Wednesday 19 January 2011

Ai obosit?

Cateodata ne simtim foarte obositi. Parca nu mai avem energie pentru a merge inainte, pentru a lupta pe mai departe. Ai simtit asta vreodata? Eu da.

Te trezesti dimineata si ti-ai dori ca asta sa nu se fi intamplat, pentru ca simti ca nu poti face fata zilei care urmeaza. Toate iti merg prost de ceva vreme si parca orice ai face tot prost iese. Nimic nu merge.

Si lucrul asta iti submineaza cel mai mult dorinta de a lupta. Parca una e atunci cand ai esuat in ceva si alta cand se intampla in mod constant. Iti vine sa pui armele jos si sa te dai batut. Dar ce ar trebui sa se intample pentru a te ridica?

Unii vor veni si iti vor declama versete biblice, ceea ce nu este rau, insa de cele mai multe ori nu simti ca oamenii aia te inteleg cu adevarat. Lupi moralisti gasesti peste tot, mai ales prin biserici si intotdeauna au la ei pachetul de versete biblice. Insa tu ai nevoie de oameni pe care sa ii simti aproape, nu de cuvinte reci.

Ce faci atunci cand simti ca esti la pamant, ca nimeni nu este langa tine, ca ai obosit sa tot lupti si parca sa nu ajungi nicaieri?

Nu cred ca exista o reteta, suntem diferiti, insa iti voi spune ce fac eu. Incerc sa fac liniste in jurul meu si ma uit inapoi, in viata mea, sa vad de cate ori am fost in aceeasi situatie, de cate ori am simtit aceleasi lucruri. Ma uit la toate lucrurile minunate pe care Dumnezeu le-a facut in viata mea, la tot ce parea imposibil si totusi s-a intamplat, la toate datile cand nu Il simteam acolo si totusi El era si este. De ce acum lucrurile ar sta diferit?

Sigur, ziua de azi pare mai rea decat ce a fost in trecut insa asta nu inseamna ca si asa este. Si chiar daca ar fi, are rost sa ma dau batut si toata lupta din trecut sa fi fost in zadar? Degeaba am plans, am strans din dinti, m-am zbatut? Doar ca azi sa pun armele jos?

Fiecare decide in dreptul sau, nimeni nu poate lua decizia de a lupta si a merge inainte pentru tine. Tu trebuie sa te hotarasti daca totul a fost degeaba, te-ai chinuit si luptat fara rost, sau dai un sens acestei zbateri.

Ce alegi?

2 comments:

  1. Da, de multe ori apare acesta stare si desi avem promisiunile lui Dumnezeu alaturi totusi… acea inviorare la care speram nu se arata. Am costatat ca de cele mai multe ori dorinta de “abandon” survine pe fondul oboselii, epuizarii psihice. Ne spunem: nu am nimic, pot s-o rezolv si pe asta si pe cealalta… dar in realitate organismul spune: nu mai pot… insa suntem “prea ocupati” sa luam seama. O minte odihnita judeca si actioneaza altfel… Din nefericire societatea si mediul in care traim nu ne permite intotdeauna sa luam acea pauza binemeritata de care avem nevoie pentru a ne reface, pentru a ne pune in randuiala gandurile si pentru a privi lucrurile si din alta perspectiva. Trebuie sa reusim sa ne ridicam deasupra circumstantelor, sa nu ne lasam dominati de ele, sa ne reamintim ca Dumnezeu este suveran si El nu ingaduie decat cat putem sa ducem. Insa pentru aceasta, asa cum bine ati subliniat, este nevoie de liniste.

    ReplyDelete
  2. Da, minunati si foarte rari sunt acei oameni care sa simta cu noi, si nu doar prin cuvinte. Cuvatul lipsit de acel simtamant care-l face pe om sa perceapa ca-ti pasa, nu are valoare.
    Daca am cazut , ne ridicam din nou…si luptam, si chiar daca nu ne iese cum vrem noi, rezolvarea Sa este mereu mai buna decat ceea ce credem noi.
    Ce aleg? Merg inainte, pentru ca am un Sprijin tare si oridecate ori simt ca nu mai am putere, ma agat din nou de El.

    ReplyDelete

 

Dumnezeu este dragoste

Grab this Headline Animator

Dovezi in favoarea lui Dumnezeu

Grab this Headline Animator