufletul lui? Lasand la o parte grija pentru robul lui, cel mai comentat aspect din povestea aceasta, observam o incredere totala doar din ceea ce auzise. Nu il cunoscuse pe Domnul Isus personal, nu a fost impresionat de prezenta acestuia, a auzit despre El si a venit sa Il roage ceva. Atat, simplu. Parca ni se mai spune undeva ca in urma auzirii Vestii Bune vine credinta. Pot fi lucrurile atat de simple?

Prin comparatie, fariseii, cei care stiau sa scrie si sa citeasca, oamenii insarcinati cu pazirea Cuvantului lui Dumnezeu parca erau orbi. In fiecare saptamana tineau slujbe, citeau Cuvantul lui Dumnezeu si totusi parca erau orbi. S-au obisnuit cu rutina, cu Dumnezeul impersonal care e undeva acolo sus si nu raspunde niciodata. Aveau adevarul sub nasul lor, citeau despre el zilnic si tot nu au putut sa il vada. Te-ai intrebat vreodata de ce? 

Oamenii de rand aveau si ei o problema asemanatoare. Aveau o credinta mostenita de la parintii lor, pastrau niste traditii, dar vedem din Biblie ca majoritatea erau doar atat. Toate isi pierdusera semnificatia, nu mai stiau de ce aduc jerfe, le aduceau pentru ca asa era traditia si trebuiau aduse. Raportarea lor la Dumnezeu era asemenea celei a fariseilor, El e undeva acolo sus si noi aici jos. Noi ne vedem de ale noastre si El de ale lui. De fapt, asta e tot o forma de necredinta. Tocmai din aceasta necredinta izvoraseste si comportamentul lor, Domnul Isus a fost bun atata timp cat le-a fost de folos, i-a vindecat, le spunea ce vroiau sa auda, le dadea paine si peste pe gratis. Insa in momentul in care Le-a cerut sa actioneze, in clipa in care confortul lor zilnic era afectat de ceea ce le cerea El, l-au parasit aproape toti. 

Si acum gandeste-te la tine. Tu cum esti? In care categorie te incadrezi? Numai tu poti raspunde la intrebarea asta.